Știința spune că părinții care fac acest lucru simplu cresc copii cu adevărat fericiți

Se pare că una dintre principalele capcane în care cad părinții care își doresc ce-i mai bun pentru copiii lor este aceea de a adopta o atitudine mai severă față de aceștia în speranța că astfel îi vor transforma pe micuți în niște adulți responsabili, capabili să lupte singuri pentru fericirea lor.

STUDIU. Părinții care fac acest lucru simplu cresc copii cu adevărat fericiți

Ei bine, un studiu realizat de University College London arată faptul că micuții cărora li se acordă o libertate mai mare și care nu sunt controlați la orice pas, au șanse mai mari să ajungă niște adulți fericiți și relaxați, față de copiii care sunt crescuți de părinți obsedați de control, într-un mediu strict, tensionat și care riscă să devină adulți nefericiți, instabili emoționali și cu stări depresive.

Autorii studiului au constatat că persoanele care și-au perceput părinții că fiind mai puțin controlabili din punct de vedere psihologic și mai grijulii în perioada de creștere au fost probabil mai fericiți și mai mulțumiți la vârsta adultă. Pe de altă parte, persoanele cu părinți stricți, care au exercitat un control psihologic mai mare în copilărie, au prezentat o bunăstare mentală semnificativ mai scăzută de-a lungul vieții lor de adult. Ba mai mult, efectul a fost considerat similar cu moartea recentă a unui prieten apropiat sau a unei rude.

Citește și: Cum sa crestem copii fericiti? 5 lectii speciale predate de copii

„Am constatat că participanții ai căror părinți au dat dovadă de căldură și receptivitate au avut o satisfacție mai mare în viață și o bunăstare mentală mai bună la începutul, mijlocul și sfârșitul vieții adulte. În schimb, controlul psihologic a fost asociat în mod semnificativ cu o satisfacție a vieții și o bunăstare mentală mai scăzute. Printre exemplele de control psihologic se numără faptul că părinții nu le permit copiilor să ia propriile decizii, că le invadează intimitatea și că încurajează dependența.”, a explicat Mai Stafford, autorul studiului.

Controlul psihologic diferă de controlul comportamental. Controlul comportamental include lucruri cum ar fi stabilirea orelor de culcare, atribuirea de sarcini și pretenția ca temele pentru acasă să fie gata într-un anumit interval de timp. Practic, controlul comportamental are loc atunci când părintele îi cere copilului să se comporte într-un anumit fel, îi restricționează gesturile, acțiunile, pentru că el să fie în concordanță cu ceea ce cred ei că își doresc cei din jur. Acești părinți au un simt critic extrem de dezvoltat și sunt exigenți când vine vorba de imaginea copilului lor în societate, tocmai de aceea tind să impună standarde înalte.

Control psihologic, în schimb, are loc atunci când un părinte nu își lasă copilul să ia propriile decizii, nu îi oferă intimitate și încurajează sentimentele de dependență. Un părinte care își controlează în acest mod copilul, încearcă să îi manipuleze acestuia sentimentele până reușesc să sădească o vină în sufletul sau și să profite de acest sentiment obținând exact comportamentul pe care ei îl consideră că fiind unul adecvat. Acești părinți compromit, astfel, încrederea în sine a copilului lor.

Citește și: Nu învăța copilul cum să fie bogat, învață-l cum sa fie fericit

„Știm din alte studii că, dacă un copil împărtășește un atașament emoțional sigur cu părinții săi, este mai capabil să formeze atașamente sigure în viața de adult. Controlul psihologic poate limita independența unui copil și îl poate lăsă mai puțin capabil să își regleze propriul comportament”, a mai explicat autorul studiului.

Concluzia? Un copil independent, care primește înțelegere, sprijin din partea părinților și ale cărui sentimente sunt validate de către cei dragi, are toate șansele să se transforme într-un adult fericit, responsabil, empatic și echilibrat. Asigură-te că îți lași copilul să ia propriile sale decizii, învață-i să facă alegeri inteligente. Dacă trebuie să stabilești anumite limite, vorbește despre motivul pentru care ai stabilit acele limite și de ce ai acele așteptări. Apoi permite-i copilului tău să își spună părerea și asigura-te că îl asculți și că el știe acest lucru. Este posibil să poți controla anumite comportamente, dar nu poți controla fiecare opinie - așa că nu încerca. Arată-i copilului tău că deși nu ești de acord cu opinia lui, îi respecți punctul de vedere și că este în regulă că doi oameni să privească același lucru și să vadă lucrurile complet diferit.

Nu în ultimul rând, spune autorul studiului, asigură-te că îți lași copilul să ia decizii proprii. Cel mai bun mod de a învăța să facem alegeri inteligente - și să ne asumăm responsabilitatea pentru acțiunile noastre - este să începem devreme. La urma urmei, scopul tău final este să îți crești copilul pentru a deveni un adult de succes și independent - pentru că această este o rețetă excelentă pentru fericire și satisfacție.

Citește și: Un copil fericit țopăie, țipă, se joacă și face prostii

• Surse: inc.com, research.ed.ac.uk