Era o marți. Cea mai urâtă zi a săptămânii. Maria, fiica mea de 9 ani, avea ore până la 12, nu până la 11 cum avea de obicei. Avea ultimă oră sportul, însă în acea zi nu au făcut. Eu o duceam dimineața la școală, apoi plecam la birou, iar soțul meu, care lucra de acasă o lua de la școală. În acea zi m-a sunat Maria să-mi spună că nu fac sportul și că l-a sunat pe tatăl ei să o ia dar nu răspunde. M-am gândit că are sigur vreo ședință, că așa se întâmpla de multe ori să nu răspundă la telefon când avea meetinguri.
Am cumpănit bine situația și am zis că nu are rost să stea să îl aștepte, ca, ajutată de mine prin telefon și de Google Maps poate să ajungă singură acasă. Avea și cheie după ea, iar casa noastră e la 10 minute de mers pe jos de școală. Zis și făcut. I-am spus să îți pună Google Maps și ne-am conectat pe video pe Whatsapp să ”merg” cu ea până acasă. I-am spus să nu sune la interfon, să intre cu cheia ca să îi facem lui tati o surpriză, să îi arătăm că fetița lui a crescut și uite cum a ajuns ea singură de la școală acasă. Am insistat să nu închidă Whatsapp-ul ca să îi văd și eu reacția.
Numai că surpriza urma să fie a noastră. Pentru că tati avea o ședință, dar una cu totul diferită de ce îmi imaginam eu.
Biroul lui este la noi în dormitor, așa că atunci când Maria a intrat avea camera video a telefonului orientată spre zona dormitorului unde se afla masa lui de lucru. Am văzut că nu era acolo și am auzit-o pe Maria spunând ”tati, ce faci, dormi la ora asta?” și a îndreptat camera spre el, râzând. Numai că fața lui era transfigurată, pentru că în spatele lui, în pat, se ascundea un cap de om. De aici nu îmi mai amintesc decât frânturi, am auzit-o pe Maria cum mă întreabă ”Mami, și acum ce fac?”. I-am spus să plece din cameră și am prins pe video o mișcare rapidă a ființei care era în spatele soțului meu, o claie de păr blrunet pe care l-aș fi jumulit cu furie.
Apoi am încercat să ”mestec” șocul și să încerc să văd ce îi explic fetei mele cu privire la ce a văzut. I-am spus să se ducă la ea în cameră și să stea acolo până ce vin eu acasă. După 5 minute a început să mă sune soțul meu. Nu i-am răspuns. Starea de șoc era atât de mare încât 5 minute am stat nemișcată, privind în gol. Apoi am urcat în mașină pentru că știam că fiica mea are nevoie de mine. Am ajuns acasă la un soț care tremura la propriu, care nu a avut curaj să mă privească în ochi, care și-a cerut iertare de cum am intrat pe ușă, care, exact ca în filme, încerca să îmi explice. L-am întrebat dacă a vorbit cu Maria și mi-a spus că nu, că nu știe ce să îi spună. Așa că am trecut pe lângă el și m-am dus la ea în cameră. Plângea, cu o pernă în brațe, și de cum m-a văzut m-a întrebat: ”O să divorțați, nu-i așa?”. Nu am vrut să o mint așa că i-am spus adevărul. ”Da. Tatăl tău m-a dezamăgit. Dar asta nu îl face mai puțin tată. Te va iubi la fel de mult. Numai că eu nu îl voi mai iubi. Dar va face parte din viața noastră ca tatăl tău.”
Nu l-am iertat și nici nu îl voi ierta vreodată. Poate dacă aș fi dat eu peste el cu amanta în pat, poate am fi avut ceva șanse de împăcare. Un 5% acolo. Dar nu am să îl iert niciodată pentru ce i-a făcut fiicei noastre. Pentru că acel moment a fost o traumă pentru ea care o va afecta toată viața. Va fi o femeie care nu va avea încredere în bărbați, care va fi geloasă și paranoică. Sunt convinsă de asta, deși deja are 3 ședințe la activ de mers la terapie. Îmi este clar de acum că viața chiar bate filmul și că, din păcate, nici măcar filmele nu au un final fericit mereu. Nu am găsit încă partea bună a ceea ce mi s-a întâmplat. Dar o să continui să o caut, pentru binele fetiței mele.
Citește și:
- Nu vreau să-mi părăsesc soțul, deși m-a înșelat cu sora mea și cu cea mai bună prietenă
- Mi-am ajutat cea mai bună prietenă să nască copilul soțului meu, fără să știu
- Am avut o aventură cu un bărbat căsătorit. Acum fiica noastră are 7 ani
Cum ti s-a parut articolul? Voteaza!
Autorii nostri garanteaza autenticitatea textelor lor, in caz contrar, nu raspundem pentru faptele acestora.
Urmareste-ne pe Google News
