Informații despre erupțiile cutanate ale copilului
Te întrebi ce cauză are iritația, eczema sau umflătura de pe pielea copilului tău? De cele mai multe ori este vorba despre o îmbolnăvire, o alergie, căldură sau frig care își lasă amprenta pe pielea copilului tău. Majoritatea erupțiilor de piele cu care se confruntă copilul nu sunt problematice și sunt ușor de tratat. Poți să încerci să le distingi, însă este întotdeauna de preferat să discuți cu medicul copilului pentru a obține un diagnostic și tratament corect (medic de familie, pediatru sau dermatolog, iar în cazurile mai grave cu un infecționist).
O erupție poate purta denumirea de dermatită, ce reprezintă umflarea sau iritație a pielii; poate fi roșie, uscată, solzoasă și cu prurit. Erupțiile includ umflături, vezicule și chiar coșuri. Majoritatea persoanelor ajung să se confrunte cu cel puțin o erupție cutanată în viață; în perioada de bebeluș cei mai mulți copii dezvoltă iritația de scutec.
Există însă o serie de erupții cutanate, în special când sunt combinate cu febră, care pot reprezenta un semn de îmbolnăvire gravă. Urticaria, deși pare o problemă de piele banală, poate fi un semn al unei reacții alergice, iar persoana respectivă poate avea nevoie de atenție medicală imediată. Este caracterizată prin umflături roșii sau rozalii, care apare pe corp atunci când o substanță denumită histamină este secretată ca reacție la un alergen. Factorul declanșator poate fi un aliment, un medicament sau chiar o ciupitură de insectă. Și un virus poate fi responsabil de urticarie.
Cele mai comune cauze de erupții cutanate la copii sunt: celulita, varicela, eczema, eritemul multiform, boala gură mână picior, impetigo, keratoza pilară, pojar, molluscum contagiosum, pitiriazis, miliaria, psoriazis, impetigo, scabie, scarlatină, sindromul obrajilor pălmuiți, urticaria. În cazuri rare dar grave poate fi vorba despre meningită; deși a scăzut riscul său de apariție în ultimii ani este important să cunoști modul în care se manifestă și alte semne și simptome specifice. Când erupția este asociată unei boli grave (peteșii și meningococcemii), specialiști în îngrijire intensivă vor asista îngrijirea copilului.
Erupțiile cutanate ale copiilor nu sunt de obicei un motiv de îngrijorare. Majoritatea erupțiilor sunt inofensive și dispar fără a fi nevoie de tratament. Însă dacă copilul tău are o erupție și starea sa de sănătate nu pare bună sau consideri că ai motive de îngrijorare trebuie să mergi la medic pentru a investiga cauza și a primi tratamentul adecvat.
Opinia specialistului
Doamna doctor Pavelina Andrei, medic specialist dermatolog din cadrul Spitalului Universitar de Urgență, completează:
Istoricul și examinarea fizică sunt de un beneficiu semnificativ pentru a ajuta la diferențierea dintre diversele patologii ale organului cutanat si a membranelor mucoaselor.
Toate modificarile de culoare, consistență, mărime, morfologie (de exemplu, macule, papule, pustule, vezicule, bule, noduli), localizarea, pattern-ul de distribuție (coalescent, izolat) și simptomele de acompaniament (prurit, usturime, durere, înțepătură) oferă indicii despre varietatea transformărilor fiziologice și tranzitorii sau anomalii genetice.
Una dintre cele mai frecvente patologii întâlnite la copii este dermatita atopică. Aceasta este o boală inflamatorie cronică, pruriginoasă, care asociază și manifestări la polul respirator (rinite, și mai târziu la vârstă adultă pot dezvolta astm alergic) și paraclinic imunoglobuline E crescute. Caracteristicile comune sunt pielea uscată și pruritul sever de acompaniament. Cu toate acestea, prezentarea clinică este foarte variabilă, în funcție de vârsta pacientului și de hiperrectivitatea cutanată la diverși factori: de mediu, alergeni alimentari, detergenți, infecții, stres. Dermatita atopică infantilă se prezintă cu rash cutanat (roșeață), papulo-vezicule pruriginoase la nivelul obrajilor, scalpului, trunchiului și suprafeței de extensie a membrelor, forma uscată sau zemuindă exudativă acoperită de cruste (cojițe). Dermatita atopică a copilului afectează în mod special ariile flexurale ale articulațiilor mari (plica cotului, articulația pumnului, fosa poplitee), dar și laterocervical, fața dorsală a mâinii. Stigmatele acestei afecțiuni includ paloarea centrofacială, dermografism alb, keratoză pilară, hiperliniaritate palmară, xeroză cutanată, pliul infraorbital Dennie-Morgan.
Respectarea zonei scutecelui și debutul după luna a treia de viață o diferențiază de dermatita seboreică (debutul în primele luni de viață și afectarea în special a zonei scutecelui).
Leziunile din dermatita seboreică sunt constituite din placarde eritemato-scuamoase grasoase, gălbui, bine delimitate localizate la nivelul extremității cefalice, partea mediană a fetei, torace anterior, zona scutecelui, puțin sau deloc pruriginoase.
