Somnului bebelușului, una dintre preocupările primordiale ale unei mame
Timp de șapte ani am fost moderatoare a unui grup de sprijin al alăptării care organiza întâlniri lunare și a unui alt grup înființat pe Facebook. În această perioadă am răspuns la sute de telefoane și e-mail-uri de la proaspete mame. Întrebările care le măcinau pe multe dintre ele aveau legătură cu alăptarea. Ele se întrebau dacă bebelușul prinde bine sânul sau dacă produc suficient lapte. Dar erau preocupate și cu privire la alte lucruri care nu le dau pace mămicilor, indiferent că alăptează sau nu. Își doreau să știe dacă este normal ca bebe să adoarmă bine doar în situația în care se află direct pe mami sau tati. Își doreasu să știe de ce bebe continuă să se trezească toată noaptea. Își doreau să știe de ce bebe care împlinise deja 2 luni avea sieste mai scurte de o oră. Își doreau să știe de ce copilul în vârstă de 1 an se trezește în toiul nopții. Toate erau supărate, epuizate, lipsite de sprijin. Își închipuiau că bebelușii lor au vreo problemă. Au fost luate prin surprindere de cât de imprevizibil, eratic și...insomniac se comportă bebelușii.
Oare era vorba de ce mâncau? Sau poate bebelușul suferea de o tulburare de somn? Trebuia să fie ajutat să râgâie mai des? Care metodă de antrenament al somnului funcționează? Ar fi cazul să schimbe ora de culcare? Sau poate ora siestei?
Toate cărțile și sfaturile din lume nu îți vor crește copilul
Le-am ascultat preocupările acestor mame. Le-am gândit și simțit la rândul meu, când copiii erau mici. Îmi amintesc că îmi țineam în brațe bebelușul în vârstă de 2 luni. Eram epuizată și disperată. Fiul meu adormea doar pe pieptul meu și doar pentru 20 de minute. Reușea să închidă ochii doar dacă săream cu el în brațe pe o minge gonflabilă. Toate cărțile citite și toate site-urile și grupurile de Facebook studiate îmi spuneau că greșesc, dar nu știam ce să fac. Simțeam că îmi dezamăgesc copilul. Mamele pe care le-am ajutat aveau în minte același gând.
Citiseră deja toate site-urile posibile despre sfaturi de somn și de hrănire care le recomandau să creeze programe clare de siestă și somn de noapte până la vârsta de 2 luni. Citiseră deja toate cărțile care preziceau că bebelușii trebuie să doarmă toată noaptea până la 3 luni. Unele erau de părere că până la 6 luni. Citiseră deja toate revistele care ofereau programe de somn și masă. Aflaseră deja de sfaturile propagate pe internet care avertizau că nu este bine să formeze obiceiuri de somn sau de siestă proaste și că legănarea/ținutul în brațe vor dăuna independenței copilului. Cunoșteau pe dinafară că trebuie să faci lucrul x, y și z și vei obține un bebeluș cu un comportament model, care doarme impecabil.
Aceste mame veneau la mine lunar cu lacrimi în ochi pentru că simțeau că greșesc undeva. Indiferent ce încercau, bebelușii nu făceau ce trebuia. Nu dormeau noaptea. Și nici ziua. Și nici nu erau independenți. După ce le puneam câteva întrebări legate de creștere și dezvoltare, le spuneam pur și simplu adevărul: bebelușul tău este perfect normal. Bebelușul tău se poartă ca un bebeșul. Bebelușii nu dorm. Programul lor este haotic. Își doresc să fie aproape de părinții lor, noaptea și ziua.
Cum am aflat asta? Pentru că am ajuns să consiliez sute de mame și majoritatea bebelușilor – cu câteva excepții notabile – se comportau exact în același mod. Iar răspunsul la întrebarea de pe buzele tuturor, Ce să fac?, era să facă rost de cât mai mult ajutor, să se înarmeze cu mult umor și să accepte lucrurile așa cum sunt. Pentru moment.
