Acesta-i viitorul României? Filmarea șocantă cu două fetițe care dansează lasciv pe manele

România ocupă locul al doilea în Uniunea Europeană la rata de naștere în rândul mamelor adolescente, spune un studiu UNICEF. Mai mult, studiul arată că fenomenul este ciclic și că se repetă în cadrul acelorași familii de la o generație la alta, fiind cauzat de factori precum precaritatea economică, socială și de sănătate. Când două fetițe, ca cele din filmarea de mai jos, care nu au mai mult de 10-11 ani se filmează astfel, nu poți să nu te gândești că vor ajunge parte din această statistică. Ele imită ceea ce văd la adulții din jurul lor, neavând însă educația de care au nevoie pentru a se proteja de undele și valurile pe care începerea vieții sexuale le poate aduce, de la abuzuri, la sarcini nedorite și boli grave.  

Să nu judecăm, să ajutăm

Am început să citesc apoi comentariile acestei postări, majoritatea dintre ele fiind agresive la adresa părinților, altele fiind cu conotații injurioase la adresa fetițelor, altele subliniind că lipsa școlii este ceea ce duce la asta. Comentariile au fost, de fapt, cele care m-au determinat să scriu aceste rânduri. Pentru că vina este colectivă, este și a părinților, și a școlii și a societății. Singurele nevinovate în acest triunghi sunt fetițele. Ele au crescut într-o bulă, ca noi toți, de altfel. Iar bula lor nu este ca a mea, ca a ta sau ca a altuia. Este ca a lor, cu generații după generații de părinți care au o cultură specifică, care ascultă un tip de muzică, știu să se distreze într-un anume fel, poate nu pun preț pe școală, nu înțeleg ideea de parenting și de responsabilitate a dezvoltării copilului și pe plan emoțional, nu numai fizic. Nu vreau acum să discut despre fetițele în cauză. Ele sunt doar relevante în ceea ce doresc să subliniez: atâta vreme cât nu vom reuși noi, ca popor, apoi școala, ca factor de referință în educația copiilor și apoi părinții, ca factorul îndrumarii emoționale să schimbăm modul de gândire a copiilor noștri cu unul sănătos, ancorat într-o cultură care să îl poată ajuta să devină un adult de succes, vor exista mereu și mereu generații de mame minore și de copii care vor coborî prea devreme din trenul copilăriei și se vor prăbuși în stația unei vieți ratate. 

• Ce putem face noi, ca popor și ca oameni? Să încercăm să îndrumăm, să discutăm, să ajutăm pe cel de lângă noi. Atât cât putem. O singură discuție cu o fetiță vulnerabilă și ușor influențabilă poate să îi schimbe viața.  Un gest, un cadou, o carte sau pur și simplu construirea unei relații cu un astfel de copil poate să îi ducă destinul pe alt drum.
• Ce putem face noi, ca părinți? Mi-aș dori ca părinții acestor fetițe să poată citi aceste rânduri. Din păcate, așa cum spun și statisticile, în familiile cu lipsă de educație apar cel mai adesea abuzurile sexuale, sarcinile nedorite și bolile cu transmitere sexuală. Ca acest ciclu al generațiilor de mame minore să se rupă, trebuie și ca părinții lor să încerce să îl rupă și să ofere copiilor nu neapărat educația sexuală de care au nevoie, cât șansa de a primi această educație. 
• Ce poate face școala? Cursuri de educație sexuală și consiliere psihologică permanentă. Și nu la cerere. Ci obligatoriu. Pentru toți elevii. Pentru că toți elevii, indiferent din ce familii provin, au nevoie nu numai de educație sexuală ci și de consiliere psihologică, de susținere emoțională permanentă din partea unor profesioniști. Pentru că altfel se pot identifica nu numai cazurile cu probleme, ci și nevoile emoționale ale tuturor copiilor. Un consilier psihologic la momentul potrivit poate schimba destine. 

Viitorul României are nevoie de educație sexuală în școli

Pieter Bult, Reprezentantul UNICEF în România a declarat că raportul pe care instituția pe care o reprezintă l-a făcut dovedește că problemele ce țin de educația sexuală sunt direct proproționale cu nivelul de educație general:„Concluziile raportului arată clar nevoia de măsuri complexe pe mai multe planuri și cu implicarea mai multor instituții ale statului, care trebuie să se coordoneze eficient. Sistemul de educație, cel medical, dar și autoritățile locale trebuie să acționeze, acordând o atenție sporită tinerelor din categoriile vulnerabile, în special în contextul pandemiei de COVID-19, în care vulnerabilitățile familiilor aflate la risc au crescut”.

Raportul dovedește și că sarcinile în cazul mamelor de peste 15 ani pot fi prevenite prin educație și programe de planificare familială care să fie adaptate cadrului socio-cultural în care conviețuiesc acestea.

