Ce este
Specialistii utilizeaza termenul de insuficienta ovariana atunci cand ovarele inceteaza sa functioneze normal inainte de implinirea varstei de 40 ani (ovarele nu mai produc cantitatea normala de estrogen si nu mai elibereaza regulat ovule); infertilitatea reprezinta o consecinta frecventa. Multe femei experimenteaza o fertilitate redusa in preajma acestei varste ce poate marca debutul ciclurilor menstruale neregulate - anunta apropierea menopauzei; in cazul femeilor cu insuficienta ovariana, ciclurile neregulate si fertilitatea redusa apar inainte de acest moment, uneori chiar in perioada adolescentei.
In trecut, afectiunea era desemnata drept menopauza prematura, insa acest termen nu descrie adecvat simptomatologia clinica deoarece o femeie cu insuficienta ovariana poate avea cicluri menstruale chiar daca nu in mod regulat si poate ramane insarcinata.
Pentru a intelege afectiunea, trebuie sa stiti ca ovarele functioneaza atat ca organ reproducator, cat si ca organ
endocrin, functii care se intrepatrund, iar ciclicitatea previzibila a menstrelor constituie apanajul functionarii ovariene normale in decursul perioadei reproductive. In fiecare luna, modificari morfologice hormonale si ovariene coordonate foarte bine apar si este eliberat un ovocit matur pregatit pentru fertilizare. O tulburare a acestui proces poate conduce la anovulatie si la deficienta de hormoni steroizi ovarieni; varsta este asociata cu o descrestere in numarul foliculilor ovarieni, cu neregularitati menstruale si cu deficienta hormonala ovariana, fertilitate scazuta si incetarea (completa si ireversibila) a menstrelor cunoscuta drept menopauza.
Dupa cum este definita de Organizatia Mondiala a Sanatatii, insuficienta ovariana poate fi cauzata de o boala primara din ovare sau poate aparea ca rezultat al unor cauze secundare. In primul caz este vorba de ovarele care nu reusesc sa functioneze normal ca raspuns la stimularea de tip gonadotropina adecvata oferita de hipotalamus si de glanda pituitara. Este considerata secundara daca hipotalamusul si glanda pituitara nu reusesc sa ofere stimulare adecvata cu gonadotropine. Forma primara (cea mai des intalnita) este caracterizata de amenoree, hipoestrogenism si nivele serice de gonadotropina ridicate la femei sub varsta de 40 ani; majoritatea persoanelor cu aceasta forma a bolii manifesta functie ovariana intermitenta o perioada indelungata si pot sa ramana uneori insarcinate.
Simptome
Primele simptome ale insuficientei ovariene sunt neregularitatile menstruale sau lipsa menstruatiilor (amenoree). In plus, pot aparea simptome similare celor de menopauza: bufeuri, transpiratii nocturne, irascitabilitate, slaba concentrare, libido scazut, durere in timpul actului sexual, uscaciune vaginala. Pentru cele mai multe femei, probleme in a ramane insarcinate sau infertilitatea constituie primele semne observate inainte de a apela la consultul specialistului (este uneori denumita insuficienta ovariana oculta-ascunsa).Factori de risc
Statisticile indica faptul ca aproximativ 1% din femeile si adolescentele din SUA prezinta aceasta problema, afectand: 1 din 10000 femei pana la 20 ani, 1 din 1000 femei pana la varsta de 30 ani si 1 din 250 femei pana la varsta de 35 ani, 1 din 100 femei pana la varsta de 40 ani (incidenta creste odata cu varsta). Iata si factorii ce cresc riscul de aparitie: istoricul familial (mama sau sora cu insuficienta ovariana; in 10-20% din cazuri), gene (unele modificari genetice si boli cresc riscul de incidenta pana la 28%-sindromul fragil X, sindromul Turner) si alti factori (boli autoimune, infectii virale, chimioterapie si alte tratamente).Cauze
In aproximativ 90% din cazuri cauza exacta ramane un mister, cercetarile indicand ca este vorba de probleme cu foliculii (saci mici din ovare unde ovulele cresc si se maturizeaza). In mod normal o femeie se naste cu 2 milioane de foliculi primordiali care ajung pana la menopauza (sau varsta de 50 ani), insa in cazul celor cu insuficienta ovariana apare o depletie a lor (se epuizeaza foliculii mai devreme decat trebuie; nu exista nicio modalitate de a-i fabrica) sau o disfunctie (nu functioneaza corespunzator; cercetatorii nu au reusit nici in acest caz sa-i faca sa functioneze din nou).
