Vei fi mama: maternitatea si implicatiile ei psiho-sociale

            Nasterea si moartea sunt evenimentele umane de baza. Reproducerea este un semn al supravietuirii familiei si speciei. Pentru multi dintre noi, copiii reprezinta o parte din nemurire, o prelungire in viitor.

            Din perspectiva psihologica si sociologica, fertilitatea este o problema importanta, iar atitudinea fata de natalitate ramane criteriul fundamental de definire a politicii demografice, de incurajare a natalitatii sau delimitare a ei.

In aparenta un eveniment biologic, elementar, nasterea, sta sub semnul unui numar mare de factori sociali, economici, culturali, frecventa nasterilor intr-o populatie nationala, reflectand modelele culturale complexe in care sunt implicate institutii, atitudini si valori, societatea in intregul ei.  Abordarea psihologica a maternitatii Maternitatea este o etapa unica in viata unei femei, ea simbolizand implinirea, sentimentul de plenitudine, la care orice femeie viseaza. Insa aceasta plenitudine are la baza un efort psihic de adaptare, care nu este deloc simplu. Maternitatea reprezinta ansamblul acestor procese psiho-afective pe care femeia le va traversa pe toata perioada sarcinii pentru a se transforma intr-o alta persoana, capabila sa-si asume noi responsabilitati si sa-si primeasca copilul. Dincolo de modificarile fiziologice asociate cu schimbari in structura eu-lui fizic, imaginea de sine a gravidei se dezvolta pe fondul relatiei psihologice cu viitorul copil.

Gaviditatea si rolul de parinte

            Odata cu graviditatea femeia trece de la rolul conjugal la asumarea rolului parental.

Graviditatea se caracterizeaza printr-o serie de influente exercitate asupra evolutiei sarcinii si asupra proceselor de crestere si dezvoltare a fatului.

            In timpul sarcinii, femeia traverseaza o criza psihica intensa, o stare care se dezvolta gradual, pentru a atinge un grad de sensibilitate ridicata mai ales in ultima perioada. Acest stadiu este obligatoriu pentru ca femeia sa poata nu numai „sa se identifice cu nou-nascutul ei, ci mai ales sa-i inteleaga acestuia nevoile inca de la nastere".

            Intre femeia insarcinata si fat exista o armonie deosebita, conditie fundamentala pentru evolutia sanatoasa a copilului. In corpul mamei insarcinate copilul este sursa de momente de viata psihica, de vise nocturne in care el difera complet de realitatea sa biologica. Pentru multe femei, prima sarcina este descrisa ca o perioada de oboseala, schimbare a apetitului alimentar, greturi, pierderea libidoului. Se pot manifesta stari de anxietate si ingrijorare in legatura cu viitorul statut de parinte, rolurile materne si paterne, incertitudini referitoare la stabilitatea relatiei cu partenerul. Numai intr-o relatie maritala bazata pe incredere si respect reciproc gravida se va simti securizata din punct de vedere emotional si va putea impartasi familiei aceste stari normale pentru perioada de graviditate.

Manifestarile psihice caracteristice femeii gravide 

- cresterea gradului de anxietate si a sentimentului de insecurizare psihologica

-  iritabilitate

- scaderea pragului senzorial

- cresterea reactivitatii

-  scaderea rezistentei la frustrare

-  oboseala, stari de somnolenta.

In conditii de instabilitate psihica poate aparea un conflict intre dorintele  si drepturile mamei de a-si ingriji propriul copil, si necesitatea de a asigura conditii optime de crestere si dezvoltare a copilului. Riscurile in dezvoltarea biologica si psihica a fatului pot creste din cauza infectiilor, deficitului nutritional, expunerii la drog, autovatamarii deliberate.

Evaluarea psihologica a mamei si depistarea eventualelor afectiuni precum schizofrenia cronica, tulburarile alimentare (anorexia sau bulimia nervoasa), dependenta de drog, tulburarile de personalitate devin o urgenta ca urmare a riscurilor ce pot aparea ulterior la fat. Aceste riscuri trebuie sa intre in ecuatie atunci cand se stabileste un tratament obligatoriu.

