Cum mi-am găsit puterea și optimismul după ce am pierdut sarcina

Rezultatele medicale arată că una din patru femei pierd o sarcină. Concret, una din patru femei gravide pierd sarcina în primul trimestru de graviditate sau la începutul celui de-al doilea trimestru.

După a 20-a săptămână, pierderea de sarcină poartă denumirea de „pierdere spontană în stadiul avansat al dezvoltării sarcinii”, implicând existența unor afecțiuni grave sau factori genetici ce cresc riscul de avort.

O femeie pe nume Sarah Bentley își împărtășește povestea de viață, relatând o părticică din cea mai dureroasă întâmplare prin care a trecut, pierderea copilului din pântecele ei.

Aceasta își începe povestea susținând că, într-un moment de glorie al vieții ei, fără a încerca prea mult să rămână însărcinată, aceasta a descoperit în urma unui test de sarcină, o a doua liniuță prezentă, dar destul de slabă.

Lucrul acesta a speriat-o, nefiind pregătită pentru o sarcină la acel moment. Sarah abia primise o promovare la locul de muncă și era în sfârșit mulțumită de felul în care arată și speriată de posibilitatea unei sarcini.

Când a început să ia contur ideea unei sarcini

După al optulea test de sarcină, Sarah fost la medic pentru a-i confirma prezența unui bebeluș în pântecele ei. În urma confirmării, totul a început să pară din ce în ce mai real.

Femeia, împreună cu partenerul ei, erau deopotrivă bucuroși, dar și precauți, știind cât de multe sarcini sfârșesc prin avort spontan. Medicul chiar a sfătuit-o pe Sarah și pe soțul ei Michael să fie optimiști, dar precauți.

„Sarcina mi-a dat o nouă perspectivă asupra vieții și mi-a validat o mulțime din sentimentele pe care nici nu știam că le am. Totul părea greu, dar în același timp frumos.

Cele mai mari temeri ale mele erau legate de viață și de moarte și dintr-o dată, toate preocupările mele erau legate de bebelușul căruia urma să îi dau viață”, susține ea.

Vorbele pe care trebuie să i le spui prietenei tale care a pierdut o sarcină

Ținerea sentimentelor și a bucuriei în frâu

Viitoarea mamă a fost destul de rezervată în a se bucura de vestea sarcinii. Aceasta nu și-a permis să privească prea mult în viitor, dar pe măsură ce zilele treceau, ea își făcea planuri.

„Am început să îmi imaginez cum va arăta camera copilului, să caut nume pentru bebelușul care va veni pe lume și să mă gândesc cum va fi petrecerea de dinaintea venirii pe lume a bebelușului și chiar botezul”, își amintește ea.

Data probabilă a nașterii la care Sarah trebuia să aducă pe lume copilașul pe care îl purta în pântece trebuia să fie undeva în luna mai, anul 2023. Ziua avea o mare însemnătate pentru cuplu, deoarece în aceeași zi pierise câinele familiei, Chilli, la care atât ea, cât și soțul ei, au ținut foarte mult.

La șase săptămâni de sarcină femeia a trecut printr-o experiență cel puțin ciudată. Trecând cu mașina pe lângă o grădină de flori, a putut admira câteva zile la rând cea mai frumoasă și mai rară floare, de culoare roz, delicată și moale, imagine care îi tăia răsuflarea.

„Când mi-am dat seama că ceva nu era în regulă”

Din păcate, pe măsură ce sarcina avansa, femeia începuse să mai aibă anumite scurgeri, deloc normale.

„Am reacționat la acele scurgeri la fel de neîncrezătoare cum am reacționat la testul de sarcină pozitiv. Faptul că nu aveam crampe nu m-a îngrijorat prea tare. Și pe măsură ce zilele treceau, părea că problema se rezolva de la sine”, declară Sarah.

Din păcate, femeia își amintește cum, într-o noapte, când s-a dus la toaletă și a văzut o cantitate mare de sânge și-a dat seama că nu este în regulă. Din păcate, problema a tratat-o cu același refuz și neîncredere.

