O fetiță fără un picior a fost abadonată în maternitate. Și-a trăit primul an de viață în spital, dar a fost salvată

A fost abandonată la o vârstă fragedă de mama ei biologică

Milagros (din Argentina) suferă de o boală congenitală rară, VACTERL, ce poate implica prezența mai multor anomalii, precum: la nivelul coastelor și al coloanei vertebrale, la nivelul anusului, la nivelul inimii, la nivelul traheei și/sau al esofagului, la nivelul rinichilor, la nivelul membrelor, la nivelul ombilicului. Din cauza acestei boli, Milagros se născuse fără un picior.

Conform informațiilor furnizate de „infobae.com”, mama biologică a fetiței suferea de boala Huntington: o afecțiune genetică, progresivă, mortală, care afectează funcția cognitivă, mișcările și generează tulburări comportamentale. În aceste condiții, femeia a hotărât să o abandoneze pe Milagros într-un spital. Fetița a stat aproape un an acolo. 

Un cuplu a luat în grijă fetița abandonată de mamă

La un moment dat, un medic din localitatea Chivilcoy, Héctor Trejo, a ajuns la spitalul din Suipacha, unde fusese abandonată Milagros. După ce a văzut fetița, Héctor se gândea neîncetat la ea și a convins-o și pe soția lui, Maria, să vină să o viziteze la spital. I-a explicat și că micuța urma să ajungă la o casă de copii. 

Inițial, Maria nu a fost prea încântată să meargă în vizită la Milagros, însă treptat a început să se atașeze la ea. La rândul ei, copila se obișnuise atât de mult cu Maria, încât plângea de fiecare dată când aceasta urma să plece la finalul vizitei.

În acea perioadă, așa cum reiese și din confesiunea Mariei pentru sursa citată, ea și soțul ei erau dezamăgiți întrucât nu reușiseră să devină părinți. De altfel, a explicat că la 35 de ani fusese diagnosticată cu menopauză precoce: „Timp de cinci ani încercasem să avem un copil și toate eforturile noastre fuseseră în zadar”. 

Stând de vorbă cu un judecător, soții Trejo au aflat că Milagros avea nevoie de o familie care să aibă grijă de ea până la găsirea unei familii înscrise în registrul de adopții, care putea să o adopte. Maria și Héctor s-au gândit și ei la posibilitatea de a o adopta, însă dacă acceptau să aibă grijă de fetiță până la găsirea familiei adoptive, însemna că renunțau la dreptul de a o adopta. În ciuda acestei situații, au hotărât să o ia acasă. Pentru sursa citata anterior, Maria a povestit că: „Mă hotărâsem deja. Am preferat să mă îndrăgostesc iremediabil de ea și apoi să-mi fie luată decât să o las într-o casă de copii.”

Fetița a făcut progrese importante

Când a sosit în casa familiei Trejo, Milagros avea 3 ani și jumătate și nu era dezvoltată corespunzător vârstei sale. Nu știa să meargă, cântărea numai 7 kilograme, nu știa cum să se comporte la masă. Pentru aceeași sursă, Maria a venit cu următoarele detalii: „Nu știa să mănânce, nu știa să utilizeze tacâmurile ca să mănânce, nu știa să stea la masă  ca să mănânce alături de o familie.”

După o lună de când ajunsese în grija familiei Trejo, Milagros a început să meargă. Ulterior, după aproximativ trei luni, a strigat-o pe Maria și i-a spus „mamă”. 

A ajuns să patineze 

Întrucât și-au dorit să-i ofere lui Milagros o viață cât mai normală, părinții care o luaseră în plasament i-au împlinit dorința de a avea patine cu rotile. La început, fetița s-a folosit de un cadru pentru a putea să se deplaseze cu patinele.

Ulterior, a ajuns la un club la care a luat lecții de patinat. A început să facă progrese tot mai mari și a reușit să patineze la concursuri naționale și internaționale, aprecierile venite din partea publicului încurajând-o și motivând-o să practice patinajul. 

În final, a fost adoptată de cei care o luaseră în grijă

Până la urmă, judecătorii au aprobat adopția lui Milagros. Întrebată de aceștia cu cine voia să stea, copilul a răspuns fără să stea pe gânduri, așa cum reiese și din materialul disponibil în sursa menționată: „Cu mami și cu tati”.

Potrivit „news.amomama.com”, Héctor a ținut să precizeze, după adopția lui Milagros, următoarele: „Nu vă pot explica de ce acest copil este atât de special. Are ceva unic. Este acel ceva care a făcut-o pe mama unei fetițe cu sindrom Down, când aceasta s-a întors de la școală alături de Milagros, să-mi spună că, după momentele petrecute cu Mili, este foarte fericită.”

În același timp, tatăl adoptiv a insistat și asupra acestei idei, așa cum reiese din aceeași sursă: „Practic, ea le transmite persoanelor care au o dizabilitate că nu ar trebui să se ascundă, că nu ar trebui să se teamă, că ar trebui să facă tot ceea ce le place. Deși viața i-a răpit numeroase lucruri lui Milagros, i-a lăsat în schimb acest dar minunat.”

„A spus că sunt un copil rău. De ce nu mă iubește nimeni?” O femeie adoptă un copil abandonat și viața i s-a schimbat radical