Ce trebuie să știi despre dinții de lapte
Doctor Diana Marin, medic pedodont ne spune că "se știe din cele mai vechi timpuri că dinții temporari, după cum le spune și numele, sunt niște dinți cu o durată limitată de viață. Vârsta de exfoliere (de schimbare/cădere) diferă de la dinte la dinte, dar la un moment dat, în copilăria sau adolescența unui om, dinții de lapte vor cădea negreșit.
De la bunici am învățat câteva dintre cele mai ciudate și diverse metode de scoatere a unui dinte de lapte. De la clasica metodă a aței legate de ușă și de dinte, până la mâncatul merelor și al morcovilor până ce dintele va cădea. Se cunoaște de asemenea și povestea Zânei Măseluță, care culege dintele de sub pernă și lasă în locul lui un bănuț.
Dacă din copilărie nu ne amintim prea bine pierderea tuturor dinților pentru că în general au căzut singuri și fără prea mare bătaie de cap, în zilele noastre există din în ce în ce mai multe cazuri în care dinții de lapte nu vor să părăsească gura, deși e timpul dinților definitivi să își facă apariția. Acest fapt se datorează evoluției omului, cât și obiceiurilor alimentare cu mult diferite față de cele întâlnite acum 30-40 de ani.
Mulți părinți ajung în cabinetul de medicină dentară ușor panicați de faptul că micuțul lor prezintă niște dinți "de rechin", adică atât dinții definitivi erupți în gură, cât și dinții de lapte încă prezenți. Cu cât este mai devreme descoperit acest aspect, cu atât se poate remedia mai rapid, iar dinții definitivi pot să își capete poziția corectă."
Principalele nelămuriri ale părinților când vine vorba despre dinții de lapte ai micuților
Când se folosește anestezia locală și când se folosește anestezia prin infiltrație (injecție)?
La întrebarea "Chiar trebuie să îi faceți anestezie (injecție)? Nu puteți să dați cu un gel sau spray?", răspunsul, dragi părinți, este: "Imaginați-vă cum ar fi să vă faceți dumneavoastră o extracție fără anestezie". La fel ca dinții definitivi, și dinții de lapte au o rădăcină, care cu ajutorul ligamentelor este prinsă de gingie și de os. Un dinte de lapte imobil sau foarte puțin mobil se va extrage întotdeauna și cu anestezie prin infiltrație. Sunt, bineînțeles, și cazurile cu dinții de lapte foarte mobili, în care pentru siguranță sau uneori de teamă părinții preferă să apeleze la un specialist decât să facă extracția acasă. În aceste cazuri se poate apela doar la un anestezic local de tip spray sau gel. Aceste tipuri de anestezic se folosesc doar la cazurile de extracții foarte ușoare, când dintele este foarte mobil, el fiind prins doar de gingie, deoarece ele amorțesc doar gingia, nu și osul.
Când se indică extracția unui dinte de lapte?
După cum am menționat mai devreme, unul dintre cazurile în care se indică extracția unui dinte de lapte sunt cele în care dinții definitivi au apărut deja în cavitatea bucală, iar cei temporari nu au căzut.
Un alt caz este acela în care se dorește accelerarea erupției unui dinte definitiv. Se practică această manoperă în cazul copiilor care au aparat dentar sau cărora urmează să li se aplice un aparat dentar. Altă situație ce impune extracția unui dinte de lapte este aceea în care acel dinte a suferit un traumatism și nu mai poate primi un tratament conservativ, iar păstrarea lui pe arcadă ar da naștere altor complicații. De asemenea, dinții care nu au suferit traumatisme sau accidente, dar au fost afectați de carie și nu au fost tratați la timp, au ca ultimă variantă de tratament extracția.
Ce se întâmplă când se pierd dinții de lapte prea repede?
Chiar dacă uneori situația impune ca metodă de tratament extracția, ea nu trebuie tratată cu superficialitate. Trebuie analizat planul de tratament și după efectuarea extracției. Un dinte de lapte extras timpuriu poate duce la anomalii ortodontice, care ulterior să necesite tratarea cu diverse aparate ortodontice.
De aceea, dacă a fost necesară extracția unui dinte, iar acesta avea mai mult de 4-6 luni până să se schimbe în mod natural, atunci este necesară montarea unui menținător de spațiu. Dacă aceste menținătoare de spațiu nu sunt montate la momentul potrivit, dinții vecini extracției se vor înclina și vor închide spațiul rămas gol, iar în momentul erupției dintelui definitiv acesta nu va mai avea spațiul necesar, erupând astfel într-o poziție vicioasă.
Există situații când în urma pierderii dintelui de lapte, dintele definitiv erupe mai repede, dacă este aproape de momentul erupției sale normale, sau situații când în urma extracției unui dinte de lapte, dintele definitiv ce îl va înlocui să aibă o erupție ușor încetinită, deoarece țesutul care se formează la locul extracției este fibros, iar dintele definitv îl va străbate mai greu.
Indicații post-extracționale:
Indicațiile post-extracționale în cazul unui dinte de lapte sunt diferite și mai puțin restrictive față de cele pentru dinții definitivi, astfel:
• În cazul extracțiilor la care s-a folosit anestezia prin infiltrație, pacientul nu are voie să mănânce până când nu dispare efectul anesteziei, pentru a evita riscul mușcării părților moi anesteziate (buze, obraji, limbă);
• Menținerea unei comprese strâns pe locul extracției între 10 și 30 de minute, în funcție de caz;
• Se evită în ziua extracției alimentele crocante (biscuiți, sticks-uri, chips-uri), iar periajul se face cu grijă;
• În cazul accidentării zonei extracției și apariției sângerării, se aplică o compresă sterilă care se ține strâns între dinți între 10 și 20 de minute;
• De a doua a zi se reiau toate obiceiurile alimentare.
Aceste indicații post-extracționale se aplică în cazul extracțiilor simple, nu în cazul extracțiilor datorate unor traumatisme. În cazul traumatismelor există indicații specifice situațiilor date.