Dinți de lapte măcinați: de ce apar și ce trebuie să faci

De ce se macină dinții de lapte

Înlocuirea dinților de lapte cu cei permanenți începe în jurul vârstei de 6 ani. Dinții sunt protejați de smalț, un înveliș dur, în structura căruia intră mai multe minerale, în cea mai mare proporție regăsindu-se calciul și cristalele de fosfat. Smalțul se poate deteriora substanțial prin pierderea mineralelor, adică prin demineralizare. În urma acesteia, se erodează suprafața dinților care, în timp, se macină. Dinții de lapte măcinați sunt mai vulnerabili și mai expuși cariilor.

Cauzele responsabile de apariția demineralizării și de măcinarea dinților de lapte sunt:

Aportul ridicat de alimente și băuturi cu acid citric

Dinții de lapte sunt mai fragili decât cei permanenți, întrucât smalțul este mai subțire și mai puțin dur. De aceea, expunerea prelungită și în mod repetat la acid citric favorizează demineralizarea părții dure a smalțului, proces ce se numește eroziune. Pe măsură ce aceasta avansează în dentină, partea interioară, mai moale, a dintelui, intervin sensibilitatea și durerile.

În afară de citricele proaspete, pe care copilul trebuie să le consume cu măsură, mai dăunătoare pentru sănătatea smalțului dentar din cauza acidului citric sunt sucurile și apa infuzată din comerț. 

Obiceiul de a consuma frecvent alimente lipicioase

Printre alimentele pe care obișnuiești să le dai copilului la gustare se regăsesc și fructele uscate, precum caisele sau stafidele. În ciuda nutrienților furnizați, când sunt consumate des și în cantități ridicate, au un impact negativ asupra smalțului dinților. Zaharurile din ele reacționează cu bacteriile din gură, creând acizi, iar fructele uscate se lipesc de dinți și rămân pe suprafața lor pentru mult timp.

Alte produse care dăunează smalțului fragil al dinților de lapte sunt și vitaminele sub formă de jeleuri, în special dacă sunt bogate în zahăr.

Excesul de băuturi carbogazoase

Când este vorba despre dinții de lapte, nu doar sucurile dulci de pe piață sunt nocive. De exemplu, nici apa carbogazoasă nu este cea mai bună alegere. Explicația este următoare: bulele din ea provin din dioxidul de carbon care, odată ajuns în gură, în urma unor reacții chimice, se transformă în acid carbonic. Acesta erodează și fragilizează smalțul dentar.

Faptul că un copil mănâncă prea des

Păstrarea unui smalț cât mai puternic și reducerea riscului ca un copil să ajungă să aibă dinți de lapte măcinați depind și de rutinele de hrănire de peste zi. Astfel, cu cât acesta primește mai des gustări și băuturi, cu atât se mărește perioada în care dinții sunt expuși zaharurilor și carbohidraților ce hrănesc bacteriile.

Ceea ce trebuie să faci, după ce îi dai copilului suc, lapte sau ceva dulce, este să îl obișnuiești să se clătească în guriță sau să se spele pe dinți cât mai repede. Când este vorba despre un bebeluș, îi poți șterge ușor gingiile cu o cârpă perfect curată și umedă sau cu o bucățică de tifon și după ce îl hrănești pe timpul nopții. Acest demers este binevenit în condițiile în care producția de salivă scade pe parcursul somnului și zaharurile persistă pe dinți.

Deficitul de salivă

Saliva este foarte importantă pentru menținerea sănătății smalțului dinților de lapte. În ea se găsesc și minerale cum ar fi calciu și fosfor, ce neutralizează acizii și stimulează procesele de remineralizare, scăzând riscul de apariție a dinților de lapte măcinați. De asemenea, saliva ajută la curățarea rapidă a dinților de particulele de hrană.

În unele cazuri, copilul poate avea gura uscată și deficit de salivă din cauza administrării unor medicamente precum antihistaminicele.

Prezența bruxismului

Bruxismul este denumirea științifică pentru scrâșnitul dinților. Printre cauzele ce duc la instalarea acestei afecțiuni se numără:

• Dinții care nu sunt aliniați corect;
• Durerile: mai ales când sunt provocate de erupția dentară sau când este vorba despre o durere de ureche;
• Stresul;
• Schimbarea dinților de lapte cu cei permanenți;
• Dezvoltarea asimetrică la nivelul oaselor maxilarelor;
• Hiperactivitatea.

