Informații despre monocite crescute la copil
În urma unui test de sânge poate rezulta un nivel crescut de monocite la copil, desemnat în termeni medicali monocitoză. Monocitele sunt produse în măduva osoasă și apoi intră în fluxul sanguin, unde reprezintă aproximativ 1-10% din numărul de leucocite circulante (200-600 monocite per microlitru de sânge); după câteva ore migrează către țesuturi precum splină, ficat, plămâni și măduvă osoasă unde se maturează în macrofage, principalele celule cu rol de curățare din sistemul imunitar (ajută la eliminarea țesuturilor moarte sau lezate și reglează răspunsul sistemului imunitar).
Monocitele joacă un rol important în protejarea unui copil; când intră în contact cu orice material străin, corpul începe să producă monocite, prin urmare funcțiile acestora sunt următoarele: participă la imunitatea celulară (combat infecții cauzate de virusuri, bacterii, fungi, toxine și celule canceroase), curăță celulele rămase în urma dezintegrării cauzate de procesele inflamatoare și protejează țesuturile sănătoase de inflamație (sunt înconjurate de o inflamație, creând un înveliș protector).
Trebuie realizată o diferențiere între valoarea absolută de monocite și valoarea relativă; indicatorul absolut este numărul de monocite în gama cuprinsă între 0.7X109/L, iar excesul sugerează că trebuie identificată cauza care poate ascunde o boală gravă ce pune în pericol viața copilului. Monocitoza relativă presupune un număr crescut de monocite comparativ cu alte leucocite, care apare când există o scădere în numărul celorlalte celule (limfocite, neutrofile). Numărul relativ de celule exprimat ca procent al sumei de globule albe trebuie să fie 100%.
Cauze pentru monocite crescute la copil
Cauzele monocitozei privesc funcțiile lor de bază. Orice proces protector din corpul copilului va conduce la o creștere în numărul acestor celule. Trebuie subliniat faptul că limita monocitelor nu reprezintă un pericol grav, ci un semnal că sistemul imunitar și corpul încearcă să combată un agent invadator, prin urmare trebuie identificat procesul patologic. Poate fi vorba despre una dintre următoarele cauze:
- Boli infecțioase și parazitare (malarie, toxoplasmoză, mononucleoză infecțioasă, bruceloză, sifilis, ascardioză)
- Statusul postinfecțios al corpului
- Boli ale sângelui (boala Hodgkin, leucemia mieloidă)
- O boală autoimună (sistemică) în care propriile celule ale corpului ajung să fie percepute drept străine (lupus eritematos sistemic, artrită reumatoidă, boală cronică granulomatoasă (boală genetică în care celulele imunitare nu pot distruge anumite tipuri de bacterii, fungi etc.)
- Boli inflamatorii ale tractului gastrointestinal (colită ulcerativă, enterită)
- Afecțiuni postchirurgicale (cum ar fi îndepărtarea adenoizilor/polipilor, a amigdalelor sau a apendicelui)
- Otrăvirea cu diverse substanțe (fosfor, tetracloretan).
- Sarcoizi (formațiuni neobișnuit de mici, de formă circulară care apar pe suprafața țesuturilor infectate)
- Sindromul Cushing (secreție excesivă de hormon steroidian precum cortizol de la glanda adrenală)
- Histiocitoză celulară Langerhans (o boală în care celule denumite histiocite se multiplică în celulele Langerhans ale pancreasului, adesea cauzând răni)
Uneori monocitoza sugarilor poate fi însoțită de un proces inflamator fiziologic la nivel dentar - erupție dentară, iar la copiii mai mari schimbarea dinților de lapte.
Simptome pentru monocite crescute la copil
Monocitoza este asociată cu un răspuns inflamator în cazul unei infecții, unei tulburări patologice sau al unei boli autoimune. Simptomele nu sunt atât de evidente pentru a le distinge clar de alte boli. Cu toate acestea, unele simptome raportate frecvent sunt inflamația din corp în special la extremități, durere articulară datorată răspunsului inflamator, febră. Alte simptome: slăbiciune generală la nivelul întregului corp, oboseală (chiar și în cazul unor activități ușoare) de obicei cronică, temperatura corpului de aproximativ 37.5 (pentru o lungă perioadă de timp). Simptomele pot să varieze de la un caz la altul, în funcție de cauza subiacentă; cele menționate sunt relativ comune, însă nu trebuie stabilit un diagnostic exclusiv pe baza lor. Creșterea numărului de monocite în corp nu semnifică un pericol în sine, ci doar un semnal că există o cauză patologică în organism, prin urmare un medic trebuie să identifice cauza exactă a acesteia.
Tratament pentru monocite crescute la copil
Monocitoza în sine este doar un semn și nu necesită tratament; tratarea etiologiei subiacente va determina remedierea numărului crescut de monocite. În acest sens, este important de realizat un diagnostic diferențial corect. Dacă monocitoza este asociată cu o infecție precum bruceloză sau tuberculoză, terapia antibacteriană este mult mai eficientă pentru a aduce numărul de monocite la normal. Însă, dacă este asociată cu o boală autoimună, atunci terapia steroidiană și imunosupresoare poate fi necesară.
Sunt de ajutor în stabilizarea numărului de monocite și anumite schimbări în stilul de viață, respectiv efectuarea regulată de exercițiu fizic, controlul greutății corporale și o odihnă corespunzătoare. Poate ajuta un consum corespunzător de alimente și suplimente alimentare pentru a grăbi procesul de vindecare și a echilibra monocitele. Alimentele care conțin proprietăți antioxidante pot ajuta la stimularea imunității și reduc șansele de infecție, după cum urmează: spanac, ceapă, usturoi, turmeric, chimen negru, struguri, cireșe, broccoli, leguminoase. Suplimentarea cu acizi grași omega 3 precum ulei din ficat de pește contribuie la reducerea inflamației din organism.
Pentru un copil sănătos asigură-te că acesta are parte de toate vitaminele și mineralele pentru a de dezvolta armonios. Poți apela la un supliment care să asigure aportul necesar copilului, precum WellKid, un supliment alimentar care protejează aportul nutrițional al copiilor cu vârste cuprinse între 4 și 12 ani. Nu conține: coloranți artificiali, conservanți sau lactoză, sare sau grăsimi. |
Surse: www.mayoclinic.org; http://medicalj-center.info; www.diagnose-me.com; www.healthgala.info