Ce trebuie sa stii inainte de a face avort

1. Avortul- pruncucidere sau nu?

"Sa vedem ce ne spune stiinta! In trompa uterina a femeii, la 12 ore dupa actul sexual in sine, se recombina cromozomii de la spermatozoid, si se creeaza un nou ADN. Din acest moment, vorbim despre un organism, care nu se mai comporta ca o celula, este vorba practic de PRIMUL STADIU AL VIETII UMANE. Se formeaza o viata absolut unica. Asa cum este cu fiecare viata umana care a existat vreodata in istorie. Avortul reprezinta practic, inlaturarea acestei vieti unice." spune Gabriela Alexandru, voluntar Pro Vita Bucuresti.

"Un avort nu este un act terapeutic" ne spune si Adriana Hagau, de profesie farmacist, si ea voluntar Pro Vita.

"Femeia zice: fac avort, si gata! Scap de copil. Asta este o minciuna, o amagire. De fapt "nu scapa", ci, dimpotriva, se incarca cu o problema si mai mare, va incepe sa aiba mustrari de constiinta mari, de regula dupa 3-4 saptamani dupa efectuarea avortului si regretul va deveni mai acut in jurul varstei de 40 de ani. Nu am intalnit pe nimeni care sa fi fost bucuroasa ca a facut avorturi, toate regreta. Se poate ajunge chiar si la depresie." ne spune Adriana.

2. Consecintele diverse si groaznice ale avortului: sindromul post-avort

"O femeie trebuie sa fie constienta de implicatiile in primul rand medicale, apoi sufletesti, morale, pe care le presupune un avort." Leonard Vancu, membru Pro Vita.

Stresul Post Avort (SPA) este o forma particulara a unui diagnostic mai amplu, cunoscut in literatura de specialitate drept Tulburari de Stres Post-traumatic (TSPT). Stresul post-traumatic este o reactie de stres pe care o au unele femei dupa avort. Manifestarea acestei reactii poate avea loc oricand, imediat sau la ani de zile dupa efectuarea avortului.  In mare parte stresul post-avort este provocat de "incapacitatea femeii de a-si exprima sentimentele in legatura cu sarcina ei si avortul suferit. In plus, femeia nu este in stare sa treaca peste sarcina suferita si sa ajunga la pace launtrica. Iata care sunt simptomele sindromului post-avort:

• tulburari de somn, insomnii, cosmaruri, vise obsesive;

• focalizarea atentiei asupra femeilor gravide sau a copiilor mici, sau dimpotriva, teama sau panica la vederea lor;

• dorinta necontrolata de a repara greseala printr-o noua sarcina (care, in mod paradoxal, se termina de obicei printr-un alt avort);

• scaderea capacitatii de concentrare, hiperactivitate, plans necontrolat;

• retrairea dureroasa a avortului, urmata de agresivitate la adresa tatalui copilului;

• reactii emotionale foarte puternice la auzul zgomotelor unui aspirator, la privirea unui nou nascut, manifestate prin crize nervoase, tipete, convulsii, transpiratii abundente;

• inhibarea vietii emotionale (comportament stereotip), amorteala psihica;

• incercarea de a se dezvinovati manifestata prin lupta impotriva avortului, prin convingerea altor femei sa renunte la avort;

• avorturi numeroase in continuare;

• intreruperea comunicarii in cuplu;

• diverse tulburari sexuale, frigiditate, promiscuitate;

• sentimentul unei pierderi irecuperabile sau goliciune sufleteasca de lunga durata;

• tristete, durere interioara;

• sentimentul de vinovatie, de a se simti murdara;

• tulburari grave ale aprecierii de sine, neincredere in sine si in cei din jur, dispret fata de sine mergand pana la masochism;

• teama de a nu fi pedepsita prin accidente ale celorlalti copii;

• abuz de medicamente, droguri, alcool;

• tendinta de suicid;

Dupa avort, femeia se confrunta cu moartea a doua persoane: cea care ar fi putut deveni ea insasi daca ar fi continuat sa pastreze sarcina, si persoana copilului din pantecele ei. In majoritatea cazurilor, ea nu si-ar fi omorat copilul daca ar fi avut alaturi un partener care sa o incurajeze si sa o protejeze. Alegerea avortului este expresia disperarii din sufletul ei, disperare ce poate avea urmatoarele manifestari: cinism, sperante nerealiste, stari depresive, labilitate emotionala.

