Informații despre enterovirusuri
Enterovirusurile sunt niște mici virusuri compuși din acid ribonucleic (ARN) și proteine, incluzând poliovirusurile, virusurile cocksackie și virusurile ECHO. Există în plus și aproximativ 100 de enterovirusuri non-polio care determină îmbolnăvire la oameni. Poliovirusurile au fost eliminate teoretic din emisfera vestică prin intermediul utilizării vaccinurilor, cele non-polio fiind responsabile pentru banala răceală (rinovirusurile), motiv pentru care enterovirozele constituie cel mai des motiv de consultații pediatrice (doar în SUA sunt înregistrate anual 10-15 milioane de infecții).
Simptome pentru enteroviroză
Enterovirusurile pot cauza diferite simptome la persoanele infectate, majoritatea nefiind grave și dispărând de la sine fără tratament (autolimitate). De regulă, cu cât vârsta copilului este mai mică, cu atât manifestările sunt mai grave (în unele situații apar simptome de sepsis - infecție bacteriană gravă a sângelui caracteritzată de febră mare și letargie). Nou-născuții afectați pot dezvolta o infecție a mai multor organe, inclusiv a ficatului și a inimii și pot chiar deceda (în cazuri rare). Deoarece majoritatea adulților dispun de o oarecare imunitate în fața enterovirozelor, alăptarea constituie o modalitate bună de a transmite anticorpii necesari copilului prin laptele matern.
Copiii mai mari care se îmbolnăvesc de enteroviroză dezvoltă în general simptome mult mai ușoare, precum cele localizate la nivelul căilor respiratorii superioare - nas care curge, durere de gât și tuse. Durerea de cap este des întâlnită, precum și febra sau durerile musculare. În multe situații este prezentă și o erupție pe piele, caracterizată de multe puncte mici și roșii pe pielea de pe piept și spate cu leziuni individuale de mărimea unui vârf de ac.
O altă caracteristică binecunoscută a enterovirozei este reprezentată de vărsături și diaree, uneori asociate cu durere abdominală (și chiar ulcerații ale gurii). Rețineți însă că diagnosticul trebuie realizat de medic deoarece pot fi prezente simptomele menționate fără a exista vreo infecție anume. Febra și vărsăturile apar de obicei în prima zi de îmbolnăvire și la scurt timp apare durerea abdominală și diareea ușoară urmate de rinoree, tuse și durere ușoară de gât. Afecțiunea dispare în de curs de 5-7 zile, iar iritația persistă 1-3 zile, copilul revenindu-și ulterior complet.
O enteroviroză cu simptome specifice frecvent întâlnită în practica medicală este reprezentată de boala gură-mână-picior în care copilul dezvoltă ulcerații și vezicule pe mâini, picioare și în gură (chiar și pe față), cauza concretă fiind realizată de tulpina virală coxsackie A16 (poate fi vorba și despre enterovirusul 71 sau altul). Ca și alte infecții de acest gen, după cum am menționat, se rezolvă de la sine.
Rareori în enteroviroze apar simptome ce indică meningită aseptică sau virală (în primul caz nu sunt cunoscute complicații pe termen lung), fiind prezente și infecții ale ochilor. Extrem de rar se dezvoltă o îmbolnăvire care afectează inima (miocardită) sau creierul (encefalită).
Nu în ultimul rând, enterovirozele sunt considerate a juca un rol în apariția diabetului, majoritatea adulților infectați însă nu prezintă concret nicio formă de infecție.
Citește și: Enterocolita la sugari - cauze, simptome si tratament
Legatura dintre raceala si probleme digestive la copii
Mod de transmitere pentru enteroviroză
Enterovirusurile se găsesc în secrețiile aparatului respirator (spută, salivă, mucus nazal) sau în materiile fecale ale unei persoane infectate, rezultând că are loc contaminarea prin contactul direct cu acestea sau cu suprafețe/obiecte infectate. Părinții, cadrele didactice se pot contamina, de exemplu, prin schimbarea scutecului la copil (cea mai frecventă cale de transmitere este cea fecal-orală). În ceea ce privește rezistența enterovirusurilor, acestea rămân vii la temperatura camerei timp de mai multe zile și pot supraviețui chiar pH-ului acid din tractul gastrointestinal. Perioada de incubație este 3-10 zile.
În medie, enterovirozele determină 4 infecții la copil pe an în timpul primilor ani de viață. După ce copilul a experimentat o infecție specifică, devine imun la acel virus pe viață. Prin urmare, până la maturitate există șansa de imunizare la toate tulpinile cunoscute. Din acest motiv enterovirozele se manifestă pregnant la copil, iar la părinte nu apare niciun simptom. Există în acest sens un grad de risc în cazul următoarele categorii de persoane: bebeluși, copii și adolescenți. Perioada cea mai probabilă de apariție a îmbolnăvirilor este vara și toamna. Nu există niciun vaccin pentru prevenirea infectării.
Tratament enteroviroză
Tratamentul enterovirozei este de obicei unul suportiv și determinat de simptomele prezente. Deoarece este vorba despre un virus, nu există un tratament concret pentru a stopa infecția. Simptomele specifice infecțiilor respiratorii trebuie abordate în modul deja cunoscut. Ulcerațiile bucale dureroase ale bolii gură-mână-picior se tratează cu o mixtură specială recomandată de medic și reaplicată constant. Când sunt prezente vărsături și/sau diaree este importantă menținerea hidratării. Febra necesită tratament în enteroviroza la copii doar dacă există antecedente de convulsii febrile. Erupția cutanată poate presupune aplicarea unei soluții antiseptice. Simptomele grave precum meningită sau encefalită și miocardită implică intervenție medicală imediată, precum și simptomele care apar la un nou-născut. O serie de copii astmatici sau cu istoric de wheezing manifestă simptome grave ce necesită spitalizarea.
Este de preferat să evitați administarea analgezicelor deoarece pot agrava deranjamentul stomacal al copiilor, însă suplimentele alimentare care nu afectează flora intestinală sunt binevenite. Este vorba despre WELLKid Baby sirop și WELLKid Smart tablete masticabile care vor asigura aportul necesar de vitamine și minerale. Acestea nu conțin coloranți sau arome artificiale, îndulcitori, lactoză sau gluten.
Citește și: Alimentatia in bolile digestive
Pentru a preveni răspândirea enterovirozei este important să vă spălați pe mâini cu săpun și apă timp de cel puțin 20 secunde, în special după schimbatul scutecelor, să evitați atingerea nasului, ochilor și a gurii cu mâinile murdare, să evitați contactul cu persoane bolnave, să dezinfectați suprafețele folosite frecvent (jucării, mânere), să evitați colectivitatea pe perioada bolii.
Surse:
www.afkpeds.org; www.healthychildren.org; http://emedicine.medscape.com