Soțul meu a fost grav bolnav și eu am refuzat să-l ajut

Pe de altă parte, nu sunt puțini bărbații care atunci când răcesc sau nu se simt bine, se comportă că și cum ar fi pe patul de moarte și că nimeni pe acest Pământ nu s-a confruntat cu așa boală că a lor. Nimeni nu caută să se îmbolnăvească intenționat, ai zice, însă o femeie de peste granițe povestește cum soțul ei își face singur rău fix în zilele în care această nu trebuie să meargă la serviciu. Ea spune că soțul ei, care are alergie la lactoză, mănâncă intenționat produse care conțin proteine din lapte de vacă atunci când ea este acasă, fiindcă știe că orice i s-ar întâmplă, ea își va sacrifica timpul liber pentru a avea grijă de el.

Soțul meu a fost grav bolnav și eu am refuzat să-l ajut. Putea să moară

Într-o zi, însă, nu s-a mai întâmplat așa. Sătulă de faptul că trebuie să își petreacă puținele zile libere lângă patul soțului ei, plângându-i de milă și ajutându-l să se simtă mai bine, ea a refuzat să mai aibă grijă de acesta și i-a explicat foarte clar acest lucru. Însă bărbatul nu a luat-o în serios și și-a comandat o pizza mare cu brânză, pe care a mâncat-o cu nonșalanță, în față ei. Câteva ore mai târziu, bărbatul a început să se simtă din ce în ce mai rău, iar soția lui a decis să se culce în sufragerie, că să se poată odihni. În zadar bărbatul i-a cerut în repetate rânduri ajutorul. Soția lui a rămas fermă pe poziții și și-a lăsat soțul să se descurce singur cu problemele pe care singur și le creează.

„Sotul meu are alergie la lactoză. Nu intoleranță, ci alergie, iar consecințele pot fi destul de severe atunci când acesta consumă produse cu proteine din lapte de vacă. Cu toate acestea, el nu se poate abține de la lactate, pe care are grijă să le mănânce în puținele mele zile libere, astfel încât dacă i se face rău, să știe că are cine să aibă grijă de el. De multe ori ma trezeam că îmi petreceam singura mea zi având grijă de el. Săptămâna trecută, a recunoscut că o făcea pentru a se asigura că va avea o asistentă medicală și pentru a avea pe cineva aproape în cazul în care ar fi avut o reacție deosebit de gravă și ar fi avut nevoie să meargă la spital. Am fost furioasă și i-am spus că e un egoist, că mă privează de odihnă. I-am spus că, dacă se îmbolnăvește din nou, nu voi mai avea grijă de el. Sunt epuizată și am nevoie de odihnă. Nu a spus prea multe, așa că am crezut că a înțeles.

Într-o zi, ajung acasă de la serviciu și, după câteva minute, Tim (soțul) își comandă o pizza. Îl întreb de ce din moment ce pregătesc cina, iar el ridică din umeri. Îl întreb dacă o pizza mare cu brânză și usturoi merită sacrificiul și îi reamintesc că nu voi renunța din nou la ziua mea de odihnă ca să am grijă de el. El zâmbește și mănâncă o felie întreagă în timp ce rânjește la mine. Am lăsat lucrurile așa și m-am întors la cina mea.

În mod previzibil, i s-a făcut rău, vomitând și gemând din cauza crampelor intense și a diareei. Am dormit în sufragerie pentru a mă îndepărta de zgomot și miros. M-a chemat de mai multe ori la el, iar eu i-am spus de mai multe ori că nu. Câteva ore mai târziu, era încă bolnav și m-a trezit în zorii zilei ca să mă duc să-i aduc apă și medicamente, deoarece era foarte deshidratat și încă avea dureri. I-am spus să se descurce singur și l-am rugat să iasă și să mă lase să dorm.

Încă se mai smiorcăia când m-am ridicat, în cele din urmă, din pat să fac duș și să mănânc. Din nou, nu am făcut nimic ca să-l ajut sau să-l consolez. Seara, era bosumflat, iar dimineața, când a trebuit să merg la serviciu, era furios. A țipat și, până la sfârșitul zilei, le-a spus prietenilor și familiei noastre că era cât pe ce să moară și că l-am neglijat. Familia lui m-a acuzat că am încercat să-l omor. Mama lui m-a sunat, strigând că ar fi putut avea o reacție care să-i pună viața în pericol din cauza acțiunilor mele meschine și că sunt o soție de rahat pentru că nu m-am îngrijit de sănătatea lui. Încep să mă simt vinovată pentru că are dreptate. Ar fi putut să moară. Oare am procedat greșit că nu a făcut nimic pentru a-l ajuta pe soțul meu după ce a suferit o reacție alergică acută pe care și-a declanșat-o intenționat?”, a scris femeia pe Reddit.

Tu ce părere ai despre felul în care a procedat aceasă femeie? Ai fi făcut la fel?

Diferența dintre intoleranța la lactoză și alergia la proteinele din lapte de vacă

Multă lume confundă intoleranță la lactoză cu alergia la lapte. Deși ambele sunt probleme digestive, fiecare se manifestă în mod diferit. De exemplu, intoleranță la lactoză apare pentru că organismul nu dispune de lactază, enzima care contribuie la digerarea lactozei prezența în diverse alimente. Se manifestă prin dureri abdominale, balonare, disconfort abdominal, diaree și vărsături, însă simptomele variază în funcție de mai mulți factori, precum cantitatea de grăsimi consumată odată cu alimentele ce conțîn lactoză, sensibilitatea intestinală sau adaptarea florei intestinale la cantitatea de lactoză consumată. De exemplu, sunt situații in care o persoană cu intoleranță la lactoză poate consumă fără probleme un pahar cu lapte, însă nu mai multe.

Alergia la lapte, pe de altă parte, este o alergie alimentară prin care organismul respinge proteinele din lapte de vacă și este mai gravă decât intoleranță la lactoză. În cazul alergiei, cele mai frecvente simptome sunt cele de la nivelul pielii (erupții cutanate, urticarie), sistemului digestiv (diaree, vomă, reflux) și cele de la nivelul respirator (tușe, respirație șuierătoare, nas care curge). Soluția pentru cei cu alergie la proteinele din laptele de vacă este eliminarea completă a tuturor produselor care conțin lapte de vacă și a altor tipuri de lapte animal, dacă sunt alergii încrucișate.

Citește și: