Am rămas însărcinată la 40 de ani, dar am pierdut sarcina. Cum am depașit momentul

Am rămas însărcinată la 40 de ani, dar am pierdut sarcina. Cum am trecut peste

La sfârșitul anului trecut, am suferit un avort spontan. A fost devastator și neașteptat, mai ales că făcusem o ecografie la 7 săptămâni și jumătate, în urmă căreia medicul a constatat că sarcina decurge normal. Așa că am fost profund șocată când la 10 săptămâni și jumătate, tot în timpul unei ecografii, am aflat că bebelușului meu a încetat să îi mai bată inima. De acum făceam parte din procentul de 4% dintre femeile care pierd o sarcină după ce au auzit bătăile inimii fătului, la o ecografie timpurie.

Aveam 39 de ani în momentul în care am rămas însărcinată și am fost, desigur, devastată și oarecum neîncrezătoare în corpul meu în acel moment, deoarece nu mă avertizase în niciun fel de pierdere (care s-a întâmplat în jurul vârstei de 40 de ani). A fost nevoie de o aspirație manuală cu vacuum, o procedura de avort care funcționeaza prin aspirarea fătului din uterul mamei. Din punct de vedere fizic și emoțional, nu i-aș dori nimănui durerea pe care am îndurat-o. A fost, de departe, una dintre cele mai negre perioade din viața mea.

Norocul meu a fost că am avut parte de sprijinul tuturor cadrelor medicale care s-au ocupat de mine: cele două doamne chirurg, care m-au încurajat să încerc să concep din nou după ce am avut o singură menstruație și să nu aștept, asistenta care m-a ținut strâns de mână pe tot parcursul procedurii și mi-a șters lacrimile înainte, în timpul și după aceea și medicul meu obstetrician, care a făcut tot ce i-a stat în putință pentru a afla de ce oare s-a întâmplat să pierd o sarcina pe care, în mod normal, aș fi putut și ar fi trebuit să o duc până la capăt.

O scanare, împreună cu analizele de sânge, încă eram în perioada fertilă, ovulam și eram departe de menopauză. Nici măcar nu mai sufeream de sindromul ovarelor polichistice, cu care am fost diagnosticată la doar 19 ani. Clinic eram perfect sănătoasă și capabilă să duc o sarcina la termen. Medicul meu a constat că avortul meu spontan nu a fost legat de vârstă (a fost unul dintre acele lucruri și probabil o anomalie cromozomială) și că ar trebui să încerc să rămân însărcinată din nou fără teamă. A fost liniștitor.

Nu am ovulat în prima lună după operație, ceea ce este obișnuit (dar, recunosc, îngrijorător la momentul respectiv), am ovulat în a două lună postoperatorie și astfel am fost pregătită să încerc să concep în ciclul următor. Începusem să iau zilnic următoarele vitamine pentru a favoriza fertilitatea și starea de bine (întrebați farmacistul pentru dozele adecvate, care pot varia):

• Acid folic;
• Inositol;
• Co Enzima Q10;
• Omega 3 și 6.

Am continuat cu acidul folic și vitamina D și am adăugat fierul, din cauza nivelului scăzut, la recomandarea medicului meu, doar după ce am rămas însărcinată. Multivitaminele standard pentru sarcină m-au făcut, din păcâte, să mă simt rău în primul trimestru, dar dietă mea a fost sănătoasă, variată și bogată în fructe și legume. De asemenea, am eliminat din casă mea cât mai multe lucruri pe care le considerăm nenaturale, optând pentru produse de curățenie blânde și alimente organice acolo unde am putut. Am băut apă filtrată și am făcut exercițîi fizice zilnic, în principal mers pe jos, cu câteva alergări ușoare și am început să meditez zilnic.

În prima lună în care am încercat să rămân însărcinată, am și reușit, din fericire am conceput. Aveam 40 de ani și jumătate. A fost absolut minunat, dar în același timp, anxietatea mă cuprinsese din nou de teamă că aș putea pierde din nou sarcina. Terapia, pe care am început-o după avort, m-a ajutat să-mi depășesc temerile și a continuat să mă ajute pe tot parcursul sarcinii.

În cele 34 de săptămâni de sarcina, câte am acum, am suferit câteva crize de anxietate, dar m-am bucurat și de fiecare piatră de hotar întâlnită și mă simt pregătită să-mi cunosc fiica în curând. Medicul meu m-a sfătuit să optez petnru cezariană în săptămâna 38 de sarcina (m-a informat că până la 38 de săptămâni o viitoare mamă de peste 40 de ani este de fapt cu 2 săptămâni înainte din punct de vedere medical și nașterea după 40 de săptămâni la vârsta mea vine cu unele riscuri), plus că am avut 2 cezariene anterioare, așa că pare a fi opțiunea potrivită pentru mine.

Ceea ce am vrut să subliniez prin povestea mea, este că femeile de peste 40 de ani, care vor să rămână însărcinate, nu trebuie să își piardă speranța și nu trebuie să pornească la drum cu teamă că vor pierde sarcina. Discutați cu medicul vostru, cercetați, citiți și nu vă temeți de o sarcină la 40+ ani. Eu chiar mă simt mai sănătoasă acum, însărcinată la 40 de ani, decât la 28 de ani, când eram însărcinată cu primul meu copil.

• Articol tradus și adaptat după un material publicat pe site-ul honestmum.com.