"O femeie mi-a marturisit ca este foarte nefericita, ca a facut multe avorturi la viata ei, si ca acum nu este nimeni care sa ii aduca un pahar de apa si ca are mustrari de constiinta si cosmaruri.    O alta femeie mi-a marturisit ca a avut cosmaruri dupa ce a facut un avort, i se parea ca aude glasul copilului care o striga si se trezea noaptea si se ducea pe balcon si voia sa se arunce, a fost internata la psihiatrie si a urmat un tratament medicamentos. S-a linistit dupa niste discutii cu cinvea care a inteles-o." ne marturiseste Adriana.

3. Ce variante are o femeie care se hotaraste sa nu faca avort?

PRO VITA ajuta femeile care se gandesc la avort 

"Important este sa stie ca nu este singura. Pentru asta exista Pro Vita . Exista si varianta adoptiei, daca ea nu il poate creste. Femeia care se gandeste sa faca avort trebuie sa se gandeasca asa: risc sa am mustrari de constiinta toata viata, sau il nasc si fac o familie care nu poate avea copii, fericita?" spune Adriana Hagau.

Daca te hotarasti sa nu faci avort, in ciuda indemnurilor celor din jur sau ale neajunsurilor financiare, in primul rand  te felicitam pentru ca ai ales sa devii mama! In al doilea rand, sa stii ca daca te-ai hotarat deja sa faci acest pas, adica sa pastrezi copilul, cu siguranta se va gasi ceva, cumva, pentru ca tu si copilul tau sa fiti ok. Exista astazi multe asociatii, camine unde te poti duce.

Adoptia

O varianta la care recurg multe mame este adoptia.

Legea noua a adoptiei este acum mai clara si asigura o transparenta a sistemului, candidatii putand vedea motivele pentru care au fost sau nu au fost selectati in vederea adoptiei. Pentru a obtine acest atestat de familie adoptatoare - denumire care difera de la stat la stat - familia trebuie sa mearga la autoritatea centrala din domeniul adoptiei din statul unde domiciliaza sau la ONG-urile cu atributiile delegate care vor face evaluarea familiei. Copiii ai caror mame i-au abandonat in maternitate, au dat un nume fals si nu au putut fi identificate de politie, vor putea deveni adoptabili in aproximativ o luna de la eliberarea certificatului de nastere de catre prim?rie, procedura adoptiei putandu-se deschide in instanta in termen de 30 de zile de la eliberarea acestuia.

Majoritatea copiilor se situeaza in alta categorie, categoria copiilor ai caror parinti nu sunt de gasit sau care au solicitat o masura de protectie dar i-au abandonat in grija statului si nu fac niciun demers de a ii contacta sau de a ii reintegra in familie, dar nici nu doresc sa isi dea consimtamantul pentru adoptie. Pentru aceasta categorie de copii, noua lege a adoptiei a introdus un termen de 1 an, pe perioada caruia, daca parintii nu colaboreaza cu autoritatile statului si se dovedeste ca sunt dezinteresati, vor trebui sa se prezinte in fata Instantei de Judecata pentru a consimti adoptia.

4. Cum determini o femeie sa nu faca avort?

"Poti determina o femeie cu mult timp inainte de a-si pune ea problema, si acest caz este cel mai eficient. Apoi, o poti determina cand ea este in criza, sau cand a facut deja un avort si o poti determina sa nu il mai faca pe urmatorul. In primul caz, te adresezi, de regula, elevelor. Ii poti arata niste imagini, ii explici si ii spui ce presupune fiecare procedura de avort care poate fi foarte dureroasa."

