Tehnici de fertilizare: transferul intrafalopian al zigotului (TIFZ)

Transferul intrafalopian al zigotului este definit drept tratament al infertilitatii cauzata de situatii in care un blocaj al trompelor uterine previne atasarea normala a spermei de ovul si reprezinta o tehnica hibrid ce combina fertilizarea in vitro si GIFT (transferul intrafalopian de gameti); in mod simplisit, ovulele sunt stimulate si colectate prin utilizarea metodelor de fertilizare in vitro si apoi combinate in laborator cu sperma. In continuare, ovulele fertilizate (zigoti) sunt returnate laparoscopic in trompele uterine de unde vor ajunge in uter, scopul final fiind ca zigotul sa se implanteze in uter si sa devina fetus (in cazul fertilizarii in vitro sunt amplasate direct in uter).

Procedura a fost folosita prima data in anul 1986 si prezinta o rata de succes de 64,8% in toate cazurile (mai ridicata decat in cazul GIFT, deoarece medicul are sanse mai mari de a se asigura de fertilizarea ovulului; in GIFT se introduce sperma amestecata cu ovule in trompele uterine), putand reprezenta o alegere potrivita pentru cuplurile care doresc sa conceapa intr-un mod cat mai natural (zigotul este amplasat in corpul femeii pentru implantare, mai devreme decat in cazul fertilizarii in vitro).

Mod de realizare

In primul rand, pentru a reprezenta un candidat potrivit acestei proceduri, o femeie trebuie sa dispuna de cel putin o trompa uterina sanatoasa unde zigotul sa poata fi implantat. Durata medie a unui ciclu de transfer intrafalopian al zigotului este de 5 saptamani (de obicei intre 4 si 6 saptamani), incluzand tratamentul hormonal (hiperovulatie). Initial femeia trebuie sa urmeze un tratament de fertilitate pentru a stimula producerea ovulelor de catre ovare (este crescuta probabilitate a ovule multiple pentru sanse mai mari de succes); de obicei este vorba de Clomid (creste cantitatea de hormon foliculostimulant si de hormon luteinizant, esentiali pentru maturizarea ovocitelor; daca nu este eficienta medicatia, FSH si LH pot fi injectati suplimentar). Medicul va monitoriza dezvoltarea foliculilor ovarieni care, odata maturizati, femeia va primi o injectie continand gonadotropina corionica umana (hCG). Ovulele vor fi prelevate in decurs de aproximativ 36 ore, de obicei prin prelevare ovocitara transvaginala (procedura noninvaziva); medicul utilizeaza ecografia pentru orientare (ovulele sunt aspirate cu un ac subtire ghidat cu ultrasunete). Dupa fertilizarea din laborator prin intermediul procedurii injectare intracitoplasmatica a spermatozoizilor (cu sperma partenerului prelevata fie volunar, fie chirurgical daca exista o obstructie ce impiedica ejacularea; se utilizeaza un vas Petri care reprezinta un container de plastic/sticla cu capac; aceasta procedura este de ajutor daca exista calitate slaba a spermei, nivel ridicat de spermatozoizi diformi sau motilitate redusa), embrionii sau zigotii rezultati sunt amplasati in trompele uterine utilizand un laparoscop (un cateter este introdus in profunzimea trompelor uterine si ovulele fertilizate sunt injectate) sub anestezie generala in decurs de 24 ore (specialistul urmareste ovocitul/ovocitele pana incepe procesul de diviziune celulara; in cazul unui ciclu de fertilizare in vitro se realizeaza aceasta etapa in 3-5 zile si se asteapta pana cand ovulul fertilizat se divide in opt celule). Locul unde specialistul implanteaza embrionul in dezvoltare depinde de stadiul sau si de modul in care s-ar dezvolta natural; numarul de zigoti variaza intre 1-4 (in functie de varsta si preferintele cuplului; cu cat este mai mare varsta, cu atat pot fi inserati mai multi zigoti pentru sanse crescute de succes si nasteri vii) si necesita o incizie mica abdominala. Ulterior, embrionii vor trece prin trompele uterine si vor ajunge in uter (implantandu-se in peretele uterin), ultimul pas constand in urmarirea simptomelor de sarcina, specialistul apeland de obicei la un test de sange pentru certitudine.

Trebuie sa stiti ca zigotul reprezinta celula combinata rezultata din unirea spermatozoidului si a ovulului, iar zigotul se transforma apoi in embrion. Embrionul, o masa de celule care nu prezinta trasaturi umane recognoscibile incepe formarea corpului uman. Dupa aproximativ 7-8 saptamani, embrionul prezinta trasaturi distincte cum sunt gura si urechi, la acest stadiu fiind cunoscut drept fetus. Cuvantul zigot este derivat din limba greaca (zygon insemnand cobilita), iar termenul intrafalopian inseamna inauntrul trompelor uterine (din limba latina intra inseamna inauntrul).

