Ce este sarcina molară
Sarcina molară este o formă anormală de sarcină, când un ou fertilizat non-viabil se implantează în uter și convertește o sarcina normală într-una anormală (Care nu va ajunge la termen). Ea constituie o afecțiune numită „boala trofoblastică gestațională” (Apariția, în timpul sarcinii, a unor tipuri de tumori provenite din placentă sau din celulele germinale), care se instalează ca urmare a unor erori genetice apărute în timpul fertilizării.
Sarcina molară nu va ajunge (decât în cazuri extrem de rare) să fie viabilă tocmai pentru că în cele mai multe cazuri nu putem vorbi despre un embrion. Chiar dacă nu este un embrion viabil, acest țesut anormal din uter declanșează simptome de sarcină.
O sarcină molară se poate dezvolta atunci când un ovul din care lipsește nucleul este fertilizat. Acest embrion nu este viabil pentru că nu conține țesut fetal, în schimb îi este caracteristică o molă hidatiformă (Reprezintă o anomalie care se dezvoltă la nivelul uterului, caracterizată ca fiind o sarcină fără embrion, în care se dezvoltă doar țesut placentar. Aspectul molei este asemănător cu un ciorchine de strugure, existând un număr mare de vilozități sau vezicule unite între ele).
Cauzele sarcinii molare
O sarcină de acest fel intervine pentru că există o anomalie cromozomială. Astfel, într-o celulă normală exista 23 de perechi de cromozomi, unii proveniți de la mamă și unii proveniți de la tată. Cromozomii sunt cei care îi vor transmite acesteia ce trebuie să facă.
Într-o sarcină molară va interveni un set de cromozomi în plus, proveniți de la tată. Din acest motiv, embrionul nu va putea să aibă parte de o evoluție normală, transformându-se ulterior în făt.
Sarcina molară completă apare în cazul în care un ovul ce nu are nicio informație genetică (Nucleul ovulului se pierde sau nu este activ) este fecundat de un spermatozoid. În lipsa nucleului, materialul genetic al spermatozoidului se multiplică și devine un țesut anormal în uter. Pentru că nu există un embrion viabil, nu se formează nici sacul amniotic, nici placenta și nici membranele. Țesutul anormal rezultat (mola) se dezvoltă determinând creșterea în dimensiune a uterului. În acest caz, mola nu poate deveni făt pentru că nu există embrion.
Sarcina molara parțială apare în cazul în care un ovul este fertilizat de doi spermatozoizi și în locul unei sarcini gemelare apare o sarcina molară. În acest caz, placenta se dezvoltă, dar degenerează într-un țesut molar. Orice țesut fetal care se formează ar putea prezenta defecte genetice grave.
Uneori, o sarcină care ar trebui să fie cu gemeni se dovedește a fi un fetus și o sarcina molară. Dar acest lucru se întâmplă extrem de rar și complicațiile pot fi foarte grave.
Factorii de risc pentru sarcina molară
Aceștia sunt foarte variați și se referă la:
• Vârstă- Riscul de sarcină molară completă crește după vârsta de 35 de ani
• Sarcini molare anterioare (2-3)
• Mai multe avorturi spontane
• O dietă săracă în caroten (carotenul este o forma de vitamina A)- Femeile care au carențe de vitamina A prezintă risc crescut de a dezvolta o sarcină molară completă
• Tulburări endocrine
• Tulburări imunologice
• Infecții virale
• Parazitoze- În special toxoplasmoza
• Schimbări ale pH-ului vaginal
• Condițiile precare de viață
• Factorii demografici-Specialiștii spun că sarcina molara este mai des întâlnită în Asia, Africa și în Mexic
Simptomele sarcinii molare
O sarcina normală provoacă simptome precum lipsa menstruației sau răul de dimineață. Sarcina molară poate provoca și alte simptome, care nu sunt specifice sarcinii normale, cum ar fi:
• Sângerare vaginală
• Greață și vărsături severe
• Semne de hipertiroidism, cum ar fi nervozitate, oboseală, bătăi rapide sau neregulate ale inimii, transpirație excesivă
• Senzație de disconfort la nivelul pelvisului
• Secreții vaginale cu țesut care este în formă de ciorchine (acesta este un semn clar de sarcina molară)
Aceste simptome pot să apară și în sarcina normală, dar și în sarcina multiplă sau avort spontan.
Riscurile sarcinii molare
Medicii atrag atenția asupra următorului aspect: o sarcina molară prezintă riscuri importante, care se referă la:
• Sângerări abundente din uter
• Unele sarcini molare degenerează în boala trofoblastică gestațională. Uneori, aceasta boală continuă să evolueze și după ce sarcina molară este îndepărtată.
• Din 1000 de cazuri de sarcină molară completă, 150-200 dezvolta boala trofoblastică, iar afecțiunea își continuă evoluția și după ce mola este eliminată
• Din 1000 de cazuri de sarcină molară parțială, aproximativ 50 dezvolta această boala. Din fericire, aproape toate femeile care sunt diagnosticate cu această afecțiune se vindecă prin tratament adecvat. În cazuri rare, țesutul anormal din uter se răspândește în alte părți ale corpului.
Diagnosticul sarcinii molare
Medicul poate confirma diagnosticul de sarcina molară după o examinare pelvină, un test de sânge care măsoară hormonii de sarcină și o ecografie pelvină. În același timp, sarcina molară vă fi detectată și la un control ecografic de rutină, efectuat la început de sarcină.
