În copilărie a aflat cum a murit tatăl ei
Candice Mama s-a născut în 1991 în Africa de Sud, când politica apartheidului (sistem de segregație rasială, îndreptat împotriva populației de culoare) începuse să slăbească. În prezent, tânăra este autor de carte, speaker recunoscut, mentor în două organizații internaționale, este implicată în acțiuni umanitare și a fost cel mai tânăr membru ales la conducerea organizației „Women Power in South Africa”.
Ea a stat de vorbă cu „BBC News” și a dezvăluit trauma prin care a trecut după ce a aflat detalii referitoare la moartea tatălui ei, Glenack Masilo Mama. Acesta a murit pe când Candice avea opt luni și în perioada în care făcea parte din „Congresul Pan African”, ce se opunea apartheidului. Mama ei, Sandra, nu îi dăduse deloc detalii despre ce se întâmplase.
Curiozitatea de a afla cât mai multe despre ce se petrecuse cu Glenack Masilo a devenit mai puternică după ce găsise o carte cu confesiuni ale asasinilor din perioada marcată de apartheid. Atunci avea 9 ani: „De fiecare dată când venea cineva la noi acasă, mama îmi spunea să-i aduc acea carte și după aceea auzeam plânsete și țipete. Eram martoră la toate aceste reacții neobișnuite și mă gândeam „Știu că în carte este vorba și despre tata, dar oare ce îi determină pe oameni să aibă astfel de reacții? Așa că mi-am spus: „Când voi avea ocazia, o să mă uit în carte.”
Într-o zi, profitând de faptul că mama sa era la cumpărături, Candice s-a dus să caute cartea. A mers la pagina despre care auzise discutându-se și a văzut o imagine cu un trup ars, atârnând de volanul unei mașini. Era vorba chiar despre tatăl ei, după cum a relatat pentru sursa citată: „Imediat am făcut legătura cu faptul că acela era tatăl meu, așa murise și știam că Eugene De Kock era asasinul său. Și pentru că nu fusesem ascultătoare și umblasem la carte, nu am spus nimic nimănui.”
După aceea a fost și mai dornică să afle mai multe informații despre tatăl ucis: „Am găsit o fotografie cu el dintr-un album. Am văzut poze, am descoperit mai multe despre personalitatea lui și câteva citate care îi aparțineau. Părea atât de senin pentru cineva care trăia clipe atât de grele...”
‘I hugged the man who murdered my father’ https://t.co/jMXeRZBP3U
— BBC News (UK) (@BBCNews) October 17, 2020
Informațiile legate de moartea tatălui au adus-o în stare de șoc
Pe măsură ce timpul trecea, era tot mai afectată de ceea ce aflase în legătură cu moartea tatălui ei. Lucrurile s-au complicat când era adolescentă, iar într-o noapte a ajuns la spital având simptomele unui atac de cord: „În ziua următoare medicul a stat de vorbă cu mine și cu mama mea și ne-a spus: „Nu ai avut un atac de cord, dar în cei peste 20 de ani de experiență pot spune că nu am văzut pe cineva de vârsta ta care să fie atât de afectat de stres. A început să aducă în discuție toate manifestările mele, crizele de ulcer și alte simptome și mi-a atras atenția asupra următorului fapt: „Nu știu cum să îți spun, dar corpul tău reacționează ca și cum ar vrea să te ucidă, iar dacă nu vei schimba ceva nu este exclus să ți se întâmple asta.”
Pentru a-și reveni, și-a dat seama că era nevoie să-l ierte pe asasinul tatălui ei
Primul lucru pe care l-a făcut a fost să citească o mărturie a lui Eugene De Kock despre ce se întâmplase în ziua în care Glenack fusese omorât. Treptat, și-a dat seama că trebuia să-l ierte pe ucigașul său. Despre cum a ajuns la o asemenea concluzie a vorbit tot în intervenția pentru sursa citată anterior: „Totul a început ca un fel de răzbunare, întrucât îmi spuneam: „De fiecare dată când mă gândesc la acel bărbat am senzația că mă controlează, am atacuri de panică. Nu îmi pot controla emoțiile. Deja mi-a omorât tatăl și mă va ucide și pe mine. Prin urmare, iertarea lui nu era pur și simplu un plan, ci era ceva crucial pentru mine.”