 Manifestarile patologice intrapartum si post partum

Pe toata perioada sarcinii pot sa apara, in unele cazuri tulburari nevrotice si tulburari psihotice. Tulburarile nevrotice - apar mai ales in primele luni si pot imbraca aspecte diferite ale: - sindomului obsesional (idei obsedante, verificari, ritualuri obsesive); - sindromului fobic (fobii legate de momentul nasterii, de aspectul somatic al copilului, agorafobie sau claustrofobie); - sindromului isteric (apare ca o cerinta a unui surplus de afectivitate, tandrete, ca o dorinta a femeii insarcinate de a fi in centrul atentiei). In perioada de post partum probabilitatea de recurenta a bolilor psihice este semnificativa, de aceea evaluarea prenatala precisa si corecta este esentiala pentru planificarea momentului in care mama este luata in evidenta serviciilor clinice de obstretica si ingrijire primara.

Unii autori arata ca in perioada de sarcina se manifesta atat disconfort fizic ce favorizeaza tendinte impulsive de tip obsesiv, stari depresive si alte tendinte de normalitate, cat si anxietate de fond fara cauze organice determinate.

Tulburarile psihotice - pot aparea mai ales in a 2 a perioada a sarcinii, nasterea fiind considerata ca posibil factor in declansarea primului episod al unei tulburari afective.

Exista 3 forme de manifestare specific patologica a caror denumire sugereaza asocierea cu nasterea:

- depresia usoara de maternitate

- depresia postnatala

- psihoza post partum.

Depresia usoara de maternitate

Ca un fenomen universal, episoadele scurte de labilitate emotionala apar caracteristic in jurul celei de a 4-a sau a 5-a zi de post partum. Tabloul clinic este de disforie, dar in unele cazuri poate fi dominat si de hiperactivitate, insa nu pot constitui o boala sau un sindrom. Cele doua puncte de interes clinic sunt identificarea caracteristicilor ce sugereaza evolutia spre depresia postnatala si delimitarea modificarilor de dispozitie ale maternitatii de simptomele premergatoare ale psihozei afective.

Depresia postnatala

Simptomele depresiei postnatale sunt aceleasi cu cele ale tulburarilor depresive standard. In plus, femeile prezinta frecvent idei obsesive de vinovatie si inadecvare legate de a fi mame bune sau competente. Uneori descriu tendinte agresive de a face rau copilului care sunt foarte rar traduse in fapt, dar care intretin sentimente de vinovatie.

Psihoza puerperala

Se defineste ca un ansamblu de tulburari psihice care apar in perioada graviditatii si nasterii sau in perioada imediat urmatoare.

In raport cu momentul aparitiei se diferentiaza:

- psihoza puerperala propriu-zisa care apare in primele 10-15 zile dupa nastere;

- psihoza post partum care apare la mai mare distanta de la nastere si anume in perioada cuprinsa intre cateva saptamani si pana la 3-4 luni dupa nastere.

Desi nu se cunosc toti factorii ce determina psihoza post partum, diversi autori inscriu printre cei mai importanti factori urmatoarele categorii:

- factorii ereditari,

- fartorii infectiosi,

- factori legati de modificarile biofiziologice si umorale consecutive nasterii,

- factori psihologici si psihosiciali.

Printre trasaturile caracteristice ale psihozei puerperale sunt incluse urmatoarele:

- agitatie sau inhibitie psihomotorie

- modificari ale constiintei de tip confuz

- tulburari de perceptie

- modificari de dispozitie

Spre deosebire de psihoza puerperala, psihoza post partum se caracterizeaza prin tablouri clinice mult mai conturate .

Tulburarile psihice pot fi grupate in:

- tulburari nevrotice (astenie, indiferenta si dezinteres fata de copil, insomnii, iritabilitate);

- tulburari psihotice.

In determinarea psihozei post partum un rol important il au si factorii ereditari. Psihoza postpartum are influente deosebit de grave asupra copilului si evolutiei acestuia. Datorita riscului mare pentru nasterile ulterioare se impune un interes si amplu tratament profilactic si curativ.

Tratamentul profilactic cuprinde un ansamblu de metode de consiliere si psihoterapie in pregatirea pentru nastere si adoptarea statutului de mama.

PSIHOLOG  VERONICA PARLICA

MEDCENTER CONSTANTA

Tel: 0241-620.280

www.medcenter.ro