Bruxismul se poate manifesta atât pe timpul zilei, cât și noaptea și, dacă, nu este tratat corespunzător, provoacă abraziune la nivelul dinților, scurtarea și măcinarea acestora. Poți să recunoști prezența bruxismului după: 

• Sunetele pe care le auzi când copilul scrâșnește dinții;
• Porțiunile cu smalț ciobit;
• Sensibilitatea dentară;
• Iritabilitatea generată de durerile de maxilar, de cap, de ureche etc.

Erodarea dinților din cauza regurgitațiilor excesive

Când intervin regurgitațiile, acidul din stomac vine în contact cu dinții. Dacă se întâmplă așa de multe ori, crește contactul smalțului cu acizii, iar treptat, dinții de lapte se erodează. În aceste condiții, în cazul în care copilul tău se confruntă des cu regurgitații, adresează-te cât mai rapid unui medic.

O cantitate ridicată de fluor la nivelul dinților

Fluorul ajută la prevenirea cariilor dar, când este prea mult, duce la instalarea fluorozei. Ea survine în situația în care copilul ingerează prea mult fluor prin administrarea unor suplimente alimentare și dacă bea apă cu cantități mari din acest mineral. Totodată, dacă un copil mic înghite frecvent pastă de dinți cu fluor, se mărește riscul de fluoroză. Aceasta afectează smalțul dentar mai semnificativ în perioada în care dinții de lapte sunt înlocuiți de cei permanenți.

Prezența amelogenesis imperfecta

În cazuri foarte rare, dinții de lapte măcinați sunt consecința afecțiunii genetice amelogenesis imperfecta. Aceasta este asociată cu mutații ale uneia sau mai multor gene care țin de proteinele implicate în producerea, mineralizarea și maturizarea smalțului dentar. Poate afecta aproape toți dinții de lapte și determină modificări ale culorii (dinții devin gălbui sau maronii), dobândirea unei forme neregulate, o demineralizare accentuată. În cazuri severe, dinții se macină și intervin sensibilitatea și disconfortul la masticație. 

Semne că dinții de lapte se macină

Primele indicii ale faptului că dinții temporari ai copilului tău sunt pe cale să se macine sunt următoarele:

Marginile rotunjite

Pe măsură ce smalțul se degradează, suprafața dinților se aplatizează. Inclusiv porțiunile mai ascuțite ale caninilor și ale incisivilor dobândesc acest aspect întrucât smalțul se deteriorează în special pe părțile dinților care vin cel mai mult în contact cu hrana.

Modificări ale culorii și aspectului

În primul rând, smalțul devine tot mai tern, iar dinții sunt lipsiți de strălucire. În al doilea rând, dacă smalțul se strică pe o suprafață mai mare, structura sa de susținere, dentina, este tot mai expusă. Deoarece ea este gălbuie, dinții dobândesc și ei o nuanță de galben. Nu în ultimul rând, când smalțul se demineralizează, dinții se subțiază, iar marginile lor devin transparente.

Instalarea sensibilității dentare

Dacă smalțul se fragilizează și se diminuează, dentina este tot mai vizibilă. Fiind mai puțin dură decât smalțul, este mai sensibilă și la factori precum temperatura, faptul că un aliment este mai dulce decât altul etc. Pe fondul unei sensibilități crescute, pot interveni și durerile.

Când demineralizarea se accentuează, poți sesiza și alte semne care arată că dinții de lapte ai copilului ajung să se macine. Printre indiciile care trebuie să te îngrijoreze se numără:

• Prezența fisurilor smalțului;
• Crăparea dinților: marginile încep să se crape și așa pătrund acizi și bacterii care produc carii;
• Leziunile de eroziune: apar pe porțiunile de pe dinți ce se folosesc pentru mușcat și pentru mestecat;
• Petele albicioase sau în nuanțe de galben-maroniu;
• Sensibilitatea dentară accentuată: când dinții sunt expuși variațiilor de temperatură ale alimentelor și băuturilor, apare pe dată o durere ascuțită, persistentă, resimțită nu doar la nivelul gurii, ci și al maxilarului.

Cum tratezi dinții de lapte măcinați

În funcție de severitatea demineralizării și de nivelul degradării dinților de lapte, medicul dentist poate recomanda:

Fluorizarea

Presupune aplicarea unui gel pe bază de fluor pe smalțul dentar, fie cu ajutorul unei pensule speciale, fie prin intermediul unui dispozitiv special: gutiera de fluorizare. Prin acest tratament, fluorul pătrunde treptat în smalț și aduce beneficii semnificative, ca de exemplu stimularea procesului de mineralizare și împiedicarea multiplicării bacteriilor. Ambele efecte sunt importante în prevenirea cariilor. Fluorizarea se poate realiza, la indicația medicului stomatolog, la 3-6 luni.

