Primele zile acasă cu bebeluşul se dovedesc a fi dificile pentru majoritatea părinţilor, întrucât cel mic are nevoie de monitorizare în permanenţă, de grijă şi de atenţie, lucru ce poate deveni extrem de obositor. Cu toate acestea, bebeluşul trebuie îngrijit cu mare atenţie, deoarece în primele săptămâni de viaţă, organismul sau nu este în totalitate dezvoltat. Spre exemplu, sistemul digestiv este în continuă formare, sugarul nu îşi poate regla temperatura corpului, nu poate face o distincţie clară între zi şi noapte, iar capacitatea sa de a vorbi lipseşte cu desăvârşire.
De aceea, este extrem de important ca părinţii să acorde o atenţie sporită oricărui tip de semnal transmis prin intermediul limbajului corporal, al ţipetelor sau al plânsetelor. S-ar putea ca cel mic să aibă dureri, să îi fie foame ori sete, sau să se simtă inconfortabil.
Dacă neglijează aceste semnale, părinţii riscă să îşi expună copilul la o serie de pericole ce îi pot afecta sănătatea:
|
|
Sindromul SMSS sau Sindromul Morţii Subite la Sugar este una dintre cele mai comune cauze de moarte a copiilor cu vârste cuprinse între 1 şi 12 luni. De cele mai multe ori, decesul survine în timpul somnului şi acesta nu poate fi explicat. Specialiştii în medicină consideră că o posibilă cauză este asfixierea bebeluşului. De regulă, acest lucru se întâmplă atunci când părinţii dorm împreună cu bebeluşul, iar cel mic nu are suficient aer. Părinţii pot preveni astfel de accidente prin achiziţionarea unui pătuţ în care bebeluşul să doarmă separat.
Este indicat ca pătuţul să fie fabricat din lemn şi să fie destul de înalt pentru a-i oferi protecţie, astfel de modele fiind disponibile pe site-ul Bebelas.ro. Mai mult decât atât, salteaua trebuie să fie suficient de fermă, pentru a-i susţine coloana într-o poziţie corectă, dar în acelaşi timp flexibilă şi confortabilă, pentru a-i permite celui mic să se mişte în voie şi să aibă un somn odihnitor. Cele mai bune sunt saltelele din fibră de nuca de cocos, deoarece sunt elastice şi stabile termic, fiind ideale pentru sănătatea celui mic.
Astmul reprezintă o afecţiune inflamatorie a plămânilor şi a căilor respiratorii. Copiii care suferă de astm au dificultăţi atunci când respiră, deoarece canalele prin care este transportat aerul de la plămâni şi înapoi sunt umflate şi iritate. Astmul infantil este frecvent înâlnit şi în rândul sugarilor şi el poate fi declanşat de mai mulţi factori, cum ar fi: umiditatea ridicată din atmosferă, praful, mucegaiul, schimbările bruşte de temperatură sau expunerea la fumul de ţigară în timpul naşterii, dar şi după. Părinţii pot preveni apariţia acestei afecţiuni prin creşterea copilului într-un mediu curat, aerisit şi îngrijit. Aceştia trebuie să se asigure că dormitorul copilului este complet renovat şi că pereţii nu sunt afectaţi de mucegai, că aerul din cameră este purificat (pentru aceasta, ei pot folosi umidificatoare speciale) şi că spaţiul este în permanenţă curat, fără murdărie şi depuneri de praf. Mai mult decât atât, pentru a crea un ambient sănătos pentru bebeluş, părinţii trebuie să se asigure că în cameră se păstrează în mod constant o temperatură optimă, lucru pe care îl pot obţine prin simpla instalare a unui termostat. Astfel, se elimină cauzele declanşatoare ale astmului la sugari.
Fumatul în timpul alăptării
Este contraindicat pentru proaspetele mămici, deoarece acest obicei poate favoriza instalarea mai multor boli care vor afecta în mod serios sănătatea bebeluşului. Aşa cum am menţionat anterior, fumatul în timpul alăptării poate provoca astmul şi alte afecţiuni respiratorii grave. Explicaţia este simplă: prin intermediul laptelui matern se transmit o serie de nutrienţi benefici către organismul sugarului, dar, în acelaşi timp, se pot transmite şi multe substanţe nocive ingerate de mamă, cum ar fi nicotină şi monoxidul de carbon, provenite de la consumul de ţigări. Mai mult decât atât, studiile arată că nicotina din laptele matern creşte riscul de obezitate a copilului, când acesta va împlini în jur de 6-7 ani. Substanţele provenite din fumul de ţigară mai pot declanşa afecţiuni digestive, sindromul morţii subite, tulburări ale somnului, dar şi stări frecvente de irascibilitate.
|
Hepatita B şi tuberculoza pot afecta bebeluşii care nu sunt vaccinaţi după naştere. Pentru prevenirea apariţiei acestor boli, medicii recomandă o serie de vaccinuri pentru sugari, după cum urmează: vaccinul împotriva hepatitei de tip B se face în primele 24 de ore de viaţă, iar cel împotriva tuberculozei trebuie administrat la maximum o săptămâna după naştere. De asemenea, este indicat ca părinţii să îşi vaccineze copiii contra tetanosului şi a difteriei până la vârsta de 2 luni, urmând ca la 4 luni să le facă un vaccin pentavalent, iar la 12 luni încă un vaccin, de data aceasta pentru a preveni apariţia rujeolei, a pojarului sau a protiditei. Acestea sunt cele mai importante vaccinuri pentru bebeluşi, iar administrarea lor este obligatorie. În ultima vreme, unii părinţi s-au revoltat împotriva acestei practici medicale, afirmând că vaccinurile duc la apariţia bolilor, în loc să le prevină. În realitate însă, părerile neavizate sunt complet nefondate, iar părinţii sunt încurajaţi să urmeze sfatul medicilor în această privinţă, pentru a le asigura copiilor o dezvoltare sănătoasă şi armonioasă.
Afecţiuni de natură emoţională
Numeroase studii arată că bebeluşii expuşi cu o frecvenţă ridicată la certurile părinţilor, la un mediu zgomotos şi stresant, vor fi mult mai sensibili şi vulnerabili la stres şi la conflicte. Sugarii sunt extrem de receptivi la mediul exterior şi la oamenii din jurul lor, ei învăţând repede cum să reacţioneze în raport cu aceste elemente. În eventualitatea în care bebeluşii sunt martori ai abuzurilor verbale şi fizice din familie, creierul lor nu se va dezvolta în parametri optimi, calitatea somnului va scădea considerabil, iar la maturitate vor apărea probleme în ceea ce priveşte capacitatea de reglare a emoţiilor.
Pentru că imediat după naştere, bebeluşii sunt extrem de vulnerabili şi fragili, ei depind în totalitate de îngrijirea oferită de părinţi. De aceea, este vital ca aceştia să fie responsabili şi să conştientizeze în totalitate pericolele la care îşi pot expune copiii în eventualitatea în care nu le creează un mediu optim de creştere şi dezvoltare.