Iata si cauzele care au fost totusi identificate pentru cele doua manifestari: tulburari genetice si cromozomiale (mentionate mai sus), numar redus de foliculi (chiar daca doar unul elibereaza un ovul in fiecare luna, cativa mai putin maturi il sustin, iar lipsa lor poate cauza nematurizarea acestuia si neeliberarea ovulului in mod corespunzator), boli autoimune (sistemul imunitar ataca foliculii din ovare, putand afecta si glandele care creeaza hormonii necesari pentru functionarea foliculilor; apar in procent de 20%) cum sunt tiroidita (inflamatia tiroidei), boala lui Addison (este afectata glanda adrenala), chimioterapia sau terapia de iradiere (pot distruge materialul genetic celular, inclusiv foliculii), boli metabolice cum este galactozemia (este afectat modul in care corpul creeaza, stocheaza si utilizeaza energia necesara pentru functionare) si toxinele (fumul de tigara, chimicalele, pesticidele pot accelera pierderea foliculilor, dar si virusurile).
Diagnostic
Primele semne ale insuficientei ovariene sunt menstruatii lipsa sau neregulate timp de 4 luni, in special dupa o perioada de menstre regulate, nivele ridicate de hormon foliculostimulant (FSH), nivele scazute de estrogen. Iata si modul in care specialistul va interveni pentru a identifica cauza exacta: in primul rand va efectua/recomanda un test de sarcina care va exclude o sarcina neasteptata pentru menstruatiile lipsa, o examinare fizica (pentru a identifica simptome ale altor boli, cum sunt cele asociate), prelevare de sange (test FSH-nivelele sunt de obicei crescute cand ovarele nu functioneaza corespunzator, sunt necesare 2 teste la interval de 1 luna pentru comparare; test LH-nivelele sunt crescute ceea ce indica ca foliculii nu functioneaza corespunzator; test de estrogen-nivelele sunt reduse din cauza ovarelor care-l produc; test cariotip-se incearca identificarea anormalitatilor cromozomiale), ecografie pelviana (se poate verifica daca ovarele sunt marite sau au mai multi foliculi). Medicul va poate adresa intrebari cu privire la istoricul medical, dar si la rude cu insuficienta ovariana sau simptome asociate, rude cu sindromul fragil X sau cu dizabiliate intelectuala sau de dezvoltare de origine neidentificata, chirurgie ovariana, tratatment cu radiere sau chimioterpie, boala inflamatorie pelvina sau alte infectii de tip BTS, o boala endocrina cum este diabetul. In unele cazuri medicii suspecteaza stresul drept vinovat pentru lipsa menstruatiilor, conducand in acest caz la o abordare problematica.
Iata si ce afectiuni pot apara alaturi de insuficienta ovariana (din cauza scaderii nivelelor hormonale): osteoporoza (estrogenul mentine sanatatea oaselor), functie tiroidiana redusa-hipotiroidism (in tiroidia sunt creati hormonii ce controleaza metabolismul si nivelul de energie-apare intr-un procent de 14-27%), anxietate si depresie (schimbarile hormonale le pot cauza; femeile cu insuficienta ovariana sunt anxioase in cadru social si prezinta incredere de sine scazuta), boli cardiovasculare/cardiace (nivelele reduse de estrogen afecteaza musculatura din artere si pot cauza cresterea acumularii de colesterol in ele), sindromul ochiului uscat si boala suprafetei oculare (cauzeaza disconfort si vedere incetosata; vederea poate fi afectata ireversibil daca nu sunt tratate), boala lui Addison (glanda adrenala care produce hormonii ce raspund la stres fizic-boli si leziuni-este afectata, prin urmare si functia ovariana).
