POVEȘTI, dar nu basme. REALITĂȚI, nu închipuiri. Ce înseamnă să fii părintele unui copil cu autism
Aurelia, mama unui băiat de 10 ani spune:
”Mulți ani am fost foarte supărată pe mine....pentru că deși mulți mi-au spus că fiul meu are ceva...și că ar fi bine să merg la un specialist....eu nu am acceptat...aveam impresia că toată lumea are ceva cu fiul meu....
Singura mea șansă pentru terapiile băiatului meu cu autism, a fost Centrul „Blue Life”. Terapeuții de acolo, mi-au salvat băiatul, care merge la școală acum, se joacă cu alți copii, se descurcă bine în comunicarea cu persoanele mari și cu alți copiii de seama lui, nu mai stă izolat, râde la glume, băiatul meu râde, ceea ce înainte de terapie era imposibil.....Am fost supărată pe mine mulți ani. Cunoștințe, rude și doamnele educatoare îmi spuneau că ceva este în neregulă cu fiul meu și mă sfătuiau să merg la un specialist, dar eu refuzam asta.
Norocul meu și al fiului meu a fost, că într-o campanie de evaluări gratuite ale centrului „Blue Life”, și fiul meu în vârstă de 3 ani atunci, a fost evaluat de specialiști și așa a primit diagnosticul, de care eu nu voiam să aud...Am fost devastată, nu mai puteam fugi nicăieri, adevărul s-a arătat în fața mea. Am avut mare noroc că centrul a reușit să obțină bugete pentru copiii diagnosticați cu autism și că am început terapiile cu fiul meu. După câteva luni 6-7, am început să văd progresele fiului meu: îmi răspundea la nume, din când în când mă privea în ochi, plânsetele lungi și agresive erau mai rare, reușea să stea pe scăunel să coloreze, să facă incastre, să înșirăm mărgele....am învățat așa de multe lucruri de la terapeutele de la Blue Life, că de multe ori mi-am spus, că ar fi bine să fie și o școală de părinți; și astăzi în comunicarea și educația fiului meu, folosesc ce am învățat de la Blue Life: să-l redirecționez, să ignor comportamente nedorite, nefolositoare, să-l recompensez social, lăudându-l de fiecare dată când reușește să facă un lucru bun, când învață ceva util...să-i spun că-l iubesc...
Fiul meu nu s-ar fi recuperat niciodată fără ajutorul centrului, iar noi nu aveam bani pentru terapii.
Când recuperarea fiului meu a fost evidentă și el semăna din ce în ce mai mult cu un copil tipic, mi-am dat seama că era timpul să mă iert.....
Dragi părinți, mame și tați,
nu lăsați timpul să treacă, nu faceți ca mine pentru că uneori poate fi prea târziu pentru recuperarea unui copil. Știu că doare al naibii de tare să vezi cum copilul tău este diferit și că ar putea avea autism, dar nu-l ajuți dacă nu faci nimic și doar plângi și dai vina pe alții. Respirați adânc și mergeți mai departe! Întotdeauna există o ieșire, o soluție...asta trebuie să devină prioritatea dumneavoastră. Căutați specialiști, cât mai repede!”
Partenerul nostru METROPOLA TV, este alături de noi, în campania de strângere de fonduri pentru terapiile copiilor cu autism, aflați pe lista de așteptare. Asociația de Relații Comunitare, ne-a alocat numărul de sms 8845, unde puteți dona 2 euro, cu textul REDAU.
Să fii părintele unui copil cu TSA nu este ușor!
Viața petrecută lângă acest copil este foarte activă, plină de provocări și situații limită în care părintele nu mai știe ce trebuie să facă și mai ales CUM să acționeze. Părinții copiilor cu autism sunt mereu îngrijorați, temători, supărați și duc o luptă permanentă pentru a obține soluții, servicii cât mai bune pentru copiii lor. Ei își sacrifică carierele profesionale, satisfacerea unor nevoi, dorințe de o viață – mașină, vacanță, dezvoltare personală, călătorii – și se afundă în datorii pentru plata serviciilor de recuperare al copilului și ajung în timp să renunțe la ei înșiși.
Familiile coezive încearcă din greu să mențină echilibrul și armonia în viața curentă, și își folosesc toate resursele de care dispun. Din păcate, nu toți părinții rămân constanți în timp, și nu „investesc” pentru totdeauna toate resursele necesare recuperării copiilor lor și vieții de familie, alături de partener, fiindu-le mai ușor să divorțeze, să părăsească cuibul cu toate problemele aferente și să se îndrepte către o altă destinație.
Părintele rămas singur în cuib – de obicei mama, va fi supus unui stres și mai mare, iar dacă cele mai multe resurse financiare proveneau de la soț, atunci cu adevărat mama va ajunge în pragul disperării. Mama se va confrunta cu probleme legate de comportamentele copilului cu autism, identificarea soluțiilor privind recuperarea acestuia, necesitatea de a petrece foarte mult cu copilul și nevoia de a merge la un job pentru câștigarea banilor necesari traiului de zi cu zi și plata serviciilor terapeutice atât de necesare copilului, stigmatizarea socială atât pentru copilul cu autism cât și pentru poziția sa de femeie singură și divorțată. Acest stres este evident în rezultatele cercetării. Dar în cele mai multe situații, banii nu ajung pentru terapiile personalizate ale copilului.
Un copil cu tulburări de dezvoltare, cu dizabilități, are nevoie de ambii părinți în aceeași măsură și în același timp. Părinții devin co-terapeuți în procesul de recuperare al copilului, în timpul tratamentului. Unii părinți, nu reușesc să accepte realitatea, diagnosticul copilului, și intră într-o stare de negare, de „opoziționism” cu alte opinii, păreri de specialitate sau nu, se autoculpabilizează, dau vina pe ceilalți, ajungând chiar la o generalizare de tipul „toată lumea are ceva cu copilul meu”.
Noi am identificat aceste nevoi, ale familiilor cu venituri mici și cu copii cu autism și de aproximativ 10 ani, oferim în mod GRATUIT – părinții fiind exonerați de la orice plată, servicii psihologice pentru copiii diagnosticați cu autism, precum și servicii de consiliere pentru părinții copiilor.
BLUE LIFE, ajută familiile copiilor cu autism, prin oferirea serviciilor psihologice GRATUITE, familii care nu pot suporta costurile aferente!
AJUTĂ-NE să-i putem AJUTA pe copiii cu autism! Redăm zâmbetul minunat al copilăriei înainte de Crăciun? Punem în ghetuțele lor un ALTFEL de cadou? Aveți un"zâmbet" pentru ei?
Donează 2 euro prin sms la numărul 8845
Îți MULȚUMIM!