Luând această hotărâre, s-a simțit eliberată: „Era ca și cum în sfârșit puteam spune: „Mă simt parcă mai ușoară, pot să simt bucurie, pot să fiu fericită. Acestea erau stări pe care nu le avusesem și ironia este că nici nu le-am avut până când nu l-am iertat pe Eugene.”
În anul 2014, mama lui Candice a fost contactată pentru a fi întrebată dacă nu-și dorea ca familia ei să-l întâlnească pe Eugene De Kock. Imediat, Candice a realizat că trebuia neapărat să-l întâlnească: „Am spus imediat „da”, dar nu știu de ce. Știam că dacă nu făceam asta voi regreta toată viața.”
Despre ce a simțit în momentele în care l-a întâlnit față în față pe asasinul tatălui ei a venit cu detalii pentru aceeași sursă: „Arăta ca și cum timpul stătuse pe loc. Era ceva ireal, era exact replica acelei persoane pe care o văzusem în fotografiile din copilăria mea.”
Eugene De Kock le-a povestit ce se întâmplase în ziua de 26 martie 1992, când Glenack fusese ucis: „Tatăl meu nu știa că Eugene și apropiații săi pregăteau o ambuscadă. Când Eugene, care se afla pe un pod, și-a dat seama că mașina în care se afla tatăl meu nu se va opri prea curând, a coborât și a început să tragă înspre el, dar când a văzut că era încă în viață, a turnat combustibil peste mașină și i-a dat foc.”
Aflând asemenea informații, Candice i-a pus lui Eugene următoarea întrebare: „I-am spus: „Eugene, îmi doresc să te iert, dar înainte să fac asta, aș vrea să mai faci un lucru. Iar el mi-a răspuns: „Sigur, despre ce este vorba?” Atunci l-am întrebat: „Tu poți să te ierți pentru ceea ce ai făcut?” A fost evident că l-am luat prin surprindere și mi-a explicat că: „De fiecare dată când o familie vine aici, mă rog să nu primesc o asemenea întrebare. A privit în jos și a clipit din ochi, întrucât pe obraz i se rostogolea o lacrimă...apoi a rostit aceste vorbe: „Când se fac lucruri precum cele pe care le-am făcut eu, cum crezi că ai putea să te ierți vreodată pe tine însuți?”
A reușit să-l îmbrățișeze pe cel care i-a ucis tatăl
La finalul întâlnirii cu Eugene De Kock, Candice l-a îmbrățișat pe acesta, așa cum a dezvăluit pentru „BBC News”: „Amândoi eram două persoane cu inima frântă, stăteam unul în fața celuilalt, a fost un moment marcant. El s-a poticnit în mers, m-a îmbrățișat și mi-a zis: „Regret enorm ceea ce am făcut, iar tatăl tău ar fi mândru să vadă ce fel de femeie ai devenit.”
În final, a insistat asupra motivului care a determinat-o să-l ierte pe asasinul tatălui ei: „Poți să treci printr-o traumă greu de imaginat, iar cei din jurul tău vor spune: „De ce trebuie să iert din moment ce nu sunt vinovat de nimic?” Dar eu aș da următorul răspuns: de fiecare dată când îi conferi puterea unui incident sau unei persoane, de fapt îți faci ție rău, retrăiești trauma și astfel îi dai acelei persoane posibilitatea de a-ți domina viața în multe feluri.”
View this post on Instagram
Surse foto:
Surse articol: bbc.com, candicemama.com, restorativesolutions.org.uk