Lucruri pe care ar trebui să le știi înainte de a recurge stimularea ovariană, una dintre etapele procedurii de fertilizare in vitro
Hormonii sunt cei care determină ovulația normalăÎn perioada în care suntem apte de reproducere, avem ovulație în fiecare lună. Acest fenomen este posibil grație prezenței unui hormon existent la nivelul glandei pituitare, numit FSH (hormonul de stimulare foliculară), al cărui rol este să determine un grup de foliculi ovarieni (aceștia sunt niște săculeți umpluți cu un lichid, localizați în ambele ovare) să se dezvolte mai rapid. În fiecare lună, unul dintre acești foliculi se va maturiza mai repede decât ceilalți, devenind foliculul dominant. Dimensiunea acestuia poate ajunge la 18-28 mm (în diametru).
Un folicul dominant va ajunge să elibereze apoi un ovul, ducând la declanșarea ovulației, cam în cea de-a 14-a zi a ciclului menstrual.
În schimb, dacă se va întâmpla ca ovulul să fie fertilizat și să se instaleze în uter, atunci vom rămâne însărcinate. Dar când nu se întâmplă așa, ovulul va ajunge și va „căptuși" pereții uterului, formându-se endometrul. Acesta va fi și el eliminat lunar, sub forma menstruației.
Pe măsură ce o femeie se apropie de vârsta de 40 de ani, va observa că menstrele ei devin tot mai scurte. De asemenea, va fi mai frecventă lipsa menstruației pe o anumită perioadă, dar se va observa și o lipsă a ovulației. Astfel, se va intra în perioada de premenopauză și apoi de menopauză.
Odată ce înaintăm în vârstă, rezervele de ovule se vor diminua
Odată ce depășim vârsta de 30 de ani, specialiștii spun că putem vorbi despre o scădere a numărului de ovule, dar și a calității acestora. Când ne apropiem de 40 de ani, acest fenomen devine tot mai vizibil. De altfel, deși vârsta medie a menopauzei este, în general, în jurul vârstei de 50, s-a constatat că, de cele mai multe ori,majoritatea femeilor nu rămân fertile până la această vârstă. Pe fondul scăderii numărului de ovule, între 40 și 50 de ani se remarcă o scădere considerabilă a posibilității de a avea o sarcină.
Ca să se verifice posibilitatea unei femei din această grupă de vârstă de a mai rămâne însărcinată, vor fi necesare teste precum măsurarea nivelului FSH, al hormonului antimüllerian (acesta indică vârsta reproductivă a ovarelor) dar și al estrogenului. Se vor face analize în cea de-a doua, în cea de-a treia și în cea de-a patra zi a ciclului menstrual. În cazul în care estrogenul va avea niveluri scăzute, iar hormonul antimüllerian va avea niveluri ridicate, înseamnă că putem vorbi despre o diminuare a rezervei de ovule.
Ce reprezintă stimularea ovariană
Înainte de a se ajunge la acest procedeu, este necesar ca medicul specialist la care vei apela pentru fertilizarea in vitro să măsoare nivelurile de FSH și de estrogen. Abia după aceea va decide ce plan de tratament este adecvat pentru tine.
În ceea ce privește stimularea ovariană trebuie să știi că aceasta este cel de-a doilea stadiu al fertilizării in vitro (după evaluarea analizelor menționate). Ea este de două tipuri:
Stimulare ovariană folosită pentru femeile care nu au ovulație spontană
În asemenea cazuri, este nevoie să se elibereze un ovul pe lună. Cel mai simplu se va reuși în acest demers cu ajutorul unor pastile. Dacă acestea nu vor da rezultate, se pot face injecții care conțin hormon FSH, dar în doze mici.
Obiectivul acestor injecții va fi să se aducă la maturitate cât mai mulți foliculi maturi, dar și să împiedice ovulația prematură.
Dacă se folosesc injecțiile cu FSH pentru stimularea ovariană, se vor face teste după 3-4 zile de la administrarea primei injecții. În funcție de acestea se va decide dacă doza ar trebui mărită sau nu.
În același timp, specialiștii vor face o ecografie din cea de-a patra sau cea de-a șaptea zi de la efectuarea injecției. Pentru rezultatele dorite, se recomandă ca analize de sânge și ecografii să fie efectuate periodic ca să poată fi observată evoluția foliculilor. Aceștia vor fi monitorizați mai ales după ce vor atinge diametrul de 18-28 mm, dimensiunea cea mai potrivită pentru a reacționa pozitiv în cazul unei fertilizări.
