Ghiocelul este o floare care a fascinat multă lume, de-a lungul timpului. Gingășia și blândețea pe care le emană maschează adevărata sa reputație: bulbul ghiocelului este, de fapt, otrăvitor. O legendă românească povestește apariția acestei flori pe pământ:
„Cu mult timp în urmă, când an de an Soarele apărea pentru a încălzi pământul și se arăta sub chipul unei frumoase fecioare, oamenii priveau fata cu drag și o așteptau cu bucurie. Când atingea pământul, păsările începeau să cânte și rădăcinile plantelor prindeau viață. Într-un an, monstrul iernii, Zmeul, a pândit-o pe tânără și a luat-o prizonieră. Din temnița cu ziduri groase, din piatră, nici o rază de soare nu izbutea să iasă afară. În acel an, iarna a rămas pe pământ și oamenii au fost nefericiți. Un tânăr îndrăgostit de fecioară a plecat să-l înfrunte pe Zmeu. L-a ademenit să iasă din castel, s-a luptat amarnic cu el și a reușit să-l înfrângă și să o elibereze pe fata cea frumoasă. S-a încălzit cu sărutul ei în timp ce ea urca spre cer iar vântul tăios al iernii se transforma tot mai mult în brize delicate de primăvară. A fost însă și el rănit de zmeu și, în ciuda căldurii pe care frumoasa fată o răspândea în aer, tânărul a căzut la pământ. Fiecare picătură de sânge din trupul lui topea zăpada și primii ghiocei au început să apară, în timp ce Soarele cu chip de fecioară își atingea zenitul”.
Ghiocelul este asociat cu puritatea și în afara aspectului care într-adevăr ne poartă imaginația într-un loc imaculat, chiar și numele său (derivat din greacă) înseamnă „floare albă ca laptele”.
„Câte bordeie, atâtea obiceie”, sau mai precis: câte popoare, atâtea legende. Legenda ghiocelului se transformă de la un popor la altul, iar în vreme ce Germania îl percepe precum floarea aleasă a iernii, Anglia percepe ghiocelul sub forma unui simbol al morții. Legenda spune că o fată care și-a găsit iubitul mort, a așezat un trandafir pe trupul său, în speranța că îl va readuce la viață, însă acesta s-a transformat în manunchi de ghiocei.
Tot englezii consideră și că ghiocelul aduce ghinion atunci când este băgat în casă, prevestind moartea sau dând naștere unor evenimente negative precum lipsa de noroc în dragoste.
Tradiția românescă încă mai percepe ghiocelul precum o floare inocentă, pură și mai presus de toate: vestitoare a primăverii! Nicio primăvară nu este completă fără ghiocei și în plus, să nu uităm că vestitul ghiocel a început să devină faimos pentru substanța minune pe care o posedă și care este un tratament cheie în vindecarea Alzheimerului: galantamină.
Nouă ne place să vedem partea pozitivă: pe cât de mic, pe atât de puternic! Iată câteva lecții de viață pe care le putem învăța de la ghiocel:
1. Oricând poți sparge gheața și poți ajunge la lumină! Trebuie doar să ai încredere și să perseverezi!
2. Fii precaut! Gândește-te ce ar însemna pentru un ghiocel să iasă cu capul sus și să înflorească de îndată: moarte! El iese ușor, cu capul plecat și se deschide ușor-ușor pe măsură ce soarele începe să-l încălzească mai tare.
3. Nu judeca după aparențe! Poate că pare extrem de fragil, însă ghiocelul este o îmbinare perfectă a puterii și eleganței, având totodată o armă fatală ascunsă: bulbul otrăvitor!
Sursa: editiadedimineata.ro, epochtimes-romania.com
Surse foto: istockphoto.com