"Nicio femeie nu merge zambind sa faca avort!" ne spune Gabriela.

"Am vazut ca o fata poate fi convinsa atunci cand apelezi la sensibilitatea ei. Toate sunt devastate inainte sa faca avort. Niciuna nu se duce total degajata la medic. Sunt devastate de acest gand, ca isi omoara copilul si nici una nu vrea sa faca cu adevarat acest lucru. Eu i-as spune despre momentul de dupa avort cand o sa vrea sa mangaie un copil, sau un pui de caine, si in momentul acela, i se va derula toata povestea in fata ochilor, si se va simti coplesita de gestul pe care l-a facut." marturiseste Gabriela.

"Si eu m-am gandit sa fac avort. Si m-a ajutat mult luciditatea mea. M-am gandit asa: daca eu imi omor copilul, pantecele meu ar arata ca o camera unde a fost omorat un om. Si m-am intrebat daca as putea sa traiesc intr-un apartament in care sa stiu ca a fost omorat candva un om. Si mi-am dat seama ca, cu un astfel de apartament s-ar asemana pantecele meu. Iar eu de pantecele meu nu am unde sa fug. Alta data, mergand pe strada, am vazut o catea cu mai multi catelusi in jur, dintre care unul dintre ei era mort, si eram insarcinata si tocmai ma hotarasem sa fac avort. Eram si extrem de sensibila, asa cum stii ca sunt femeile insarcinate, si am avut un sentiment de sfasiere interioara si mi s-a facut mila tare de el si atunci m-am gandit asa: "cum pot fi eu atat de fatarnica si mincinoasa cu mine insami si cu intreg universul incat sa imi fie mila de un caine mort dar de propriul meu copil sa nu imi fie?! Si mi-am data seama ca e clar un semn de la Dumnezeu si m-am hotarat sa il nasc." ne povesteste Gabriela Alexandru, profesor de fizica si voluntar Pro Vita.

5. Consiliere inainte si dupa avort

O noua lege sustine consilierea la un psiholog inainte de a face avort. Daca pana in prezent avortul voluntar era un act consimtit intre pacienta si medicul ginecolog, deputatii Sulfina Barbu si Marius Dugulescu, initiatorii noului proiect, doresc ca in viitor femeile sa apeleze si la serviciile unui psiholog inainte de a face o intrerupere de sarcina. Acesta ar trebui sa le consilieze in privinta riscurilor medicale si psihologice la care se expun in momentul in care apeleaza la aceasta procedura. Apoi, psihologul trebuie sa le dea femeilor care doresc sa faca intrerupere de sarcina un certificat, fara de care acestea nu vor mai putea face avort.

In ceea ce priveste consilierea post-avort, terapeutul trebuie sa observe care au fost circumstantele, familiale si psihice, in care s-a produs avortul. "Un avort produs in urma unui viol nu este acelasi lucru cu un avort produs datorita faptului ca familia nu mai poate intretine inca un copil. Impactul asupra femeii, felul in care se raporteaza la embrionul pierdut sunt diferite", ne spune psihologul Ilinca Petrescu. De asemenea, este important ca psihologul sau terapeutul sa afle, sa caute sa inteleaga care este reprezentarea copilului pierdut asupra femeii si care au fost motivele pentru care ea a recurs la acest gest. In cadrul consilierii trebuie aflat si daca femeia este singura acum, familia, partenerul sau ambele parti si care este atitudinea lor fata de avort. 

"Foarte importanta in terapie este deculpabilizarea clientei. Ea oricum se simte de cele mai multe ori foarte vinovata de ce a facut. Rolul terapeutului este sa poata contine aceasta vinovatie, sa o inteleaga, sa fie empatic si sa reuseasca impreuna cu pacienta sa dea un sens experientei. Important este ca terapeutul sa fie "de partea" clientei, (indiferent de convingerile personale legate de avort), sa se alieze cu decizia facuta de clienta pentru ca de multe ori femeia este foarte singura in decizia ei de a avorta si se indreapta catre terapeut pentru sustinere, pentru suport." mai spune Petrescu.