Tratament
In prezent nu exista niciun tratament demonstrat pentru restabilirea functionarii normale a ovarelor, dar unele metode pot ameliora simptomele si reduce riscurile si bolile asociate. Este important sa retineti ca un procent intre 5-10 % din femeile cu insuficienta ovariana raman insarcinate fara vreo interventie medicala dupa diagnostic (se considera ca este vorba de remisie spontana-ovarele incep sa functioneze normal de la sine, iar fertilitatea este restabilita).
Terapia de substitutie hormonala constituie cel mai des folosit tratament; ofera estrogen si alti hormoni pe care ovarele nu le fabrica si imbunatateste sanatatea aparatului reproducator, scazand riscul de boli cardiovasculare (atac de cord, AVC si hipertensiune) si osteoporoza. Dupa inceperea acestui tratament, menstrele trebuie sa apara din nou; in plus simptomele cum sunt bufeurile si transpiratiile nocturne sunt reduse. Terapia de substitutie hormonala nu impiedica sarcina, din contra cresc sansele de aparitie a acesteia prin scaderea nivelelor de LH la unele femei; este de obicei recomandata in combinatie cu estrogen si progestin (o forma de progesteron) si uneori chiar progesteron (poate reaparea sangerare vaginala, insa functia ovarelor nu se va restabili). Poate imbraca mai multe forme farmaceutice: pastile, creme, geluri si plasturi, dispozitiv intrauterin sau inel vaginal. Estradiolul (forma naturala a estrogenului uman) este asimilat cel mai bine prin plasturi sau inel vaginal (este scazut riscul de aparitie a cheagurilor de sange); se recomanda de obicei o doza de 100 micrograme zilnic si trebuie utilzat alaturi de progestin pentru a contrabalansa efectul asupra endometrului (in caz contrar poate aparea cancerul endometrial), de obicei sub forma de medroxiprogesteron acetat 10 mg oral zilnic in primele 12 zile ale lunii. Se pare ca in unele cazuri terapia trebuie urmata pe termen lung, pana la aparitia menopauzei (apoi este stopata deoarece apar riscuri asociate).
Unii specialisti recomanda si suplimente cu continut de calciu si vitamina D, importante pentru prevenirea osteoporozei (se impune o testare o densitatii osoase pentru o dozare adecvata a tratamentului). Orientativ, pentru femeile cu varsta 19-50 ani se recomanda 1000 mg de calciu pe zi, doza fiind mai mare - pana la 1200 mg pe zi pentru femeile de 51 ani sau mai in varsta. In ce priveste doza de vitamina D optima, se considera pentru adulti un interval intre 600-800 UI pe zi, in functie de rezultatele testelor specifice putand fi crescuta.
Infertilitatea constituie o complicatie des intalnita a insuficientei ovariene, insa din pacate nu poate fi restabilita. Unele femei alaturi de partenerii lor apeleaza la obtinerea unei sarcini prin fertilizare in vitro folosind ovule donate (sunt preluate de la alta persoana si fertilizate cu sperma partenerului in laborator, iar embrionul este amplasat in uter). Pe durata acestui proces va trebui sa urmati o medicatie pentru a echilibra hormonii ce sustin sarcina, care este stopata odata obtinuta sarcina, ce va evolua natural pana la momentul nasterii.
In urma unui studiu efectuat asupra a 19 000 femei, s-a constatat un risc crescut de mortalitate in cazul celor cu insuficienta ovariana inainte de 40 ani si mortalitate in urma AVC (accident vascular cerebral). De asemenea, din cauza nivelelor scazute de estrogen, densitatea osoasa nu va ajunge si nu se va mentine normal, expunand femeile la osteoporoza si la fracturi, dar si la boli cardiovasculare. In plus, pacintele au sanse mai mari de a apela la tratamente a caror eficacitate nu e demonstrata (cum sunt cele cu steroizi), putand aparea chiar necroza osoasa sau autoimunitatea ovariana (neconfirmata), pot dezvolta depresie si desigur, cea mai nedorita complicatie, infertilitate.
Citeste si:
Sindromul ovarului polichistic
Principalele tulburari ale ciclului menstrual
Nu raman insarcinata. Ce este de facut?
Surse: www.nlm.nih.gov; http://emedicine.medscape.com; www.medicinenet.com; www.mayoclinic.org Ovestin 0.5 mg x 15 ovule
Urmareste-ne pe Google News
