Ce este hepatita B?
Hepatita B este o infectie a ficatului cauzata de un virus transmis prin sange sau derivati ai sangelui (pe cale sexuala sau maternofetala). Virusul hepatic B poate cauza atat o forma acuta de hepatita, cat si una cronica.
In faza acuta, inflamatia evolueaza rapid si dureaza o perioada scurta de timp. In aproximativ 6 luni, cea mai mare parte a adultilor care sufera de hepatita B acuta se vor vindeca si vor dezvolta anticorpi care ii vor proteja de o noua infectare pentru toata viata.
Hepatita cronica B apare atunci cand ficatul esueaza in recuperarea totala dupa forma activa a hepatitei si poate evolua multi ani fara simptome. Statisticile arata ca peste 85% dintre adultii si 10% dintre copiii afectati de hepatita acuta B se vor reface complet, devenind imuni la o viitoare infectie.
Diagnosticarea Hepatitei B
Medicul poate diagnostica hepatita B prin testarea sangelui in laborator. In general, primul semn de alarma este dat de valorile transaminazelor foarte ridicate; viremie mare si AgHBs pozitiv (AgHBs pozitiv este frecvent utilizat, alti markeri cum ar fi detectarea viremiei, a markerului viral de prezenta a multiplicarii virusului AgHBe se utilizeaza mai rar, in situatii speciale).
Simptomele Hepatitei B
Virusul hepatic B are o perioada de incubatie cuprinsa intre 45 si 160 de zile. Simptomele apar la 30-180 de zile de la expunerea la virus, dar o parte dintre persoanele infectate nu prezinta initial semne de infectie. Simptomele hepatitei dureaza, in medie, intre 1-3 luni.
In faza acuta simptomele variaza de la severitate minima, asimptomatica pana la manifestari fatale (forme total asimptomatice sau cvasisimptomatice pana la forme severe, uneori chiar si letale). Statisticile arata ca peste o treime din persoanele infectate nu prezinta simptome. O alta treime dintre persoanele infectate cu virusul hepatic B prezinta simptome similare cu cele generate de gripa: slabiciune fizica, dureri abdominale, cefalee, febra, lipsa apetitului. In alte cazuri bolnavul descrie episoade diareice, greata, varsaturi, dureri la nivelul cadranului abdominal corespunzator ficatului, modificarea in galben a culorii pielii si a mucoaselor, diaree, icter, greata si varsaturi. O a treia parte a persoanelor infectate prezinta simptome severe. Pe langa simptomele asemanatoare celor provocate de gripa, pot aparea dureri abdominale puternice si icter.
Forma cronica poate imbraca manifestari diverse, asemanatoare cu faza acuta; pacientul descrie frecvent oboseala si lipsa adaptarii la efort, dureri abdominale, icter, subfebra. In timp, netratata, hepatita cronica cu virus B poate detemina ciroza hepatica, pacientul acuzand in plus marire de volum a picioarelor sau a abdomenului, aparitia de hemoroizi, sangerari gingivale, sau chiar varsatura cu sange care, daca este semnificativa, poate determina rapid decesul.
Modul de transmitere a Hepatitei B
Infectia cu Hepatita B apare atunci cand sange infectat intra in organismul unei persoane neinfectate. Virusul este transmis si prin sex neprotejat (fara prezervativ) si, frecvent, de la mama infectata la copil in timpul nasterii.
Exista persoane care prezinta
risc ridicat de a contacta hepatita B:
- persoane cu parteneri sexuali multipli sau diagnosticate cu boli cu
transmitere sexuala;
- personalul spitalelor (daca nu foloseste material de protectie) sau pacienti internati pe perioada lungi in spital (doar daca primesc trasnfuzii cu sange infectat);
- receptori ai transfuziilor de sange;
- utilizatori ale drogurilor injectabile;
- persoane care lucreaza (care nu respecta normele de protectie) sau sunt incarcerate in inchisori;
- persoane al caror sange ar fi putut intra in contact cu saliva unei persoane infectate cu virusul hepatic B;
- persoane care calatoresc in tari cu prevalenta ridicata de hepatita B;
- pacienti dializati.
Hepatita B si sarcina
Gravidele infectate cu virusul hepatitei B pot transmite bebelusului infectia transplacentar sau, cel mai frecvent, in timpul nasterii si alaptarii acestuia.
Este important ca viitoarea mama sa stie daca este purtatoare a virusului, deoarece nu are voie sa nasca pe cale vaginala si nu are voie sa alapteze, existand un risc mare de a transmite virusul bebelusului.
Orice femeie depistata pozitiv pentru virusul hepatic B necesita investigatii suplimentare care vor evalua starea de sanatate, functia ficatului, stadiul bolii si identificarea eventualelor complicatii.