CE SPUN CITITOARELE QBEBE

"Am facut doua avorturi. Imi este foarte greu sa vorbesc despre ele, eram foarte tanara, iar in a doua sarcina aveam si gemeni. Motivul pentru care am facut-o nu mai conteaza acum, acum a ramas numai vinovatia. Merg la psiholog o data pe luna, si am incetat sa imi mai caut scuze. Acum am crescut, fizic si psihic, si inteleg ceea ce s-a intamplat, inteleg ca am ales, de fapt, solutia cea mai usoara la acea vreme, insa cu cele mai grave consecinte asupra psihicului meu. Psihologul ma ajuta sa ma impac cu aceasta stare apasatoare. Pentru ca de fecare data cand imi privesc fiica, imi imaginez cum ar fi arata copiii mei nenascuti", ne spune Marina (32 de ani, mama unei fetite de 4 ani)

"Aveam 19 ani cand am facut avortul. Acel avort, pe care il voi tine minte toata viata. Eu cred ca o astfel de decizie face parte din puterea de a fi femeie. Este o decizie pe care un barbat nu o va lua cu adevarat niciodata. M-a facut mai puternica, m-a facut mai matura. Insa a fost decizia corecta. Incepusem facultatea de medicina, sarcina era in urma unui act sexual neconsimtit, si nu am gandit vreun moment sa pastrez copilul. Acum am un baietel simpatic, care creste cu multa dragoste si atentie. Si mi-am implinit si visul de a fi medic, cu o familie iubitoare.", se confeseaza Simona (35 ani, mama unui baietel de 1 an)

"Stiu ca sunt tanara, si poate am inca gandirea cruda, insa avortul pe care l-am facut la 16 ani a fost cea mai buna decizie din viata mea. Ma drogam, parintii mei nu se interesau deloc de mine, eram a nimanui. Dupa ce am facut avortul, m-am trezit din cosmar. Mi-am dat seama ca este timpul sa ma ocup de mine, sa imi caut un viitor. Pentru ca aveam un scop: urmatorul copil sa beneficieze de o viata, si de mine ca mama.", spune cu ochii in pamant Adina (23 de ani, in prezent studenta la Arhitectura)

"Nu am facut niciun avort, m-a ferit destinul de o astfel de decizie. Si nu le judec pe cele care au facut, pentru ca nu stiu ce este in sufletul lor. Nici nu spun ca nu as face. Nu se stie niciodata. Ma bucur ca avem, totusi, aceasta optiune, si nu mai exista situatii periculoase, ca odinioara, cand mamele noastre faceau avorturi ajutate de prietene, ascunse prin casa si temandu-se de inchisoare." ne spune Irina (29 de ani, asistenta)

"Nu m-am gandit nicio clipa sa avortez, desi toata lumea ma judeca si ma priveste cu mila. S-a intamplat, si nu ma ajuta sa invinovatesc pe cineva sau sa incerc sa explic. Acum abia astept sa vad cum va fi copilul meu. Si sunt bucuroasa ca am familia care ma sprijina, dar si ca atunci cand copilul meu va avea varsta mea eu voi avea abia 30 de ani. 30 de ani avea mama cand m-a nascut pe mine." ne spune zambind Catalina (15 ani, insarcinata in 4 luni)

"Nu am avortat, aveam doar 16 ani cand l-am nascut pe Remus. Insa l-am dat spre adoptie. Nu mai stiu nimic de el de atunci, si regret ca am facut asta. Dar a fost decizia potrivita in acel moment. Atunci nu a fost atat de greu ca acum, insa macar stiu ca pot oricand sa il caut, sa vad cum a ajuns acum, la 20 de ani, ce face, cum arata. Este dificil, orice decizie ai lua ... este copilul tau si vei avea regrete toata viata.", se confeseaza cu retinere Marcela (36 ani, vanzatoare)

Tu ce parere ai despre avort?