Hemangiom bebelusi - cauze, simptome si tratament

Ce este hemangiomul

Hemangiomul este o tumoare vasculară de natură benignă ce apare încă din primele zile de viață și involuează, de obicei, până la vârsta de 10 ani. Hemangiomul reprezintă o structură formată  prin proliferarea celulelor endoteliale (acestea au rol în procesele de coagulare, dar și în procesele de vindecare a rănilor), care se organizează sub forma unor vase ce se umplu apoi cu sânge.

Aproximativ 30% din totalitatea hemangioamelor sunt vizibile încă din primele ore de la naștere, iar restul de 70% apar în primele zile sau săptămâni de viață. Hemangiomul este considerat a fi cea mai frecventă tumoare benignă a copilăriei. Hemangioamele pot să apară atât pe tegumente, cât și la nivelul organelor interne, însă majoritatea nu au nici o importanță patologică. Ocazional, când sunt localizate în structuri cu rol vital sau când se complică din cauza unor ulcerații, necroze și hemoragii, pot ridica probleme.

Existenta unui hemangiom cutanat poate fi însoțită și de malformații congenitale, caz în care bebelușul trebuie investigat pentru confirmarea sau infirmarea acestei posibilități. Dacă  există malformații, cele mai frecvente sunt localizate la nivel cardiac, vascular și în sistemul nervos. Hemangioamele apar la circa 10- 12% dintre nou-născuți.

Hemangionul la bebeluși- cauze

Hemangioamele sunt tumori vasculare benigne, a căror cauză exactă este deocamdată necunoscută. Specialiștii le studiază  și se pare că un rol în dezvoltarea acestora îl au în special estrogenii care stimulează proliferarea endotelială anormală.

O teorie spune că stimulul estrogenic apare pe fundalul unei hipoxii (privare de oxigen) tisulare tegumentare importante. Hemangioamele nu sunt ereditare, ci apar spontan drept urmare a unor modificări apărute în cursul sarcinii sau după naștere. Cercetătorii încă studiază cauzele de apariție, în speranță că hemangioamele, mai ales cele cu localizări ce predispun la complicații, se pot preveni în viitor.

Hemangiomul la bebeluși- factori de risc

Un studiu efectuat în anul 2008 a ajuns la concluzia că predispoziția spre hemangiom infantil este mai ridicată la:
• fetițe
• bebeluși prematuri
• bebelușii care au o greutate scăzută la naștere (nu neapărat prematuri)
De exemplu, s-a constatat că riscul de hemangiom crește cu 40% pentru fiecare 500 de g pierdute de către bebeluși după naștere.

De asemenea, specialiștii au identificat și alți factori de risc pentru hemangiomul la bebeluși, aceștia fiind legați de perioada de dinainte de naștere:
• sângerările vaginale ale mamei din primul trimestru de sarcină
• folosirea medicamentelor cu progesteron
• vârsta înaintată a mamei
• preeclampsia
• placenta previa (o afecțiune care apare când placenta blochează cervixul)
• fertilizarea in vitro

Tipuri de hemangiom la bebeluși 

Există mai multe variante ale acestei afecțiuni:
• Hemangiomul superficial- are o textură care este comparabilă cu aceea a unei căpșuni. La început, apar urme albe, roz sau roșii pe piele, după care acestea se transformă în leziuni roșu intens.Un hemangiom superficial poate să se fixeze pe o zonă restrânsă sau poate cuprinde una mare

• Hemangioamele adânci- sunt cele care se formează sub piele și au o suprafață netedă. Ele au nuanță albăstruie și pot fi similare cu vânătăile. Uneori, ele determină inflamația pielii
• Hemangioamele mixte- sunt o combinație între cele superficiale și cele adânci 

Hemangiom la bebeluși- simptome

Majoritatea hemangioamelor sunt localizate la nivelul tegumentului, în special în regiunea cervico-facială. Nu dor și nu influențează funcționalitatea regiunii pe care se dezvooltă. Hemangiomul evoluează în timp: de la un punct roșu la naștere se poate transforma într-o excrescență spongioasă care poate atinge 7-8 cm în diametru.

Forma și consistența hemangioamelor se modifica în timp, însă majoritatea rămân bine circumscrise, și peste 80% dintre ele sunt leziuni solitare. Cele mai frecvente localizări ale hemangioamelor sunt: extremitatea cefalică / ceafa (60%), trunchi (25%), extremități (15%) și zone extracutanate (organe interne). 

Simptomele hemangioamelor interne variază în funcție de organul pe care sunt localizate. Iată câteva exemple în acest sens:
• Hemangiomul pe ficat- poate să determine grețuri, lipsa apetitului, scăderea în greutate
• Hemangiomul pe plămâni- poate să determine dureri în piept și dificultăți în respirație
• Hemangiomul pe rinichi- este o tumoare benignă ce poate duce la apariția sângelui în urină
• Hemangiomul pe creier- conduce la dureri de cap, greață, lipsa de coordonare a mișcărilor
Reține l că aceste hemangioame sunt foarte rare!

