O mamă și-a pierdut copilul nou-născut după ce a fost trimisă acasă de la spital. I s-a rupt apa, dar medicii au considerat că este...urină

Incompetența medicilor a mai curmat o viață la început de drum. O mamă și-a pierdut copilașul din cauză că medicii nu au crezut-o când a susținut că i s-a rupt apa și au bănuit că este vorba de urină. Rebecca Walker și-a ținut în brațe fiul pe nume Charlie Jay pentru prima și ultima dată, pentru că bebelușul și-a dat ultima suflare în brațele mamei sale.

La vârsta de 46 de ani, Rebecca a ajuns pe data de 12 iunie 2019 la spital însărcinată în 25 de săptămâni, spunând medicilor care i s-a rupt apa. Acolo, cadrele medicale de la Royal Stoke University nu i-au dat crezare mamei și au considerat că lichidul pierdut era doar …urină. Așa că i-au spus să se întoarcă acasă și să vină înapoi după două săptămâni pentru încă o ecografie, pentru a vedea cum decurge sarcina. Au asigurat-o că suferă de incontinență urinară și că durerile din partea dreaptă erau determinate de apăsarea bebelușului pe un nerv.

O săptămână mai târziu, Rebecca a ajuns din nou la spital cu dureri groaznice unde cadrele medicale i-au spus că apa era deja ruptă și prezintă toate semnele unei infecții. În aceeași zi a internării, Rebeca și-a născut fiul care a fost imediat transportat la secția de terapie intensivă neonatologică, fiind suspect de sepsis. Fiind diagnosticat cu probleme grave respiratorii și o infecție în întreg corpul, bebelușul a murit a doua zi, pe data de 21 iunie 2019. Rebecca, originală din Staffordshire mai avea trei copii împreună cu partenerul ei, David Brindley.

Un bebeluș moare din pricina meningitei, după ce medicii l-au diagnosticat greșit cu amigdalită

„Charlie Jay a decedat în brațele mele, fiind prima și ultima dată când l-am putut strânge la piept”

„Vestea că bebelușul meu nu avea să supraviețuiască a venit ca un șoc pentru mine și am implorat efectiv medicii să facă tot posibilul să-l mențină în viață. Charlie Jay a decedat în brațele mele, fiind prima și ultima dată când l-am putut strânge la piept. Am rămas împreună cu partenerul meu David în spital timp de încă 24 de ore, dar cu greu am putut să ne uităm la copilașul nostru rece. De asemenea, nici nu știam cum să le dăm vestea celorlalți frățiori că Charlie nu se întoarce acasă cu noi”, mărturisește mama.

Rebecca susține că nici acum nu și-a revenit din acel șoc, cinci ani mai târziu și că a simțit un imens sentiment de vină pentru că nu a putut face nimic să-l salveze.

„Îmi doresc să nu fi ascultat medicii atunci când am ajuns la spital bănuind că mi s-a rupt apa și să îmi fi ascultat instinctul. Pentru că m-am bazat pe experiența lor medicală și pe părerea lor că ar fi fost vorba despre urină, mi-am pierdut copilul. După patru ani, încă nu mi-am revenit din acea veste cumplită și prefer să stau mai mult în confortul căminului meu pentru că îmi este greu atunci când văd părinți cu copii mici trecând pe lângă mine.

Am alături oameni care mă susțin, familie, prieteni, grupurile de Facebook, dar nimic nu poate compensa durerea pe care încă o resimt. Sper ca prin povestea mea să determin cadrele medicale se ia în considerare mamele atunci când sunt realmente îngrijorate de un anumit aspect al sănătății lor. De asemenea, vreau să spun tuturor părinților care și-au pierdut un copil că nu sunt singuri, îi înțeleg profund și trebuie să caute sprijinul specializat sau al persoanelor dragi”, a declarat Rebecca.

Pe de altă parte, reprezentanții unității medicale își exprimă profunde condoleanțe față de pierderea suferită de întreaga familie și afirmă că într-adevăr, la vizita inițială în care mămica bănuia că i s-a rupt apa, diagnosticul trebuia pus imediat: „o ușoară ruptură a membranelor”, dar susțin că i-a fost oferit tratament în acest sens.

Irwin Mitchell, avocatul și reprezentantul legal al familiei în cadrul proceselor, susține că, dacă mama ar fi primit un diagnostic corect prima dată când s-a prezentat la spital cu bănuiala că i s-ar fi rupt membranele, acest lucru ar fi împiedicat pierderea vieții lui Charlie Jay prin oferirea serviciilor medicale adecvate.

Nimic nu poate compensa durerea pe care un părinte o resimte atunci când își pierde un copil. Toți banii din întreaga lume, toate mesajele de condoleanțe, părerile de rău, nu compensează pierderea unei persoane dragi. Iar cadrele medicale ar trebui să dezvolte mai multe empatie și înțelegere față de pacienții care se prezintă la spital, încredințându-și viața lor și uneori și a unui copilaș în pântec în mâinile unor profesioniști care ar trebui să respecte jurământul lui Hipocrate.