Citește și: Tot ce trebuie sa stii despre hormonul foliculostimulant (FSH)
Stimularea ovariană pentru situația în care femeile au ovulație, dar fertilitatea este determinată de alte cauze, inclusiv de probleme ale partenerului
Pentru această situație, scopul stimulării ovariene va fi să se stimuleze producerea de 2 până la 4 foliculi dominanți, astfel încât mai multe ovule să poată fi eliberate. Cel mai bine se vor obține rezultate grație unor injecții pe bază de gonadotropine. În plus, se poate recurge și la o inseminare intrauterină, astfel încât sperma să poată fertiliza mai ușor ovulele.
Spre exemplu, experții pot prescrie, în vederea stimulării ovariene, injecții cu Pregnyl. De regulă, s-a constatat că ovulația are loc după aproximativ 38 de ore de la administrarea acestei injecții. Foliculii maturi rămân liberi cam 34 de ore, având un răgaz cam de 4 ore până la stabilizare.
Odată ce începi să faci injecții cu gonadotropine, medicul va trebui să te monitorizeze cu mare atenție. Astfel, vei avea nevoie de analize de sânge și de ecografii transvaginale pentru a se vedea cum se dezvoltă foliculii, pentru a se verifica dacă nu cumva suferi de hiperstimulare ovariană (când ovarele se inflamează și devin dureroase).
De obicei, aceste injecții se fac între 8 și 14 zile, în funcție de ritmul în care se maturizează foliculii. Cu cât acest proces este mai lent, cu atât tratamentul va dura mai mult.
Citește și: Cum decurge procedura de Fertilizare in Vitro. Interviu cu Dr. Diana Cocei
La ce ar trebui să te aștepți când ai parte de un tratament de stimulare ovariană
Mai ales când faci pentru prima dată un asemenea tratament trebuie să știi că poate fi o speranță, dar totodată și o dezamăgire. Uneori, poate interveni și situația de a trebui să îl repeți.
Iată ce poate interveni pe durata procedurilor de stimulare ovariană:
Va trebui să-ți administrezi și singură anumite medicamente (injecții, plasturi etc.)
Sub presiunea tratamentului, este posibil să uiți să iei la timp unele dintre acestea. Nu te alarma însă, ai grijă să-ți ții la curent medicul și să ții cont de sfaturile sale.
Trebuie să faci multe analize și controale medicale
Ca să nu ai probleme în urma procedurii de stimulare de la procedeul de stimulare ovariană, este nevoie să ți se facă analize de sânge și ecografii. Numai așa se va putea vedea procesul de evoluție al foliculilor și se va ști exact ce dozaj al medicmantelor ți se potrivește cel mai bine.
Vei fi mai stresată și poți avea fluctuații ale dispoziției
În condițiile în care tratamentul pe care-l faci este unul hormonal, așteaptă-te să ai diverse tulburări nervoase. Combinate cu presiunea tratamentului în sine, acestea pot fi adesea dificil de suportat.
Esențial este să ții legătura cu medicul tău și să nu refuzi sprijinul venit din partea celor dragi. Totodată, încearcă, pe cât posibil, să te relaxezi.
Procedeul de stimulare ovariană poate avea și efecte adverse
Din păcate, acest tratament poate provoca apariția unor efecte nedorite, precum:
• Creșterea riscului de a pierde sarcina sau de a avea o naștere prematură
• Apariția depresiei, a anxietății
• Sânii pot deveni mai sensibili, dureroși, poți avea erupții pe piele sau inflamații (în locurile în care se fac injecțiile cu hormoni)
• Poate apărea sindromul de hiperstimulare ovariană- Acesta implică ovare mai mari, mai inflamate, dureri abdominale și balonări. De obicei, simptomele acestea nu sunt severe și se pot ameliora cam după 2-4 săptămâni de la debutul tratamentului pentru stimulare ovariană.
• Creștere în greutate
• În unele cazuri pot apărea și tulburări respiratorii (de exemplu, respirația scurtă, întretăiată)
Nu în ultimul rând, stimularea ovariană poate duce la apariția sarcinii multiple, cu riscuri considerabile atât pentru mamă, cât și pentru bebeluși. Pentru evitarea, pe cât posibil, a unei asemenea situații, medicul tău poate decide combinarea injecțiilor hormonale cu inseminarea intrauterină.
Voi știați până acum detalii importante legate de stimularea ovariană?
Surse:
www.fertilitycrete.gr, www.aspirefertility.com, www.winfertility.com