Parintii permisivi risca sa isi transforme copiii in adulti monstruosi

Daca acum cativa ani acest model era promovat ca unul extrem de eficient, ce intareste personalitatea si confera copilului incredere de sine si abilitati sociale ridicate, astazi acelasi model este contestat extrem de vocal de opiniile unor specialisti in educatia timpurie.

Din ce in ce mai multi copii devin de nestapanit, iar autoritatea parentala pare sa piarda teren in favoarea unui stil de crestere centrat in jurul copilului si mai putin in jurul relatiilor pe care acesta le dezvolta in societate. "A-i spune 'nu' unui copil nu este acelasi lucru cu a bate un copil. Parintii ar trebui sa se comporte ca parinti si nu ca cei mai buni prieteni.", precizeaza David Eberhard, psihiatru suedez.
In opinia specialistului, efectele unei astfel de abordari, de a-ti lasa copilul sa aiba ultimul cuvant in orice situatie, s-au reflectat in scaderea calitatii actului educational, aparitia unor probleme grave de disciplina in scoli si cresterea ingrijoratoare a tentativelor de suicid in randul adolescentilor.

"Parintii ar trebui sa-si pregateasca micutii pentru viata adulta, sa-i disciplineze, in loc sa-i trateze ca pe niste printi si printese. In Suedia, orice forma de exercitare a autoritatii este privita ca un act de molestare.", argumenteaza David Eberhard, autorul unui bestseller despre educatie, "How children took power".
In pledoaria pentru stilul "vechi" de educare, Judith ofera exemplul propriei fiice: "O simpla atentionare sa inchida televizorul si sa se imbrace se transforma intr-o adevarata lupta". Judith povesteste cu talentul unui scriitor de beletristica situatia inedita: "O si vad cum se pregateste sa refuze, nori negri se aduna sub spranceana amenintatoare, ochii i se ingusteaza, buzele se strang intr-o nemultumire shakespeariana, rostind amenintator: Nu mai esti prietena mea!"

In continuarea articolului, Judith il citeaza pe Frank Furedi, un cunoscut sociolog, profesor emerit la Universitatea din Kent: "Ce ma frapeaza cel mai tare in privinta societatii suedeze este usurinta cu care se renunta la autoritatea parentala".

Autor al Paranoid Parenting, Furedi concluzioneaza:"A inceput cu stigmatizarea pedepsirii copiilor si s-a transformat in frica de a-i disciplina, ceea ce ar trebui de fapt sa faca parintii. Ingrijorator nu este ce se intampla cu ei cand sunt copii, ci mai degraba ce se intampla cu ei pe masura ce cresc".

In tarile scandinave, copiii incep educatia formala abia in jurul varstei de 6-7 ani, lucru calificat drept preferabil de specialistii in educatie, spre deosebire de sistemul britanic, unde copiii sunt inscrisi in sistem la varsta de 5 ani, observa Judith Woods.

Autoarea expune in continuare opinia lui David Eberhard, care critica dur aceasta abordare: „Tinerii suedezi tind sa fie foarte dezamagiti in viata, mai ales in jurul varstei de 20 de ani. Comparand sistemele educationale internationale, vom oberva o discrepanta enorma intre ceea ce ei realizeaza in viata si proiectia pe care o au asupra propriei persoane. Asteptarile lor sunt prea mari, iar viata este prea dura pentru ei. Observam asta in multiplele cazuri de automutilare si in cresterea dramatica a cazurilor de tulburari depresiv-anxioase".

Dar pentru cine este acest aspect o surpriza?,se intreaba autoarea.

"Orice parinte iti va spune ca tehnica negocierii se dovedeste eficienta in relationarea cu un adult, dar nu are un efect real atunci cand este vorba despre un copil. Nu-mi pot imagina cum as putea sa-mi cresc copiii fara reguli",afirma Woods.
In concluzie, autoarea pledeaza pentru un compromis: "Cei mai multi parinti aleg o cale de mijloc, pentru ca a creste un copil este o arta, nu o stiinta."

Tu ce stil de educare ai ales?

Sursa: www.telegraph.co.uk.com, www.hotnews.ro, www.scarymommy.com