Indicatii

TIFZ este folosita in cazurile de infertilitate cand cel putin o trompa uterina este normala si alte tratamente au esuat; totusi, necesitatea a doua interventii si faptul ca rezultatele fertilizarii in vitro sunt echivalente sau mai bune prin comparatie, nu o recomanda in mod special. Iata si categoriile de persoane care beneficaza cel mai mult de pe urma sa: cele cu probleme ovulatorii, cu calitate redusa a spermei, cu trompe uterine neblocate, cele care nu au reusit sa obtina sarcina dupa 1 an de incercari, cele care au intreprins cinci sau mai multe cicluri de inseminare intrauterina. TIFZ poate fi indicata daca proceduri suplimentare sunt necesare pentru a implanta ovocitele, cum se intampla in cazurile infertilitatii de factor masculin sever si daca vreti sa reduceti sansele de sarcini multiple (sunt crescute sansele de sarcina fara a creste in mod semnificativ riscul de sarcina multipla).
Nu sunt potrivite persoanele care au trompe uterine blocate, care au trompe uterine grav afectate, care prezinta neregularitati uterine cum sunt un uter malformat sau adeziuni uterine si situatiile in care spermatozoizii nu pot penetra ovulul.
In cazul femeilor cu varsta peste 35 ani, pentru a maximiza sansele de conceptie cu propriile ovule si obtinerea unei sarcini sanatoase, este necesar transferul mai multor embrioni decat in cazul unor femei tinere, conducand astfel la risc crescut de sarcini multiple; din acest motiv expertii recomanda limitarea numarului de embrioni transferati. Femeile cu varsta de peste 40 ani prezinta un nivel ridicat de pierdere a embrionilor cand folosesc propriile ovule; ca alternativa pot apela la ovule donate.

Diferente si asemanari

Atat TIFZ, cat si fertilizarea in vitro tind sa reprezinta tratamente favorabile pentru femeile care au mai multe probleme de infertilitate cum sunt trompe uterine afectate. Ambele implica cultura embrionara si ofera specialistului oportunitatea de a selecta numai embrionii de calitate optima pentru transfer. Spre deosebire de fertilizarea in vitro, tranferul intrafalopian de zigoti presupune tranferul embrionului fertilizat in trompele uterine, iar cel de-al doilea presupune amplasarea directa in uter. De asemenea, TIFZ necesita o procedura chirurgicala suplimentara (laparoscopie; desi este un procedeu minor, poate presupune complicatii si riscuri). In comparatie cu GIFT, specialistul poate confirma fertilizarea ovulelor inainte de a fi introduse in trompele uterine si permite embrionului in dezvoltare sa treaca singur in uter (proces considerat natural in comparatie cu fertilizarea in vitro).

Complicatii

Ca majoritatea procedurilor de reproducere asistata, si transferul intrafalopian de zigoti este asociat cu risc crescut de sarcini multiple, respectiv 35% care, desi pot parea o binecuvantare pentru unele cupluri, constituie din punct de vedere medical complicatii asociate cum sunt travaliu prematur si greutate mica la nastere (pot aparea si alte probleme in timpul sarcinii). De asemenea, la fel ca si GIFT, exista un risc de sarcina ectopica (ovulul fertilizat se implanteaza oriunde altundeva decat in uter, de obicei in trompele uterine sau chiar in abdomen). Femeile care urmeaza tratamentul pentru fertilitate dezvolta uneori sindromul de hiperstimulare ovariana, o afectiune caracterizata de crestere in greutate si senzatie de balonare, dar pot aparea si ameteala, scurtarea respiratiei, durere pelvina, greata si varsaturi (apare cand corpul raspunde prea bine la medicatie si produce prea multe ovule, iar ovarele se inflameaza si se aduna lichid in cavitatea abdominala); de obicei se remediaza de la sine insa necesita supraveghere din partea medicului (in cazuri grave se impune spitalizarea). Desi in unele cazuri s-a indicat un risc crescut de defecte la nastere si greutate mica, nu se cunoaste ce anume le-a cauzat cu exactitate (poate fi vorba de varsta, medicatie etc.)

Din punct de vederea statistic, desi sansele de succes sunt similare celor asociate fertilizarii in vitro, este utilizata in procent mult mai mic, si anume de 1% (aproximativ 250-280 bebelusi) in Statele Unite ale Americiii, fiind putin atractiva din cauza necesitatii laparoscopiei (in comparatie cu 40000 bebelusi nascuti in urma tuturor tehnologiilor de reproducere asistata). Retineti in final ca succesul procedurii depinde de problemele de fertilitate ale cuplului si de varsta, femeile mai tinere prezentand ovule mai sanatoase si sanse mai mari de reusita a tratamentului.

 

 

Surse:
http://americanpregnancy.org; http://en.wikipedia.org; www.webmd.com; www.medterms.com; http://embryo.asu.edu; www.infertilityihr.com; www.womens-health.co.uk