Mofturi la mâncare versus aversiunea senzorială la mâncare: cum facem diferența

„Copilul meu este cel mai mofturos”, aceasta este replica pe care o auzim adesea de la părinții disperați de faptul că micuții lor nu mănâncă ceea ce alți copii ar trebui să mănânce la vârsta lor.
Sunt într-adevăr copiii care nu refuză mâncarea încă de la primele încercări de diversificare. Indiferent că este oferită sub formă de piure, bucățele sau finger food, bebelușii o acceptă imediat și deschid larg gurița atunci când mama se apropie cu lingurița.

Sunt însă și copiii care icnesc numai când văd mâncarea și nu se ating sub nicio formă de anumite feluri chiar până cresc mai mari. Trebuie să învățăm, în calitate de părinți, să facem diferența între mofturile la mâncare versus aversiunea senzorială. Sunt situații în care copilul nu mănâncă spre exemplu fasole, mazăre, pentru că nu îi plac, dar sunt și cazuri în care nu mănâncă pentru că nu îi place senzația de a avea bobițe în gură.

La fel se întâmplă și cu textura altor alimente, indiferent de natura acestora. Unii părinți au tendința de a-i lăsa pe copii să li se facă cu adevărat foame, în speranța că atunci vor mânca ceea ce li se va pune în față. Dar nu mereu este cazul ca micuții să mănânce de foame.
În cazul în care suferă de aversiune la mâncare, vorbim despre un răspuns neurobiologic care nu poate fi depășit de la sine. În cazul în care părinții își obligă copiii să mănânce, le pot face mai mult rău decât bine.

Matthew Broberg Moffitt este persoana cea mai măsură să ne dea răspunsurile la această dilemă, fiind un bucătar renumit, persoană care suferă de autism și autor al cărții „Culoare, textură și gust. Rețete pentru mofturoși și pentru copiii cu aversiuni la senzoriale la mâncare”.

De mic, autorul s-a confruntat cu aversiunea senzorială față de anumite feluri de mâncare, afecțiunea fiind denumită în termeni medicali evitarea consumului de alimente restrictive. Creierul copilului sau adultului îi transmite semnale de tipul „nu mânca acest lucru”, „te vei îmbolnăvi și poți muri dacă mănânci”. Nu la fel se întâmplă și cu copiii mofturoși, doar că micuții nu au cum să ne comunice ceea ce simt față de mâncare.

Ce reprezintă aversiunea față de mâncare?

Aversiunea față de mâncare la copii reprezintă evitarea anumitor culori, texturi, mirosuri, temperaturi ale alimentelor preparate. Copiii cu autism se confruntă adesea cu această aversiune și cu greu pot să o exprime, dar părinții își dau foarte ușor seama după primele câteva încercări că nu trebuie să mai insiste. Dacă această aversiune rămâne nediagnosticată, iar părinții nu știu cum să se comporte cu un copil care refuză anumite feluri de mâncare, lucrul acesta îi poate dăuna pe viitor.

Mofturi la mancare? Trucuri pentru un copil care papa tot

Cum știu că fiul meu sau fiica mea are aversiune față de anumite feluri de mâncare?

Păi este destul de simplu ca părinte să îți dai seama că unui copil nu îi place să mănânce un anumit lucru. Concretm cel mic îți spune că nu va mânca acel preparat, va tuși, va icni, se va simți dezgustat numai la mirosul și la gustul felului de mâncare.

În cazul în care este mai mic și nu își poate manifesta altfel adversiunea, atunci va avea un tantrum, va țipa, va lovi și va plânge atunci când va fi forțat să mănânce un anumit fel care nu îi place. Alimentele care îi displac copilului vor fi dezgustătoare chiar și la privire sau la miros, iar cel mic va refuza chiar să mestece mâncarea pentru o scurtă perioadă de timp după care o aruncă într-un șervețel.

Simptomele mai severe care ar trebui să dea de bănuit părinților că ceva nu este în regulă includ malnutriția, deshidratarea, durerile de cap și scăderea în greutate a copilului.

Cum știu că micuțul meu/ micuța mea este doar mofturos/ mofturoasă?

Același gesturile poate face și un copil mofturos, însă într-o manieră mult mai delicată și în care părintele poate să își dea seama că pur și simplu nu îi place un fel de mâncare, nu că îl refuză cu desăvârșire. Practic, micuțul/a va mânca ceea ce nu îi place, dar într-o cantitate foarte mică, va refuza în special fructele și legumele, dar va prefera dulciurile și nu se va arăta niciodată deschis/ă să încerce lucruri noi.

Copilul mofturos va prefera întotdeauna să bea un suc decât să mănânce o ciorbă și își va manifesta preferințe asupra anumitor feluri de mâncare clasice precum cartofi prăjiți cu copane, piure cu șnițele, pizza, etc.

6 sfaturi daca ai un copil mofturos la mancare

Aversiunea față de mâncare este o chestiune neurobiologică

Autorul cărții de specialitate ne avertizează că uneori creierul transmite un semnal care avertizează copilul că nu ar trebui să înghită sau că nu pot să mănânce un anumit aliment. Haosul se instalează în mintea unui copilaș atunci când creierul îi spune să nu mănânce, iar părintele îl obligă să mănânce. De aceea, din punct de vedere fizic și psihic este pus într-o situație foarte delicată.

Părintele ar trebui să găsească alimentele și preparatele care îi fac plăcere celui mic care nu îi stârnesc aversiune și să i le dea în mod constant. Dacă micuțul mănâncă o cantitate suficientă de alimente care să-i asigure nutrienții necesari și caloriile zilnice, atunci este în regulă ca în meniul lui sau ei să existe doar cinci feluri de mâncare pe care le preferă.

Părinții ar trebui să renunțe la ideile preconcepute de a obliga copilul să mănânce tot din farfurie, pentru că în acest fel îi creează nu numai versiune față de mâncare, ci și o tulburare de alimentație care cu timpul se poate înrăutăți.

Este foarte important ca părinții să fie foarte atenți la sentimentele pe care copiii le au în preajma anumitor feluri de mâncare, să nu îl forțeze să ingereze ceva dacă susțin că nu pot și să creeze o listă de alimente pe care acesta nu le suportă. Astfel, atunci când merg în vizită la bunici sau la alte rude, aceștia să nu le pună pe masă. Nu uitați că un copil cu aversiune față de un anumit fel de mâncare se va ridica de la masă atunci când va fi pus un platou, chiar dacă nu este așezat în farfuria lui.

Ascultați-vă instinctul de părinți și semnalele pe care copilul vi le dă și cu siguranță nu vezi la greș în creșterea lui. Nu întotdeauna aversiunea față de mâncare înseamnă un moft sau un moft reprezintă o aversiune senzorială. Ghidându-vă după aceste sfaturi și cerând părerea unui medic specialist, cu siguranță veți găsi un echilibru în relația cu copilul și în alimentația lui.