Unele mame nu-și doreau să afle asta. Își doreau o soluție clară. Ar fi vrut să le spun ce să schimbe în alimentație, în programul de somn, să le ofer o metodă elaborată care să le ajute să aibă o viață liniștită. Se enervau când le spuneam să trateze lucrurile ca atare. Pentru că așa cum erau, lucrurile nu erau acceptabile.
Însă din fericire majoritatea, după ce auzeau acest lucru, respirau ușurate. Că au bebeluși normali. Că nu au nicio problemă în dezvoltare. Că nu mai trebuie să se chinuie să îi repare. Aveau doar nevoie de puțin ajutor. Aveau nevoie să nu mai aștepte atât de multe din partea bebelușilor sau din partea lor înșile. Să accepte mai mult ajutor din partea soților, a prietenilor sau a familiei. Să nu-și mai închipuie că vor trăi aceeași viață ca înainte de a deveni mame. Să aibă încredere în instinctul lor. Să spună nu când se simt prea obosite. Să aibă încredere că totul se rezolvă în final.
Am discutat mult cu aceste mame despre supraviețuire. Mamele care depășiseră deja momentele dificile cu somnul le povesteau când lucrurile încep să pară mai ușoare. Perspectiva contează mai mult decât îți imaginezi când ești epuizată și te chinui să faci tot ce poți mai bine. Trebuie să știi că există o rază de speranță.
Ai nevoie de sprijinul altor mame și nu de judecăți sau de sfaturi. Ai nevoie de o vorbă prietenoasă, care să îți înțeleagă epuizarea și să îți arate o cale de ieșire. Nu spun că meseria de părinte este ușoară. Înțeleg cât de multă presiune este pe umerii unei proaspete mame. Sunt atât de multe femei care trebuie să revină la locul de muncă înainte ca bebelușii să aibă un program de somn și nu este corect ca ele să exceleze și la muncă și acasă. Încă ne lovim de multă inegalitate la locul e muncă, în creșterea copiilor și în căsnicie. Nu avem parte de suficient sprijin când copiii sunt mici.
Dar cred că atunci când ai așteptări nerealiste lucrurile devin de o sută de ori mai grele. Da, poți să scapi bebelușul de siestele scurte, de trezitul noaptea și de somnul iepuresc. Dar metodele care se practică nu funcționează la toți bebelușii, iar mamele ajung să creadă că au o problemă. Și chiar și cei care par să se fi obișnuit cu un program de somn întâmpină perioade dificile, de exemplu când se îmbolnăvesc, când trec printr-un puseu de creștere sau când pur și simplu așa vor ei.
Adevărul este că, gândind pe termen lung, perioada de timp în care bebelușul tău nu doarme și are nevoie de tine dispare cât ai clipi. Nu vei simți mereu asta, deși acum ți se pare o corvoadă pentru eternitate. Nu am observat doar sute de bebeluși fără somn și disperați după atenție și normali, dar i-am vâzut și cum depășesc aceste perioade. I-am văzut cum reușesc să doarmă mult. Cum dorm toată noaptea. Am văzut aceiași bebeluși care nu voiau să fie lăsați din brațe cum sar și aleargă din brațele părinților când s-au simțit pregătiți.
Imaginează-ți cât de mic ar fi stresul pentru o proaspătă mămică dacă ar ști că are un bebeluș normal și sănătos. În niciun caz nu înseamnă că va fi odihnită și plină de energie. Dar cu siguranță va fi mai puțin panicată și nu se va mai întreba dacă bebelușul ei nu este defect, dacă este o mamă bună sau dacă face bine ce face. Ar putea începe să se bucure de perioadele de somn, dar și de trezire, de toată sălbăticia pe care o aduce în viața ta un nou-născut. Deoarece totul dispare atât de repede. Și îți va fi atât de dor apoi...
Adaptare după Wendy Wisner https://www.scarymommy.com/
Urmareste-ne pe Google News
