Beneficii
De multe ori, proaspetele mame aflate la primul copil se confrunta cu aceasta dilema: sa lase bebelusul sa planga sau sa-l tina in brate? Aflati ca tinutul lor in brate contribuie nu doar la crearea acelei legaturi speciale afective intre bebelus si parinte (poate fi vorba si despre tata), ci ajuta la reglarea temperaturii corpului, a respiratiei si a batailor inimii. In mod contrar parerilor vehiculate, cercetarile au demonstrat faptul ca bebelusii care sunt tinuti in brate si transportati in acest mod (fie cu ajutorul mainilor, fie utilizand un marsupiu, port-bebe, sling) isi satisfac nevoie de atingere in decursul primului an de viata si nu devin atasati excesiv sau dependenti de parinte/parinti. Ei plang mai putin si in timp prezinta un comportament mai vesel, mai iubitor si mai sociabil, indica mai mult inteligenta, mai multa independenta in comparatie cu bebelusii care au petrecut mare parte din copilarie in scaune de copii, leagane, patuturi si alte dispozitive din plastic, metal sau lemn ce nu ofera atat de necesarul contact uman.
Caratul bebelusilor in brate constituie de fapt o parte vitala a naturii umane, fiind practic modul in care natura a creat legatura mama-copil, critica pentru dezvoltarea increderii, empatiei, compasiunii si constintei. Reflexul Moro constituie o dovada in acest, ajutand pe copil sa se agate de mama in timp ce este carat in brate toata ziua. Daca bebelusul isi pierde echilibrul, reflexul il determina sa imbratiseze mama si sa isi recapete stransoarea asupra corpului mamei.
Tinutul in brate in mod constant (un contact uman constant), alaturi de alaptarea la cerere reprezinta mediul biologic ideal pentru dezvoltarea optima umana, fizica, intelectuala si emotionala. Intr-un studiu al cercetatorilor de la RIKEN Brain Science Institute, se arata ca bebelusii si puii de soareci se relaxeaza automat atunci cand sunt purtati in brate si aceasta este o componenta evolutionista esentiala pentru interactiunea mama-copil.
Tot cercetarile au confirmat faptul ca transportul bebelusilor dezvolta inteligenta si capacitatea de incredere, afectiune, intimitate, dragoste si fericire. Conform antropologului Ashley Montagu: "timp de decenii am considerat ca tinutul in brate rasfata copilul prea mult, desi, in restul lumii, bebelusii sunt carati dintotdeauna de mame pe toata durata zilei pana cand sunt capabili sa mearga." De asemenea, cercetatorul James Prescott a demonstrat ca statele unde violenta prezinta nivele ridicate, bebelusii nu sunt carati constant in brate de mame/parinti (SUA fiind un exemplu clar in acest sens, conform studiului).
Citeste si:Reflexul Moro la nou-nascuti
Ce se intampla cu un bebe care nu este tinut in brate
Conform unui studiu, in cazul copiilor in care lipseste afectiunea (in special nu sunt tinuti in brate), apare o forma de depresie cunoscuta sub denumirea de sindromul inchiderii in sine. Aceasta se manifesta prin tristete si introversiune si, cel mai important, prin stagnare in crestere si dezvoltare. Studii anterioare au demonstrat acelasi rezultat in cazul copiilor abandonati, orfani, lipsiti de afectivitatea parinteasca (in plus, o preponderenta a bolilor, in comparatie cu copiii care au beneficiat de contact uman). Practic, in urma afectarii la nivel psihologic, apare inchiderea sistemului fiziologic. Sfaturile conform carora este bine sa lasati bebelusii sa planga pana adorm sau sa nu-i mai carati atat de mult in brate nu sunt intotdeauna bine intentionate si doar bebelusii vostri stiu cel mai bine ce au nevoie, iar parintii lor sunt singurii in masura sa le satisfaca nevoile. Bebelusii "antrenati" sa nu isi exprime nevoile pot parea mai docili, mai cooperanti, fiind catalogati drept "copii buni", insa nu de putine ori acestia pot fi deprimati, inchizandu-se in sine si nemanifestandu-si nevoile, ceea ce inseamna ca vor deveni niste adulti extrem de pretentiosi.
Tot stiinta este cea care ne demostreaza faptul ca atunci cand bebelusii plang singuri si nu sunt alinati, ei experimenteaza panica si anxietate. Corpurile si creierele lor se umplu cu adrenalina si cu hormonul de stres cortizol (dar prezinta nivele scazute ai hormonilor de crestere). Cercetarile (Universitatile Yale si Harvard) indica faptul ca, atunci cand tesutul cerebral in dezvoltare este expus acestor hormoni timp indelungat, nervii nu vor forma conexiunile adecvate si se vor degenera (conducand la o afectare neurologica pe termen lung asupra dezvoltarii copilului, suprimand cresterea adecvata si deprimand sistemul imunitar), cauzand modificari structurale si functionale in creier similare cu cele ale depresiei de la adulti (fiind constatata chiar o rata marita de aparitia a ADHD ulterior sau a manifestarilor de agresivitate, impulsivitate si violenta). Concluziile studiului sunt clare: sensibilitatea si gradul de raspundere parentale stimuleaza si modeleaza conexiunile nervoase in sectiunile cheie ale creierului responsabile cu atasamentul si bunastarea emotionala.
Copiii care au fost lasati sa planga timp indelungat (plans care nu e cauzat de colici) in primele 3 luni de viata, prezinta o medie IQ cu 9 puncte mai mica la varsta de 5 ani si o dezvoltare mai slaba a motricitatii fine. Chiar daca ei au fost ulterior tinuti in brate de parinti (la varsta de 10 luni), s-au dovedit a fi mai greu de controlat si mai agitati decat in mod normal. Nu in ultimul rand, cercetarile efectuate pe subiecti umani si animali au dovedit faptul ca, daca sunt separati de parinti, bebelusii prezinta temperaturi instabile, aritmii, somn REM scazut (stadiul din somn care contribuie la dezvoltarea creierului), iar cei care au plans prea mult au prezentat presiune intracraniana crescuta si oxigenare a creierului scazuta.
Putem incheia prin a afirma ca alimentarea nevoii biologice a bebelusului de contact uman nu are legatura cu filosofia noastra de parinti, ci cu onorarea si aderarea la planul biologic al naturii pentru dezvoltare umana optima.
Surse: www.cafemom.com; http://medlive.hotnews.ro; www.naturalchild.org; www.askdrsears.com
Urmareste-ne pe Google News