O sarcină molară parțială este adesea depistată atunci când o femeie este tratată de avort incomplet.
Tratamentul sarcinii molare
În caz de sarcina molară, este nevoie de tratament imediat în vederea eliminării totale a țesutului anormal din uter. Dacă pacienta nu mai dorește copii, este posibil ca medicul să recomande o histerectomie (scoaterea uterului prin intervenție chirurgicală). În acest caz, se reduce riscul de boală trofoblastică.
Exista și alte metode de a ține boala trofoblastică departe, cum ar fi tratamentul medicamentos cu metotrexat (un medicament cu efect citotoxic). După efectuarea acestuia, cele mai multe femei (90%) nu mai au nevoie și de un alt tratament.
Pacienta trebuie să se prezinte periodic la medic și să efectueze câteva analize de sânge pentru a verifica apariția bolii trofoblastice. Monitorizarea este recomandată timp de 6-12 luni de la tratament. Este important ca, dacă ai avut o sarcina molara, să nu rămâi însărcinată în următorul an. De asemenea, este foarte important să nu ratezi nicio vizită la medic.
Uneori, se poate întâmpla că boala trofoblastică să se transforme în cancer (Depistat la timp, poate fi tratat cu succes prin chimioterapie).
În cele mai multe dintre cazuri, boala trofoblastică nu împiedică o femeie să rămână însărcinată ulterior.
Chiuretajul în sarcina molară
Întrucât dintr-o asemenea sarcină nu s-ar putea forma fătul, fiind vorba de anomalii cromozomiale, cea mai bună soluție este efectuarea unei intervenții numită chiuretaj și dilatație. Aceasta se efectuează sub anestezie generală, pe cale vaginală, de aceea nu vor fi necesare copci.
Țesutul extras din uter va fi dus pentru analize de laborator și, în funcție de acestea, medicul va decide care va fi următoarea etapă de tratament.
La fel ca orice alte intervenții chirurgicale, chiuretajul în sarcina molară presupune mici riscuri. De exemplu, acestea sunt legate de apariția unei infecții sau de leziuni la nivelul cervixului. Specialiștii spun că astfel de consecințe se întâlnesc rar, iar dacă apar leziuni, au dimensiuni foarte mici și nu vor afecta sănătatea.
După realizarea chiuretajului, te vei confrunta cu stări neplăcute, cum ar fi:
• Dureri- Sunt localizate la nivelul abdomenului inferior și pot dura câteva zile
• O stare accentuată de oboseală- Va dura cam 24 de ore după încheierea intervenției
• Sângerări- Acesta sunt mai reduse decât la o menstruație obișnuită și ar trebui să se încheie în cel mult două săptămâni. Dacă nu se întâmplă așa ci, dimpotrivă, sângerările devin mai abundente și au un miros neplăcut, adresează-te urgent unui medic
• Sânii sunt sensibili- După îndepărtarea sarcinii molare, este posibil ca sânii să fie mai sensibili la atingere și chiar să existe o secreție de lapte. Poate dura până la câteva săptămâni ca să scapi de această manifestare. Între timp, cea mai bună măsură pe care o poți lua este să porți un sutien cât mai confortabil.
Citește și: Intreruperea sarcinii- tot ce trebuie sa stii
Sarcina molară după chiuretaj
Fie că a fost vorba despre o sarcină molară parțială, fie că a fost vorba despre una completă, se va analiza în primul rând nivelul de hCG (Gonadotropină Corionică Umană- Acesta este hormonul care poate fi produs de placentă sau de sarcina molară-mola hidatiformă). În vederea verificării sale, se pot efectua analize de sânge și/sau de urină, din două în două săptămâni.
Când hCG este normal pe parcursul a 8 săptămâni, va trebui să mai mergi la un control medical după 6 luni.
În situația în care hCG nu își va reduce nivelul după chiuretaj, este o dovadă că mai există încă unele celule anormale. Astfel, poate fi vorba despre boala trofoblastică persistentă, ea întâlnindu-se mai ales la femeile care au avut o sarcină molară completă (Medicii spun că se întâlnește la 10-15% dintre acestea). Pentru cazurile de sarcină molară incompletă, incidența bolii este mai redusă (Apare cam la 1 din 100 de femei).
Dacă ai avut o sarcină molară, este foarte important să rămâi din nou însărcinată numai după ce medicul își dă acordul în acest sens. Nu este indicat să te grăbești întrucât nivelul de hCG va crește rapid, ceea ce nu va permite să se identifice în timpul cel mai scurt dacă ar fi sau nu vorba de o nouă sarcină cu probleme.
Medicii vin cu următoarea precizare: în cele mai multe dintre cazuri (cam 98%), sarcina care urmează după sarcina molară este normală.
De asemenea, trebuie să știi că o sarcină molară nu va crește riscul de apariție a unor complicații pe parcursul următoarei sarcini.
Tu ai auzit până acum despre sarcina molară?
Citeste și: Sarcina dupa chiuretaj-la cat timp este indicata
Surse:
www.webmd.com; www.sfatulmedicului.ro; www.nhs.uk, www.brochures.mater.org.au, www.cancerresearchuk.org, www.my.clevelandclinic.org
Urmareste-ne pe Google News