Medicii recomanda administrarea imunoglobulinelor specifice impotriva virusului B, pentru a scadea riscul cronicizarii bolii sau a aparitiei unor complicatii grave pe parcusul sarcinii si dupa aceasta.
Deoarece ficatul este principalul organ afectat de infectia cu virusul hepatitei B, este obligatorie evitarea oricarui medicament cu potential toxic hepatic sau a alcoolului pe durata sarcinii, deoarece acestea pot agrava afectiunea.
De asemenea, este necesara o evaluare periodica a gravidei infectate pentru a putea identifica si trata la timp aparitia unor simptome sau complicatii grave care pot pune in pericol viata mamei sau a bebelusului.
Partenerul sexual al gravidei trebuie testat si vaccinat impotriva virusului hepatitei B, in cazul in care nu este purtator cronic al virusului.
Bebelusii infectati cu virusul hepatic B
Copiii nascuti din mame infectate cu virusul hepatitei B trebuie sa primeasca o doza de anticorpi impotriva virusului imediat dupa nastere, scazand astfel riscul transmiterii virusului de la mama la nou-nascut. De asemenea, copilul va fi vaccinat impotriva hepatitei B in primele 12 ore de la nastere, urmand sa fie revaccinat la vizitele medicale ulterioare conform diagramelor de vaccinare aflate in uz.
Administrarea concomitenta a imunoglobulinelor specifice si a vaccinului imediat dupa nastere, reduce semnificativ riscul transmiterii virusului la copil (peste 90%).
Copiii nascuti din mame purtatoare ale virusului hepatic B au un risc de 10-20% sa contacteze infectia, in schimb gravidele care devin infectate in utimul trimestru de sarcina, au un risc mult mai mare de transmite infectia fatului (80-90%).
Bebelusii infectati cu virusul hepatic B pot dezvolta simptome grave ale bolii si devin purtatori cronici intr-un procent de peste 90% din cazuri.
Din pacate, nu exista un tratament curabil pentru hepatita B la nou-nascuti, cu toate ca medicamentele antivirale noi sunt eficiente in stoparea sau incetinirea evolutiei bolii. Tratamentul antiviral este eficient pentru 40% dintre copiii infectati la nastere cu virusul hepatic B.
Prevenirea infectarii cu Hepatita B
Vaccinarea impotriva hepatitei B este cea mai eficienta metoda impotriva infectarii. Vaccinul preintampina infectarea si aparitia celorlalte infectii asociate cu acesta. Persoanele care se vaccineaza sunt protejate atat impotriva formelor acute de hepatita B, cat si impotriva consecintelor mai grave pe care forma cronica le poate genera: ciroza sau cancerul hepatic.
Vaccinul impotriva hepatitei B produce niveluri eficiente de anticorpi impotriva virusului la majoritatea adultilor, copiilor si nou-nascutilor. Vaccinul antihepatic este foarte bine tolerat de majoritatea persoanelor, inclusiv nou-nascuti, copii si femei insarcinate sau care alapteaza. Exista exceptii foarte rare de alergii severe la una din componentele vaccinului.
Studiile indica faptul ca memoria imunologica ramane intacta pentru o perioada de cel putin 25 de ani si confera protectia impotriva imbolnavirii de hepatita B chiar daca numarul anticorpilor scade sub limita detectabila.
Alte metode de prevenire a infectarii cu Hepatita B:
• utilizarea corespunzatoare a prezervativelor la fiecare contact sexual cu un partener instabil;
• administrarea imunoglobulinei antihepatita B (HBIG) nou-nascutilor din mame infectate si vaccinarea acestora la 12 ore dupa nastere;
• evitarea drogurilor injectabile (a acelor sau a seringilor folosite);
• evitarea utilizarii de catre mai multe persoane are unor intrumente care ar putea avea sange pe ele: aparate de ras, periute de dinti etc.;
• evitarea efectuarii de tatuaje sau piercinguri in locatii dubioase, care nu prezinta incredere.
Tratamentul Hepatitei B
Evolutia naturala a hepatitei cronice B este catre ciroza hepatica si cancer (dupa 20-25 de ani fara tratament, prin urmare, principalul scop al tratamentului este de a stopa aceasta evolutie, eradicarea virusului fiind un tel foarte dificil de atins. Pe termen scurt, tratamentul se orienteaza catre ameliorarea simptomatologiei, diminuarea nivelului enzimelor hepatice, corectarea/ameliorarea complicatiilor bolii, incetinirea progresiei bolii, dar si tratament tintit asupra virusului-inhibitie replicarii (inmultirii virale), diminuarea markerului de replicare virala AgHBe, seroconversia AgHbe; inhibitia replicarii virale, normalizarea valorilor transaminazelor, seroconversia AgHBe si aparitia anticorpilor anti HBe, incetinirea/regresia fibrozelor.