Bunul simț, săracul, este, în continuare, nevăzut de către mulți dintre copiii prezentului, adulții viitorului. De ce? Pentru că proprii lor părinți nu vor, nu știu, nu îi interesează să le ofere un exemplu în acest sens. Voi trece în revistă câteva dintre regulile de bun simț, care, pentru mine, par naturale, normale, inerente și i le ofer și fiicei mele ca fundal pentru ce va fi ea ca adult, ... pentru alții, însă, sunt reguli despre care nu au habar, sau pe care aleg să le ignore cu bună știință și nesimțire. Regulile de mai jos le văd încalcate de prea multe ori de părinți cu copii de mână, și, din păcate, nici nu văd vreun semn că acei părinți ar încerca să facă ceva în privința lor.
REGULA "Scării rulante"
Când staționezi pe scara rulantă, sau pe benzile rulante, mai ales în aeroporturi, regula nescrisă, dar dictată de bunul simț, este să stai pe partea dreaptă. Pentru că sunt o mulțime de oameni care, poate, se grăbesc, și prezența ta pe mijlocul scărilor întrerupe accesul acestora. Mă străduiesc pe cât posibil să o învăț pe Anya că ești liber să faci ce vrei, atâta vreme cât nu afectezi libertatea celorlalți. Așa că, indiferent unde alegem să ne oprim, dacă suntem într-un loc public, trebuie să privim în jurul nostru și să ne asigurăm că nu inoportunăm pe nimeni. Nu lăsăm coșul cu cumpărături pe mijlocul culoarului, nu ne oprim brusc când mergem într-o mulțime mare și știm că sunt oameni în spatele nostru sau, dacă alegem să mergem mai încet, ne asigurăm ca este loc pe lângă noi ca să treacă alți oameni, nu lăsăm ușa să se închidă dacă știm că după noi mai vine altcineva.
REGULA "Şoaptei"
Copiii mici au o calitate pe care eu, una, o admir, și, care, la vârsta lor este amuzantă: nu au teama de penibil. Însă cu timpul, ei trebuie priceapă că nu putem, atunci când suntem în public, să vorbim cu voce tare despre lucruri intime. Poate că este oarecum amuzant când auzim un copilcă strigă tare într-o sală de teatru Mami, fac pipi!. Însă nu mai este chiar atât de amuzant, cel puțin nu pentru mama în cauză, dacă acel copil strigă Mami, iar ai aodrmit? - Poveste reală, de altfel. Prin urmare, trebuie să ne învățăm copiii că, atunci când suntem într-un loc public, cu mulți oameni, mai ales în sălile de spectacol, dacă avem ceva de spus care ține de treburile noastre personale, este de bun simț să le spunem în șoaptă sau mai încet, fără să oferim celorlalți din jurul nostru acces în cercul nostru intim.
REGULA "Conversații neîntrerupte"
Copiii sunt copiii. Îi iertăm pentru orice năzbâtie fac. Însă, asta nu înseamnă că nu trebuie să îi corectăm și să îi îndrumăm spre a deveni adulți frumoși. Una dintre cele mai greu de corectat situații este redată de nevoia copilului de a atrage atenția atunci când dorește și de insistența lui în acest sens. Noi, ca adulți, știm deja că nu este deloc frumos să întrerupi o conversație. Copiii nu simt asta. Și chiar dacă o simt, este foarte greu pentru ei să se conformeze. Pentru că ei trăiesc în momentul prezent și abia de pe la 5-6 ani încep să priceapă consecințele faptelor lor. Însă, am vazut copii mari, de 14 ani, care întrerup fără jenă conversațiile. Și nu este deloc bine. Pe Anya am învațat-o ca atunci când dorește să îmi spună ceva neapărat, iar eu vorbesc la telefon, sau am o conversație cu un adult, să mă strângă de mână. Astfel, eu pot întrerupe politicos conversația, și apoi îi pot acorda ei atenția pe care și-o dorește.
REGULA "Statului la coadă"
Mi s-a întâmplat de multe ori să mi se bage în față la coadă copii, chiar mai măricei, de 13-16 ani, fără nicio jenă sau chiar îndemnați de proprii părinți. Nu pot înțelege de ce un părinte și-ar învăța copilul un astfel de gest. OK, înțeleg, este copil, îl observ eu, și îl las să se bage în față. Dar de la asta, la a-ți face loc cu coatele și a intra în fața rândului, trecând peste mame cu bebeluși în brațe sau peste bunicuțe cu baston, este un drum presărat cu puțin mai multă lipsă de bun simț. Și, nu vreua să ma gândesc la ce adult se va dezvolta dintr-un astfel de copil.
REGULA "Spectacolului"
De curând am fost la un spectacol foarte frumos la Opera Comică pentru Copii. Și, din păcate, de trei ori, o mămică din fața mea ne-a deranjat prin faptul că își tot aprindea telefonul, deși plasatoarea îi tot atrăgea atenția că nu este voie să facă asta. Din nou, ajung la regula care de fapt, definește bunul simț: ești liber să faci ce vrei, atâta vreme cât nu afectezi libertatea celorlalți. Într-un loc public, înainte de a face ceva, gândește-te dacă nu cumva ceea ce urmează să faci nu va avea consecințe și asupra celor din jur. Un ecran luminos aprins în mijlocul desfășurării unui spectacol, când în sală este întuneric, va afecta atât pe ceilalți spectatori, cât și spectacolul în sine. La un spectacol de magie, una dintre mămici și-a lăsat odorul să urce pe scenă, și, deși magicianul a rugat-o să o ia pe micuță de acolo, ea nu a făcut niciun gest în acest sens. Nu făcea altceva decât să zâmbească și să facă poze copilului. A fost nevoie să vină una dintre plasatoare să ia copilul, pentru ca magicianul să își continue spectacolul. Prin urmare, la spectacole, filme, piese de teatru, este de bun simț să nu deranjăm și o dovadă de respect pentru munca celor de pe scenă.
Urmareste-ne pe Google News
