Dragă mami, te iert! Pentru fiecare zi când veneam de la școală și mă ignorai, pentru că erai o fantomă, străvezie și tăcută

Te iert!

Pentru fiecare zi când veneam de la școală și tu erai ascunsă în așternuturile de la tine din pat și dormeai sau priveai în gol, mereu cu spatele la ușă. Te iert pentru că nu mă întâmpinai la ușă ca orice mamă, nu îmi puneai mâncare în farfurie, nu îmi pregăteai hainele pentru școală și nu mă băteai la cap să mă spăl pe dinți. Te iert pentru că nu mă întrebai ce fac, ce teme am, cum mă simt, dacă mi-e foame sau sete. Te iert pentru că nu existam și nu existai. Erai ca o fantomă, mama mea fantomă, pe care o vedeam din ce în ce mai străvezie cu fiecare zi care trecea. Te iert pentru că m-am simțit neglijată, părăsită psihic cu mult timp înainte să decizi să mă părăsești și fizic. 

Credeam că ești obosită și încercam să pășesc cu grijă prin casă să nu te deranjez. Nu că m-ai fi auzit. Așteptam cu emoție, cu inima bătând puternic momentul când venea tata de la muncă și tu te ridicai în sfârșit din pat. Veneai la noi în sufragerie și ne uitam cu toții la televizor iar tu îmi mângâiai câteodată părul. În serile când nu făceai asta, mă închideam la mine în cameră și plângeam. Nu te uram, nu te judecam, eram doar îngrijorată. Pentru că tu nu erai așa. Pentru că îmi amintesc când eram micuță cât erai de frumoasă. Erai un spectacol pentru mine, erai universul meu și simțeam că eu sunt universul tău.

Apoi universul nostru s-a schimbat dintr-o dată, când m-am făcut mai mare și nu mai aveam nevoie de tine ca înainte. A fost de parcă te-ai stins, totul în tine s-a stins, de parcă cineva a apăsat un întrerupător și toată lumina ta miraculoasă s-a oprit și orbecăiam după tine în întuneric. Aveam doar 10 ani, puțini dar suficienți ca să îmi dau seama că ceva nu este în regulă. Tata a ales să ignore problema, iar mama ta, bunica mea te ajuta să o ignori și tu la rândul tău venind și gătind și făcând curat în locul tău. 

Te iert acum pentru că am venit într-o zi de la școală și nu mai erai acolo, în pat, cu spatele la mine. Și nu te-ai întors nici a doua zi, nici după o lună. Te iert pentru că după 1 an ai venit înapoi din nou tu: veselă, fericită, frumoasă, din nou plină de lumină. L-ai părăsit pe tata, nu pe mine. Ți-ai tratat depresia adâncă în care te afundasei. Acum înțeleg. Acum știu că pentru mine ai făcut asta. M-ai părăsit, te-ai pus pe primul loc pe tine ca să poți să fii din nou mama mea. 

Te iert pentru că și eu trec prin asta acum. Am doi copii și un soț care mă neglijează. Și simt cum cad în depresie din ce în ce mai adânc. Dar am învățat de la tine, mami, ce să fac. Să mă pun pe mine pe primul loc, ca să mă asigur că voi fi o mamă bună. Tristețea mea nu ajută pe nimeni. Așa că am decis să îl părăsesc înainte să mă ascund în așternuturi ca tine. Nu vreau să devin străvezie. Și te iert, mami, pentru că, iată, rănile mele din copilărie le previn pe cele din viața mea de adult. Te iert, mami, pentru că m-ai iubit așa cum ai știut tu mai bine și deciziile tale, greșelile tale, mă fac pe mine să fiu o mamă mai bună. 

Te iert și te iubesc. Mereu. 

Fiica ta 

Citește și:

• I-am spus soțului meu că poate să se culce cu alte femei
• Mi-am ajutat cea mai bună prietenă să nască copilul soțului meu, fără să știu
• Sunt șocată! Fetița mea a dat peste soțul meu și amanta lui în patul nostru conjugal