Sigilarea dinților

Procedura aceasta se recomandă când dinții de lapte sunt foarte deteriorați, măcinați și nu este deloc dureroasă. Scopul este o protecție sporită împotrivă cariilor.

Inițial medicul dentist folosește o substanță specială de curățare, după care clătește dinții și lasă suprafața smalțului să se usuce. După aceea aplică o rășină, în special pe molari și premolari. Pentru ca aceasta să se întărească, utilizează un dispozitiv cu lumină albastră. Tratamentul de sigilare este temporar, durează aprox. 2 ani, dar este necesar să mergi cu copilul la control în funcție de recomandarea dentistului. În același timp, pentru obținerea celor mai bune efecte, trebuie să recurgi la o pastă de dinți care conține fluor.

Cum previi demineralizarea dinților de lapte

Reducerea riscului de a vedea dinți de lapte măcinați la copilul tău ține atât de adoptarea unor măsuri de igienă dentară, cât și a unor obiceiuri alimentare echilibrate. Iată ce ai de făcut în acest scop:

Asigură-te că se spală pe dinți zilnic

Medicii atrag atenția asupra următorului fapt: un copil ar trebui să vină în contact cu pasta și cu periuța de dinți de îndată ce are primul dinte. Ținând seama de acest sfat, placa bacteriană, tartrul și cariile nu au răgaz să se dezvolte.

Până la vârsta de 2 ani, pentru copil nu se utilizează o pastă de dinți cu fluor, cu excepția cazurilor în care medicul stomatolog o recomandă. La fiecare spălat pe dinți, cantitatea de pastă nu trebuie să fie mai mare ca un bob de orez.

Între 3 și 6 ani, copilul poate avea o pastă de dinți care să conțină și fluor. Pentru fiecare sesiune de spălat, cantitatea de pastă nu ar trebui să depășească dimensiunea unui bob de mazăre.

Monitorizează consumul de alimente și băuturi cu acid citric

Printre alimentele care conțin mult acid citric sunt lămâile, lămâile verzi, portocalele. În ciuda faptului că sunt foarte sănătoase, nu exagera introducându-le în cantități mari în dieta copilului. De asemenea, pentru a limita acizii cu care vin în contact dinții de lapte, uită-te cu atenție pe etichetele de pe ambalajele suplimentelor alimentare, ale băuturilor și ale unor dulciuri (bomboane de exemplu) ce au printre aditivi și acidul citric.

Altă măsură utilă pe care o poți lua este și aceasta: când îi dai o băutură cu acid citric, pune-i la dispoziție și un pai. Procedând așa, lichidul ajunge mai ales în spatele gurii, evitându-se dinții.

Nu încuraja consumul de alimente și băuturi cu zahăr

Odată ce ajung în gură, moleculele din zahăr se îmbină cu cele din salivă, dar și cu bacteriile. Când se întâmplă așa, se dezvoltă și placa bacteriană. Staționând pe smalțul dentar, aceasta îl dizolvă în timp.
Pentru a controla un asemenea fenomen, ține-ți copilul cât mai departe de gustări și de băuturi cu un conținut ridicat de zahăr. În același timp, încearcă să-l obișnuiești de la o vârstă fragedă să se spele pe dinți cât mai curând după masă.

Asigură-te că bea suficientă apă

Apa nu dăunează smalțului și stimulează producerea salivei, de care depinde păstrarea unui pH echilibrat al gurii, adică un echilibru dintre bacteriile bune și cele nocive.

Alături de asemenea măsuri, ai grijă să primească un tratament adecvat pentru afecțiuni care au impact asupra sănătății dentare. Spre exemplu, dacă afli că micuțul tău suferă de reflux gastroesofagian, asigură-te că urmează un tratament pentru a evita ca regurgitațiile acide să degradeze smalțul.