Dermatita de scutec iritativă este o altă condiție patologică întâlnită frecvent la sugar și copilul mic.
Umiditatea crescută în zona scutecului datorită unei combinații a efectului ocluziv al scutecului cu prezența urinei duce la macerarea pielii și la întreruperea barierei cutanate. Se prezintă sub forma unui rash (eritem) difuz inghinal ce se poate extinde în regiunile pliurilor inghinocrurale, cu eroziuni, usturimi și suprainfecții bacteriene sau micotice (Candida).
Impetigo este o infecție bacteriană superficială contagioasă observată cel mai frecvent la copiii cu vârste cuprinse între doi și cinci ani, deși copiii mai mari și adulții pot fi, de asemenea, afectați.
Impetigo non-bulos este cea mai frecventă formă de impetigo. Leziunile încep ca papule care progresează spre vezicule înconjurate de eritem. Ulterior devin pustule care se măresc, se rup rapid pentru a forma cruste groase, aderente, cu aspect meliceric (auriu) caracteristic; această evoluție apare de obicei într-o săptămână. Se localizează cel mai frecvent la nivelul feței dar și pe trunchi.
Verucile cutanate (negii) sunt excrescențe cenușii-rozalii, hiperkeratozice (îngroșate) care întrerup cadrilajul normal al pielii și prezintă în suprafață puncte brun închise (capilare trombozate), un important element de diferențiere cu clavusurile (bătăturile). Produse de un virus din grupul papilomavirusurilor umane, localizate frecvent palmo-plantar, facial și sunt foarte contagioase. Localizările periunghiale și plantare sunt foarte dureroase.
Pediculoza capului (păduchii) este o dermatoză parazitară frecvent întâlnită în grupurile de copii, cu un înalt grad de contagiozitate, manifestată prin prurit (mâncărime) intens localizat frecvent occipital și retroauricular. Leziunile de prurigo apărute la locul înțepăturilor sunt reacțiile cutanate ale copilului față de acțiunea diferiților paraziți. Cu ochiul liber se pot vedea lindinii (ouăle) aderente de peri la diferite înălțimi de la emergență.
Dermatozele copilului evoluează sub aspecte clinice și etiopatogenice particulare, necesitatea cunoașterii și conduitei terapeutice fiind de cea mai mare importanță în limitarea progresiei spre afecțiuni cu impact asupra dezvoltării copiilor.
Ce trebuie să faci dacă copilul tău are o erupție cutanată
Unele erupții se formează imediat pe piele, în vreme ce altele necesită câteva zile pentru a se manifesta. Când o erupție apare, știi de obicei deoarece vei observa că cel mic/cea mică este deranjat. Este important să îi explici că nu trebuie să se scarpine; în caz contrar pielea se va vindeca mai greu și în plus crește riscul de a dezvolta o infecție sau o cicatrice. Există mulți agenți care cauzează iritații cu aspect similar deoarece pielea dispune de un număr limitat de reacții.
Medicul dermatolog reprezintă întotdeauna o alegere potrivită când copilul tău are o erupție. Deși ți se poate părea că seamănă între ele, medicul va reuși să le diferențieze. Iar stabilirea diagnosticului corect va însemna și alegerea celui mai bun tratament. Pentru eczemă medicul poate recomanda emoliente speciale care rețin apa la nivelul pielii, păstrând-o moale și netedă în timp ce dispare senzația de mâncărime. Pentru iederă otrăvitoare medicul poate recomanda dușuri reci și loțiune cu calamină; în cazuri grave se impune și administrarea de medicație orală (antihistaminice) pentru a reduce roșeața și senzația de mâncărime. În cazul în care erupția este cauzată de un alergen, medicul va încerca să depisteze alimentul, medicamentul, insecta sau substanța cauzatoare, putând recomanda un test (de sânge sau de piele); depistarea alergenului este importantă în scop de prevenție.
Prognosticul depinde de cauza erupției. Poate să varieze de la excelent pentru milia, bun pentru varicelă, îngrijorător pentru boala Kawasaki și potențial fatal cum se întâmplă de exemplu în sindromul de șoc toxic.
Prevenirea erupțiilor cutanate la copii
Dacă erupția copilului tău a fost cauzată de o plantă, învață-l să o identifice și să o evite; ajută dacă poartă îmbrăcăminte cu mâneci și pantaloni lungi. Dacă este vorba despre o insectă, aplică un produs repelent pe piele înainte de a ieși la plimbare. Pentru dermatita alergică sau de contact, trebuie să eviți substanța respectivă (nichel, produs cosmetic etc.). în cazul eczemei ajută să eviți produsele cosmetice dure care usucă pielea și să o hidratezi cu creme sau unguente; dușurile călâi sunt mult mai potrivite decât cele fierbinți care usucă pielea. Nu uita să aplici creme cu factor de protecție solară.
Surse: https://kidshealth.org, www.nhsinform.scot, www.emedicinehealth.com
Urmareste-ne pe Google News
