Mărturia emoționantă a unei mame singure: „Așa arăta holul meu miercurea trecută. Ciobit. Tăios. Periculos. Fiul meu chiar a făcut asta”

Reacția unei mame singure la criza de furie a copilului ei

Când te simți pierdută și pur și simplu nu ai habar cum ar trebui să faci față unei situații similare celei din povestea de mai jos, inspiră-te din ea.
Astfel, deși la început este înspăimântată de reacțiile copilului ei, mama reușește să se „adune”, nu îi răspunde acestuia tot cu furie, ci îi permite să se descarce. În intervalul în care el face acest demers, nu îl presează în niciun fel, ci alege să iasă puțin din casă.

În timpul în care începe să plângă și să reflecteze la ceea ce ar fi putut să-l determine pe copil să fie agresiv, își dă seama că, mai mult ca oricând, micuțul are nevoie de atenția ei. Mama a realizat că atunci era momentul în care să-i demonstreze acestuia cât de mult îl iubește și că se poate baza oricând pe ea.
După ce a revenit lângă el, copilul s-a repezit în brațele ei, și-a cerut iertare, dovedind că reacția mamei a fost cea care l-a ajutat să-și revină.

Ulterior cei doi au făcut curățenie împreună, timp în care mama s-a gândit cum să-l abordeze după ce se va calma complet. Cu alte cuvinte, ea este un model pentru copilul ei, învățându-l că nu se răspunde furiei tot cu furie, cu amenințări, cu pedepse, ci cu compasiune, cu acceptare.

Iată ce mărturisește mama respectivă, dovedind o dată în plus că nu contează neapărat o situație în sine, ci modul în care putem reacționa la ea, continuând să le transmitem copiilor noștri că îi iubim indiferent de context.
„ FURIA
Așa arăta holul meu miercurea trecută.
Ciobit. Tăios. Periculos.
Acesta era holul meu.
Fiul meu a făcut asta.

Uneori, de cele mai multe ori, unele lucruri se distrug - iremediabil. Și îți taie respirația ... pe loc.
Mi s-a tăiat respirația când fiul meu a intrat în baie, frustrat, furios, exasperat din cauza unor motive personale foarte semnificative pentru el. Când a ieșit trântind ușa băii, oglinda grea montată pe fața ușii a alunecat din feroneria care o ținea la locul ei și s-a prăbușit cu zgomot pe podea - un milion de cioburi sparte au rămas pe jos reflectând lumina după-amiezii.

N-am spus nimic. Am examinat pagubele și am respirat adânc. Am scos câinele afară ca să nu-și taie picioarele, am dus pisica în subsol din același motiv. Am iesit în curte și am simțit lacrimile fierbinți care îmi curgeau pe față. Este uimitor cât de singur te poți simți ca părinte unic în momente ca acestea. Mi-am dat seama cât de speriată și dezamăgită mă simțeam. Chiar s-a întâmplat asta? Da. Acest lucru a fost real.

Și în timp ce stăteam și mă gândeam dacă acesta era sau nu un indiciu al caracterului său în curs de dezvoltare, i-am auzit plânsetul prin fereastra de deasupra mea, venind dinspre baie.

Îl durea sufletul. Nu se aștepta nici el la asta.Bine ai venit, Furie - Nu-mi amintesc să te fi invitat în casa mea.
Înfricoșat.
Îngrozit.
Ruşinat.
Îngrijorat.
Speriat.

Respiră adânc, #MamăRăzboinic. Respiră adânc. Sufletul acela mic și fragil are nevoie de tine acum. El are nevoie de tine. Are nevoie de cea mai mare compasiune a ta; de cea mai blândă și tandră iubire și de liniștea mamei sale. Respiră mai adânc. Du-te, Mamă.

Mergi. Mergi acum.Deschide ușa casei, mergi pe vârfuri printre cioburile sparte, auzi-l cum te aude venind, privește-l prin spărtura ușii de la baie, vezi fața pe care o iubești cel mai mult pe lumea asta;roșie, îngrijorată și udă de lacrimi, vocea lui este acum abia șoptită : „Mamă, nu o voi mai face niciodată, îmi pare atât de rău”. Izbucnește în lacrimi. Hohotește de plâns. O asemenea incertitudine pe chipul lui dulce.

Du-te, Mamă. CuPrinde-l. Mergi spre el acum. Ridică-l în brațe. Da, plângi și tu. La naiba, ce s-a întâmplat a fost foarte intens. Ține-l strâns. Uite cum ți se cocoloșește ca o minge în brațe. Vezi cât de dornic e să fie iubit de tine. Să fie liniștit de tine. Vezi cât de mic este încă. Vezi cât de fragil este acel suflet.
Te iubesc.
Ești în siguranță.
Sunt aici cu tine.
Ce a fost mai greu a trecut acum.
Te țin.
Sunt prezentă.
Te iubesc.

Du-te, Mamă. Spune-i despre furie. Spune-i acum. Furia este o emoție cu adevărat puternică. Ai drept la Furia ta. Furia arde ca o flacără. Te poate purifica. De asemenea, te poate distruge. El dă din cap. El a simțit-o. A cunoscut Furia acum.