„Nivelul de educație este direct proporțional cu vârsta primei experiențe de cuplu și cu apariția unei sarcini în viața unei adolescentei. Un procent semnificativ de mame minore (31,7%, din datele noastre) nu finalizează ciclul de educație primar. Una din 6 adolescente care au avut un copil înainte de 15 ani va avea un al doilea copil înainte de a împlini 18 ani. Cifrele studiului ilustrează amploarea problemei și necesitatea unei acțiuni educative care să se adreseze tuturor grupurilor de adolescenți, pe canalele de comunicare specifice și cu forme diferite de prezentare a mesajelor, adaptate nevoilor acestora În ceea ce privește Asociația SAMAS, aceasta se va implica în continuare în sprijinirea activității de educație în comunitățile defavorizate”,  susține Marina Oțelea, unul din autorii studiului.

UNICEF recomandă:

• să se inițieze o reformă legal-administrativă care să îndepărteze orice barieră ce îngrădește accesul minorilor la informații și servicii de sănătate a reproducerii și sexualități
• introducerea în programa școlară a educației sexuale ca materie obligatorie, conform standardelor internaționale pentru crearea de obiceiuri comportamentale responsabile
• reorganizarea serviciilor de planificare familială cu inițierea unor servicii prietenoase pentru adolescenți și tineri 
• refacerea rețelei de cabinete de planificare familială/servicii de sănătate a reproducerii
• asigurarea furnizării de contraceptive gratuite adolescenților, în general, și cu prioritate celor defavorizați.

Cifre din studiul UNICEF care nu trebuie să ne pună pe gânduri, trebuie să ne pună în acțiune:

• Mama primului copil care s-a născut anul acesta în România este o adolescentă de 15 ani din județul Mureș
• O tânără de 19 ani a născut deja șase copii
• Din eșantionul studiat de tinere care au născut sau sunt însărcinate la vârsta adolescenței, cel puțin o fată a mărturisit că a început viața sexuală la nouă ani, iar fiecare a cincea înainte de a împlini 15 ani.
• În 2019, au fost înregistrate 16.639 de sarcini în rândul adolescentelor, în scădere cu 9% față de anul 2018.
• În cazul adolescentelor sub 15 ani, numărul de sarcini a scăzut în toate regiunile, cu excepția regiunilor Nord-Vest și Nord-Est, unde creșterea a fost de 11%.
• În 2019, numărul întreruperilor de sarcină în cazul fetelor între 15 și 19 ani a fost de 4.29
• Vârsta primului partener sexual este apropiată de vârsta adolescentei în aproape 70% dintre cazuri
• La adolescentele între 15 și 19 ani, în 2019, cele mai multe sarcini au fost în județele Mureș (827 de sarcini), Brașov (761 de sarcini), Dolj (700 de sarcini), Iași (691 de sarcini), Bacău (654 de sarcini), Constanța (616 de sarcini), Bihor (593 de sarcini), Suceava (512 de sarcini), Dâmbovița (503 de sarcini) și Prahova (483 de sarcini)
• Persoanele cu cel mai scăzut nivel de educație au cele mai multe sarcini (31,7 %), de peste trei ori mai mare decât cele care au absolvit învățământul obligatoriu sau ani de liceu.

Autorii studiului UNICEF au purtat discuții cu cei care urmăresc acest fenomen și au observat că una dintre cauzele acestuia sunt părinții, care nu știu cum să comunice cu copiii lor,  se simt depășiți de provocare, nu-și dau seama nici ei că ar avea ce să le transmită sau, pur și simplu, nu le pasă. Alte cauze sunt considerentele religioase și cutumele și cultura entităților sociale în care trăiesc mamele minore dar și nesupravegherea lor prin plecarea în străinătate a părinților, corelată, de autorii studiului, cu sentimentul tinerelor fete că nu sunt iubite în familie.

Fata mea are 10 ani și mi-e imposibil să concep că ar putea să își inceapă viața sexuală, dar sunt conștientă că la un moment dat se va întâmpla. Așa că, puțin câte puțin, am început comunicarea cu ea în acest sens și niciun subiect pe această temă nu este tabu. Pentru că este important să fie informată și să ia deciziile corecte în virtutea acestor informații. Însă fata mea are norocul să aibă părinți deschiși, informați, educați, care au peste 35 de ani și care știu ce înseamnă noțiunea de parenting și nu o tratează ca pe o simplă noțiune, ci ca pe o mare responsabilitate. Și este greu și pentru noi. Nu vreau să îmi imaginez cum va crește un copil educat și susținut de părinții lui, copii la rândul lor, crescuți într-un mediu deloc propice pentru dezvoltarea lor emoțională, dacă pentru noi este greu, cei care am avut și avem toate atu-urile. Fetițele din filmarea de mai sus sunt, probabil, astfel de copii. Care, poate, dacă ar avea parte de educație sexuală la școală și de susținerea emoțională a părinților, nu ar mai considera astfel de dansuri o distracție și, care, poate, și-ar începe viața sexuală la vârsta potrivită în condiții de siguranță fizică și emoțională. Dacă vrem ca viitorul țării noastre să se schimbe, trebuie să rupem acest cerc vicios al mamelor adolescente.

Surse: UNICEF, Digi24, Realitatea, Adevărul