De aceea, Sarah nu a plecat la spital la 3:00 dimineața, cum ar fi fost normal, ci a adormit și a așteptat ca lucrurile să revină la normal până dimineața. Împreună cu soțul ei, dimineața a plecat la spital și, pentru că nu mai avea dureri și crampe, s-a gândit că nu este posibil piardă sarcina.

După câteva ore petrecute în sala de așteptare a serviciilor de Urgență ale spitalului, femeia a amețit, a avut un atac de panică, i-a crescut brusc temperatura și-a dat seama că ceva nu este în regulă.

Am rămas însărcinată la 40 de ani, dar am pierdut sarcina. Cum am depașit momentul

„Pe cât de repede am primit șansa de a fi mamă, pe atât de repede am și pierdut-o…”

În sala de așteptare, femeia a început să aibă crampe, simțind o presiune intensă la nivelul abdomenului, pe care soțul ei Michael a încercat să o aline, dar nu a știut cum.

„Michael era la fel de speriat ca și mine. I-am spus că am nevoie la baie pentru că simțeam nevoia să împing ceva în afara corpului meu. Mi-am luat un absorbant din geantă și am reușit să merg la toaletă. Acolo am pierdut sarcina.

Doctorul nu mi-a dat prea multe informații în timpul ecografiei, dar era ca și cum m-ar fi pregătit pentru a-mi da vestea pierderii sarcinii. Mi-a făcut o ecografie transvaginală pentru a determina dacă este vorba despre o sarcină extrauterină sau nu”, mărturisește Sarah.

În timp ce soțul ei a trebuit să plece, femeia a rămas singură într-o cameră de spital, plângând și gândindu-se cât de repede s-a petrecut totul.

Ecografia transvaginală s-a desfășurat rapid dar nu a fost deloc confortabilă, iar rezultatele au confirmat ceea ce femeia deja știa. Medicul a fost foarte blând și empatic cu tânăra, povestindu-i despre pierderea sarcinii prin care însăși soția lui a trecut, pentru a o face să se simtă mai bine.

În momente de mare durere, Sarah și-a găsit alinarea în flori

Atunci când părăsea spitalul, Sarah nu a putut să nu remarce o potecă plină cu flori de Ochiul Boului, pe care din nou, le-a asociat cu cățelul familiei, Chilli, pe care îl pierduse în urmă cu ceva timp.

Femeia a avut nevoie de câteva zile pentru a-și da seama că, atât Ochiul Boului cât și floarea roz catifelată pe care o admirase timp de câteva zile, reprezentau spiritul copilului pe care îl purta în pântece.

Aceasta s-a consolat cu faptul că, atunci când va fi pregătit, suflețelul mic va reveni în viața ei. În următoarea perioadă după pierderea sarcinii a simțit ca și cum ar fi pierdut o persoană dragă, fără de care nu și-ar fi imaginat viața vreodată.

„Îmi pare atât de rău că nu mai pot simți ce înseamnă să fii însărcinată. M-am simțit mai bine ca niciodată în acea perioadă. În pântecul meu creștea o viață și puteam să fac acelea lucrurile obișnuite de fiecare zi.

Mă simțeam atât de mândră de mine și simțeam că am un scop în viață. Pierderea sarcinii a fost o lecție că nimic nu este permanent și garantat în viață”, declară ea.

De ce am pierdut sarcina în trimestrul 2? Cauze și simptome

„Puterea ta interioară te va surprinde în momentele pierderii”

După pierderea sarcinii, femeia și-a găsit puterea de a merge mai departe și de a se ridica din depresia care îi dădea târcoale. Ea susține că a ales să facă diferite activități pentru a-și preocupa mintea de la acea întâmplare.

Și-a vopsit întreaga baie în culoarea avocado. Între timp, a încercat să rămână focusată asupra faptului că nimic nu este întâmplător și nici permanent în viață.

„Nimic nu este mai puternic pe lume decât o femeie care a crescut viață în pântecele ei și a pierdut-o”, concluzionează ea.

O poveste de viață cu adevărat înduioșătoare și emoționantă cu care, din pacate, se pot identifica numeroase femei de diferite vârste, ne arată că nimic nu este garantat în viață.