De asemenea, în caz de bruxism, altă afecțiune care poate duce la dinți de lapte măcinați, ține seama de toate indicațiile medicului. Dacă este necesar, acceptă folosirea unei gutiere speciale, amplasată pe una dintre arcade. Rolul ei este de a controla bruxismul, împiedicând atingerea și frecarea excesivă a dinților. Cel mai important este să știi care sunt cauzele responsabile de această problemă, dacă nu cumva țin de o tulburare de somn, de dificultăți în gestionarea stresului, de erupția dentară dureroasă ori chiar de prezența paraziților intestinali. Disconfortul accentuat generat de aceștia, mâncărimile din zona anusului pot favoriza, uneori, scrâșnitul dinților pe timp de noapte.

Alimente pentru remineralizarea dinților la copii

Una dintre modalitățile de prevenție a dinților de lapte măcinați este asigurarea unei diete variate, din care să nu lipsească alimente bogate în nutrienți benefici și pentru sănătatea dentară. Acestea susțin procesul de remineralizare, adică de restabilire a mineralelor la nivelul porțiunilor demineralizate.

Printre alimentele ce trebuie să facă parte din meniul unui copil pentru a-i asigura dinți puternici și sănătoși se află:

Cele care sunt sursă de calciu

Calciul este de bază pentru dezvoltarea normală a dinților, având rolul de a neutraliza acizii dăunători și de a proteja smalțul. De aceea, străduiește-te să-i oferi copilului cel puțin o porție de produse lactate pe zi, fie la una dintre mesele principale, fie la gustări. În afară de ele, alte alimente care conțin calciu sunt:

• Migdalele;
• Anumite legume cu frunze verzi: broccoli, spanac, kale etc;
• Diverse boabe: linte, năut, fasole neagră;
• Semințele de susan;
• Carnea: de pui sau roșie;
• Peștele: de exemplu, somonul, codul, sardinele;
• Smochinele.

În situația în care copilul tău are intoleranță la lactoză sau este alergic, îi poți da alimente fortificate cu calciu, spre exemplu, lapte vegetal, suc de portocale sau cereale.

Cele care oferă fosfor

Fosforul ajută corpul să absoarbă și să utilizeze calciul pentru protejarea și întărirea smalțului dentar. Mineralul se găsește în alimente cum ar fi:

• Carne de pui, de porc și de curcan;
• Ficat;
• Pește: somon, sardine;
• Produse lactate;
• Nuci: braziliene, caju, migdale, fistic;
• Semințe de dovleac.

Cele care conțin vitamina D

Această vitamină stimulează absorbția calciului și a fosforului, iar un deficit al ei conduce la reducerea semnificativă a procesului de mineralizare a dinților și a oaselor. Când se întâmplă așa, dinții devin tot mai fragili, fiind predispuși la carii, la rupturi și la măcinare.

În afară de expunerea regulată a copilului la lumina soarelui, poți să-i completezi necesarul zilnic de vitamina D cu ajutorul alimentelor în care se regăsește, precum:

• Pește și ulei de pește;
• Gălbenușul de ou;
• Ciupercile;
• Alimente fortificate cu vitamina D: lapte de vacă, iaurt, lapte vegetal, sucuri naturale, cereale.

Cele în care se găsește vitamina K2

Similar vitaminei D, vitamina K2 reglează absorbția mineralelor în corp. De altfel, ambii nutrienți acționează sinergic pentru a furniza oaselor rezerve de calciu, de fosfor și de magneziu, de care este nevoie pentru remineralizare.

Exemple de alimente ce sunt sursă de vitamina K2 și pe care i le poți da copilului sunt:

• Diverse tipuri de brânză: cheddar, Gouda maturată;
• Gălbenușul de ou;
• Untul;
• Carnea de pui;
• Ficatul de vită.

Cele în care se află magneziu

Magneziul sprijină organismul să absoarbă calciul, susținând procesul de remineralizare dentară. În aceste condiții, pentru a proteja dinții de lapte ai copilului, ai grijă să-i pui la dispoziție și alimente ce conțin magneziu, ca de exemplu:

• Nuci braziliene, nuci caju;
• Migdale;
• Cereale integrale;
• Avocado;
• Banane;
• Anumiți pești: somonul de pildă;
• Edamame;
• Produse lactate: iaurt și lapte;
• Legume cu frunze verzi: spanac, varză kale etc.

În afară de asigurarea igienei dentare zilnice și a unei diete din care să nu lipsească alimente cu vitamine și minerale, nu neglija vizitele la stomatolog încă de la apariția primilor dinți de lapte. Astfel, medicul poate observa din timp primele semne ale demineralizării, pentru a nu se ajunge la dinți de lapte măcinați, la carii profunde și la afectarea semnificativă a modului în care se aliniază și evoluează dinții permanenți ai copilului tău.