Discursul cutremurător al Iuliei, eleva din clasa a XII-a, șefă de promoție: „Am realizat cât timp am pierdut, învățând pentru note...”

În societatea modernă actuală există și voci care preferă să iasă din anonimat, din normal, să se exprime așa cum simt și să își spună părerea. Iulia, șefă de promoție la un liceu din Ineu, mărturisește, prin discursul pe care l-au ținut la festivitatea de absolvire a clasei a XII-a, că este nevoie de o educație mai valoroasă și mai autentică pentru tot elevii.

Iulia Cociuba, absolventa cu cea mai mare medie a Colegiului „Mihai Viteazul” din Arad face apel la acțiune pentru conștientizarea unor probleme care au fost ascunse sub preș de-a lungul anilor. Iulia este printre puținele eleve care a avut curajul să aducă în fața auditorului format din elevi, profesori, părinți și acum întreaga țară, o perspectivă deloc convențională asupra experienței sale în anii de liceu.

Discursul șefei de promoție nu a fost unul deloc de mulțumire și de celebrare, ci a reflectat în mod real experiențele fetei în liceu. Iulia a ales să își facă vocea auzită în întreaga țară, subliniind că școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți elevi, în loc să fie un mediu propice pentru dezvoltare și învățare.

Cei aflați în prezidiu, în marea lor majoritate cadre didactice, au avut o reacție perplexă mai ales în momentul în care eleva a pus sub semnul întrebării esența educației primite, evidențiind lipsa de accent pe valorile etice și umane.

5 Metode prin care sa motivezi copilul să învețe mai bine la școală

Sistemul educațional pe care l-a parcurs timp de 12 ani a încurajat conformismul și superficialitatea

Iulia a fost una dintre puținele eleve care a recunoscut că sistemul educațional actual nu mai promovează autenticitatea și gândirea critică, ci mai degrabă conformismul și superficialitatea.

Discursul ei a făcut un apel la conștiința problemelor din sistemul educațional și la nevoia reală a unei schimbări. Eleva a pledat pentru o școală care să fie sprijin pentru elevi, și nu un obstacol în calea lor.

Șefa de promoție a recunoscut însă contribuția dascălilor și importanța lor în parcursul educațional, transmițând un mesaj puternic de încurajare și mulțumire. Iulia a fost primită în ropote de aplauze de către elevii, părinții și cei prezenți în amfiteatru pentru curajul de a exprima cu adevărat ceea ce gândește.

Subliniind că a dobândit cunoștințe nu și valori, că deseori s-a aflat în imposibilitatea de a-și exprima punctul de vedere sau de a gândi diferit și că școala a învățat-o să mintă, să își șteargă cu buretele personalitatea și să se ascundă în spatele unor standarde, Iulia a devenit eroul și glasul miilor de elevi din clasa a XII-a.

Așadar, Iulia Cociuba a declarat în discursul care a făcut înconjurul țării: „Mă numesc Cociuba Iulia și, deși unii nu m-ați vrut aici, diferența fiind de doar 3 sutimi, iată-mă! Astăzi vreau să împărtășesc cu dumneavoastră o perspectivă diferită asupra anilor de liceu. Poate că nu e discursul clasic de mulțumire și celebrare, dar este unul sincer și reflectă în mod real experiențele mele.

Am petrecut ani de zile învățând pentru note și validare academică și am realizat abia acum cât timp am pierdut. Am dobândit la cunoștințe, nu și valori, pentru că asta înseamnă, din păcate, școala. În loc să fie un loc al învățării și dezvoltării, școala a devenit o sursă de frustrare și dezamăgire pentru mulți dintre noi. Ne-am simțit deseori în imposibilitatea de a ne exprima punctul de vedere, de a gândi diferit sau de a fi autentici.

Ce m-a învățat școala? Să mă conformez, să mint, să-mi șterg cu buretele personalitatea și să mă ascund în spatele unor standarde absurde.
Școala a devenit un loc unde performanțele noastre sunt atribuite meritelor instituției și profesorilor, iar eșecurile ne sunt puse în cârcă.

Am avut parte de un sistem care ne-a învățat mai degrabă cum e să fim superficiali și ipocriți, decât să ne dezvoltăm etic și moral. Astăzi, în fața dumneavoastră, îmi reafirm dorința de a fi autentică și de a lupta pentru valorile în care cred.
Știu că acest discurs deranjează, dar sper să fie și un pas spre conștientizarea unor probleme care au fost băgate sub preș atâta timp.

În încheiere, vreau să transmit un mesaj clar: școala ar trebui să fie un sprijin, nu un obstacol. Nu voi mulțumi sistemului care m-a dezamăgit, însă vreau să-i celebrez pe acei dascăli care au dat o bucățică din ei de fiecare dată când s-au așezat la catedră și care au fost mereu acolo pentru noi.
Cu bune și cu rele liceul ne-a unit pentru aveam un scop comun: să absolvim. Și uite că am făcut-o! Mult succes! Mulțumesc!”

Era oare nevoie de un astfel de discurs de încurajare, de conștientizare? Era nevoie ca o persoană să tragă un semnal de alarmă asupra sistemului educațional românesc? Cine altcineva ar fi putut să o facă mai bine decât un șef de promoție, un copil care a muncit pe brânci, care și-a a tocit coatele pe băncile liceului pentru a avea posibilitatea să-și exprime cu adevărat părerea și să fie vocea miilor de elevi, provocând atât de multă vâlvă și rumoare?