Hemangiom la bebeluși-posibile complicații

Cele mai frecvente complicații asociate hemangioamelor sunt: hemoragiile (mai ales dacă hemangiomul este traumatizat), disfagie, dispnee (hemangioamele digestive sau cele respiratorii), obstrucții ale căilor respiratorii superioare, infecții, modificări tegumentare (de consistență, aspect sau textură), tulburări vizuale (strabism, ambliopie- aceasta din urmă presupune o vedere slabă la unul sau la amândoi ochii), ulcerații, tulburări psihoemoționale în cazul în care hemangiomul este mare și vizibil.

Hemangiomul la bebeluși- diagnostic

Toate semnele prezente la naștere trebuie evaluate de către medic pentru a se stabili caracterul lor și pentru a se aprecia dacă necesită sau nu tratament de specialitate. Hemangioamele cu localizări particulare, cum ar fi pleoapele, laringele sau tubul digestiv pot cauza probleme suplimentare și trebuie tratate corespunzător înainte de apariția complicațiilor. De asemenea, copiii cu hemangioame trebuie evaluați periodic de către medic. Dacă între controale apar modificări, ulcerații, sângerări, creșteri exagerate sau schimbări ale consistenței hemangiomului, se recomandă prezentarea urgentă la medic.

În cazul în care se bănuiește că există hemangioame la nivelul organelor interne, medicul va solicita investigații mai complexe, precum: ecografii, un examen RMN sau o tomografie.

Hemangiom la bebeluși- tratament

Motivele pentru care hemangiomul la bebeluși ar trebui tratat țin de:
• Riscul de a interfera cu funcțiile organelor vitale- În cazuri rare, hemangioamele localizate în apropierea ochilor, a nasului, a gurii pot să afecteze capacitatea bebelușului de a vedea, de a respira sau de a putea auzi bine. De asemenea, hemangioamele interne vor altera funcțiile organelor interne pe care se localizează, putând duce la complicații deosebit de serioase

• Apariția unor leziuni severe ale pielii- De pildă, dacă hemangiomul se transformă într-o rană deschisă, va crește riscul de hemoragii și de infecții

• Intervenirea unor transformări profunde ale pielii- Schimbarea texturii și culorii pielii pot fi deosebit de importante, în special la nivelul feței copilului. Uneori, hemangioamele foarte mari pot deforma trăsăturile chipului

Datorită caracterului benign și evoluției autolimitante, hemangioamele nu au nevoie de tratament chirugical; trebuie doar să fie ținute sub supraveghere și să se verifice periodic evoluția lor. Dacă hemangiomul nu este agresat, dispare fară să lase semne importante. Cicatricile sau modificările de pigmentare sau consistență ale pielii apar rar.

În cazul în care evoluția hemangioamelor nu este cea dorită, se poate interveni cu laserul. Intervenția chirurgicală laser este indicată pentru înlăturarea hemangioamelor proliferative și vaselor restante în urma involuției naturale a tumorii.

Hemangioamele mixte sau cele cavernoase de dimensiuni foarte mari pot primi tratament local (injecție cu corticosteroizi în hemangiom). Tratamentul modern al hemangioamelor cu risc de complicații constă în chirurgia laser cu lumină galbenă. Aceasta poate distruge vasele din hemangiom fară să afecteze integritatea tegumentului. Unii medici preferă să combine tratamentul laser cu injecțiile cu corticosteroizi pentru o eficiență terapeutică maximă.

Hemangiom la bebeluși- prognostic

Cel mai important este ca hemangiomul să fie monitorizat până când evoluția sa stopează. De exemplu, un hemangiom superficial atinge dimensiunea maximă când bebelușul are în jur de 5 luni, în timp ce unul profund poate continua să crească și după ce bebelușul atinge această vârstă.

Pentru majoritatea bebelușilor, hemangioamele vor avea o evoluție favorabilă când aceștia au între 6 și 18 luni. Astfel, va avea loc o involuție, când ele vor deveni din ce în ce mai puțin roșii, dobândind nuanțe de gri sau alb, simultan cu o aplatizare și cu o reducere a dimensiunilor.

Vestea bună este ca prognosticul pacienților cu hemangioame superficiale, capilare, este excelent: 50% dintre hemangioame dispar până la vârsta de 5 ani, 70% până la 7 ani și 90% până la 9 ani.

În cazul localizărilor nazale, perilabiale, palpebrale (la pleoape) sau auriculare (la urechi), există un risc mai crescut de sechele post-involuție. 

Hemangiomul la bebeluși- prevenție

Deoarece încă nu sunt cunoscute foarte bine cauzele de apariție ale hemangiomelor, nu se știe cum se poate preveni apariția acestora. Specialiștii fac cercetări pentru stabilirea factorilor de risc, însă pentru moment rezultatele nu sunt concludente.

Bebelușul tău  s-a confruntat vreodată cu hemangiom?

Citește și: Ce înseamnă dacă bebe are bubițe pe piele?

Surse:
www.healthline.com, www.healthychildren.org, www.infantilehemangioma.com, www.kidshealth.org, www.medicalnewstoday.com