Există o modalitate mai bună de a-ți arăta emoțiile puternice.
Vom lucra împreună la asta .... mâine.
Sunt aici pentru a te ajuta.
Ești în siguranță
Nu ești niciodată singur în furia ta.
Nu ești niciodată singur în temerile tale.
Sunt aici. Suntem aici împreună.
Acum vom face curățenie împreună.

Și am curățat cioburile sparte. Am măturat și am dat cu aspiratorul împreună. A fost o muncă liniștită. A fost o muncă atentă. A fost o muncă atentă.

Uneori lucrurile se sparg. Uneori le spargem noi. Nu este vorba despre cum și de ce ajungem sa le spargem. Ceea ce contează este cum alegem să reacționăm, să răspundem la cioburile rămase în urmă. Alegem sa răspundem furiei cu furie? Alegem să răpundem învinovățind sau pedepsind?

SAU

Alegem să răspundem cu mai multă iubire, cu mai multă înțelegere? Alegem să trecem cu compasiune obstacolul „greșelii” și „incorectitudinii” spre acceptare și IUBIRE?

Da. IUBIRE.

Du-te, Mamă. Mergi acum. Ia copilul acela care este al tău. Învață-l. Arată-i. Insuflă-i asta. Se numește IUBIRE. Du-te. Acum”.

Furia la copii- Cum să reacționezi

Crizele de furie la copii sunt dificil de gestionat și, de cele mai multe ori, ești tentată să-i răspunzi furiei tot prin furie. Psihologii spun însă că, atât pentru copil, cât și pentru tine, va fi mult mai sănătos dacă vei adopta alternative precum:

Nu începe să țipi la copil și nu îl provoca
Pentru ca furia să nu atingă cote și mai înalte și să nu aibă consecințe cu adevărat devastatoare pentru amândoi, este preferabil să rămâi cât mai calmă. Practic, nu vei pune paie pe foc, dându-i răgaz copilului să se liniștească treptat. De altfel, cu cât te va vedea și pe tine că nu reacționezi violent, cu atât va fi mai tentat să te imite.

Nu încerca să-ți învinovățești copilul
Odată ce vei reuși să te liniștești și să nu vii cu diverse argumente în fața copilului, insuflându-i sentimente de vinovăție, vei observa că și el este mai dispus în a se reechilibra și calma. În schimb, dacă s-ar simți vinovat, ar deveni tot mai furios, iar situația s-ar putea agrava mai mult.

Concentrează-te pe clipa prezentă, pe reacțiile tale
Ca să poți să ții în frâu furia copilului tău, este necesar să reușești să ai un bun control asupra ta. De exemplu, dacă îți vei spune „Mă aflu în fața unui copil furios, mă simt neputincioasă, iar inima îmi bate cu putere”, vei reuși să găsești forța interioară care te va determina să te liniștești. Când îți vei atinge scopul, îl vei lăsa pe copil să se concentreze doar pe propriile emoții și să se poată calma într-un timp mai scurt, fără să mai simtă nevoia să-ți atragă atenția.

Străduiește-te să nu te blochezi
În momentul în care copilul te vede că nu știi cum să reacționezi când începe să fie furios și să distrugă lucrurile din jur, el va simți că ești copleșită și poate să-și propună să meargă mai departe ca să vadă ce faci.
Sfatul psihologilor este să respiri adânc, să încerci să te calmezi și, în funcție de vârsta pe care o are copilul, fie vei încerca să-i distragi atenția, fie îl vei aștepta să se liniștească. Să negociezi cu el nu este momentul cel mai potrivit, mult mai bine va fi să realizezi acest demers după ce începe să fie iar calm, iar tu nu mai ești atât de copleșită de emoții și poți fi mai obiectivă.

Stabilește consecințe pentru comportamentul indezirabil, nu pentru furie în sine
Pentru ca situația să nu se agraveze când copilul are o criză de furie, este de preferat să stabilești consecințe pentru comportamente, nu pentru emoții. În ceea ce le privește pe acestea din urmă, ele trebuie lăsate, în anumite momente, să iasă la iveală, fiind parte firească a dezvoltării emoționale.

Ia o pauză
Pentru ca furia ta și a copilului să nu se amplifice, este ideal să-ți acorzi câteva minute în care să te angajezi în altă activitate, până când copilul se va mai calma. Abia după aceea este potrivit să stai de vorbă cu el și să vezi cum ar trebui să acționezi pe viitor pentru ca lucrurile să nu scape iar de sub control.

Nu în ultimul rând, ai mereu în vedere acest lucru: tu însăți ești un permanent model pentru copilul tău, inclusiv în situațiile în care trebuie să-ți gestionezi furia. De aceea, observă-te pe tine, vezi ce te irită cel mai tare, cum te simți în acele momente, ce te liniștește și în acest mod vei putea să te controlezi mai bine. Pe măsură ce va crește, copilul va reuși, încet-încet, să te urmeze și din acest punct de vedere.

Surse: empoweringparents.com, facebook.com, mother.ly, shareably.net