ADHD la copii: informatii importante

Ce este ADHD la copii?

ADHD este o tulburare cronica care afecteaza milioane de copii si persista adesea in maturitate. Acesta include o serie de probleme combinate, care privesc atentia, hiperactivitatea si comportamentul impulsiv. Se estimeaza ca aproximativ 3-5 % din copiii de varsta scolara sufera de aceasta afectiune (unele statistici indica o cifra mai mare, de 8-10%). Baietii sunt predispusi la ea de trei ori mai des decat fetele, insa motivul nu este inca cunoscut. Aceasta afectiune uneori nu are simptome evidente pe intreaga durata a vietii, poate disparea de la sine pana la varsta adulta dar, din pacate, 15% din copiii diagnosticati cu ADHD se confrunta cu ea si la maturitate (65% prezinta simptome care interfereaza cu desfasurarea activitatilor zilnice).

Tipuri de ADHD la copii

In functie de simptomele preponderente prezente, cercetatorii au constatat existenta a trei tipuri principale, in unele cazuri fiind vorba desigur de intrepatrunderea sau cumularea lor:
-tipul caracterizat de neatentie (deficit de atentie)
-tipul caracterizat de hiperactivitate-impulsivitate
-tipul combinat
Aceasta clasificare nu este insa limitativa, uneori aparand si alte probleme asociate, cum sunt dificultati de invatare (probleme de intelegere si comunicare), anxietate, depresie, tulburare bipolara, tulburare sfidatoare-opozitionala, tulburare de conduita si sindrom Tourette.

Diagnosticul ADHD la copii

Deoarece este o afectiune care interfereaza in mod serios cu activitatile cotidiene, pentru a pune un diagnostic pozitiv, trebuie luati in considerare mai multi factori. In primul rand, este esential ca simptomele sa fie prezente constant (permanent) pentru o perioada de cel putin 6 luni. In general, manifestarile sunt evidente la varsta scolara, dar ele preexista cu mult timp in urma, fara a fi luate in considerare (de cativa ani). Apoi, este necesar sa apara inainte de varsta de 7 ani (unele studii indica varsta de 5 ani) si sa se manifeste in cel putin 2 medii in care copilul isi desfasoara activitatile. Simptomele trebuie sa excluda alte dificultati de invatare, alte probleme psihologice sau comportamentale, si nu in ultimul rand medicale (probleme de somn, afectiuni neurologice, epilepsie, probleme ale tiroidei) sau evenimente stresante din cadrul familiei (mutare, divort). Medicul specialist (psiholog sau psihiatru, logoped sau pediatru) realizeaza si un examen fizic impunandu-se uneori si electro-encefalograma, analize hormonale, dar in general se urmareste coroborarea informatiilor oferite de parinti cu cele primite de la profesori/invatatori. Pentru copiii mai mari, se pot administrra teste de tip chestionar pentru a identifica eventualele probleme existente. Trebuie sa retinem ca de multe ori in cazul fetelor simptomele sunt mai putin evidente, dar nu trebuie ignorate (la ele sunt prezente de obicei cele legate de lipsa de atentie, dezorganizare).

Simptomele ADHD la copii

- neatentia: inabilitatea de a acorda atentie detaliilor sau tendinta de a efectua greseli la teme sau la alte activitati, dificultatea de a mentine atentia in sarcini sau activitati de joaca, aparente probleme de ascultare, probleme cu organizarea, evitarea sau refuzarea sarcinilor care necesita efort mintal, tendinta de a pierde lucruri (jucarii, caiete, teme), distragerea atentie, uitarea in activitati zilnice.
- hiperactivitate-impulsivitate: neastampar, irascibilitate (schimbare brusca de dispozitie), nerabdare, dificultate de a sta asezat, dificultate de se juca in liniste, alergare sau catarare excesiva, aparenta de a fi mereu pe fuga, vorbit excesiv, emiterea raspunsurilor inainte de a auzi intreaga intrebare, dificultatea de a astepta la rand, probleme cu intreruperea si deranjarea, lipsa simtului pericolului, tolerabilitate crescuta la duerere.
- in cazul combinat, se regasesc manifestari din cele doua tipuri si este cel mai des intalnit.

Cauzele ADHD la copii

Nu se cunoaste inca exact care este cauza aparitiei ADHD la copii, dar unele studii indica posibilitatea de transmitere pe cale ereditara. Cercetatorii au observat si o marime diferita (dar si activitate) cu 5% pana la 10% mai mica in anumite portiuni ale creierului, dar si diferente de compozitie chimica a creierului in cazul acestora. De asemenea, anumiti factori de mediu se pare ca joaca un rol important, cum sunt: probleme ale sistemului nervos central, expunerea la toxine din mediu (plumb), consumul de droguri, alcool sau fumatul pe perioada sarcinii sau expunerea gravidei la factori nocivi (bifenili) si nasterea prematura. Desi multa lume considera consumul de zahar o cauza posibila pentru aparitia tulburarii, nici un studiu nu dovedeste aceasta legatura.

In incheiere, iata cateva mituri gresite despre ADHD:
- toti copiii sunt hiperactivi. Doar unii sunt, cei care prezinta lipsa de atentie par aerieni si nemotivati.
- copiii cu ADHD nu pot fi atenti. Daca realizeaza activitati care le plac, se pot concentra usor. Ei au probleme doar cu sarcinile repetitive si pe care le gasesc dificile. S-a observat chiar ca jocurile video sunt un stimul aparte pentru copiii cu ADHD, intrucat reprezinta pentru acestia o sursa continua de distragere a atentiei.
- copiii s-ar fi putut purta mai bine daca ar fi dorit. Ei pot face tot posibilul pentru a se comporta corespunzator si pot parea neascultatori, dar nu fac acest lucru intentionat.
- copiii vor scapa intr-un final de ADHD. Adesea manifestarile continua in maturitate, sub alte forme, ingreunand in continuare ritmul vietii.
- medicatia este cel mai bun tratament. Nu intotdeauna. In general, sunt necesare modificari in educatie, urmarea unei terapii comportamentale, sprijin moral din partea familiei, exercitiu fizic si nutritie echilibrata.

Despre tratamentul ADHD, aflati informatii aici.

Ce trebuie sa retinem? ADHD-ul nu este o boala in sine, ci mai degraba o serie de manifestari care pot fi controlate cu multa rabdare din partea parintilor si tratament specializat. Copiii cu ADHD sunt extrem de inteligenti si pot duce o viata normala ca adulti daca au sprijin din partea noastra. Nu trebuie blamati pentru comportament, ci constant sprijiniti si ajutati in incercarile lor.

Surse:
www.webmd.com; http://pediatrics.about.com; www.healthline.com; http://kidshealth.org; www.mayoclinic.com; www.nhs.uk