Pedepsirea copilului: DA-uri si NU-uri

Iti amintesti de cand erai mic: "Daca nu te potolesti, o incasezi, sa stii"; "Asa-ti trebuie, daca nu stai locului". Nu-i asa? Pedeapsa este, practic, modul in care oamenii mari ii invata minte pe copii, pentru ca nu stiu cum altfel sa ii depaseasca in incapatanare.

Pedeapsa: ce vrea sa obtina si ce reuseste sa obtina

Il trimiti in camera lui. Ii confisti jucaria abia cumparata. Ii refuzi desertul sau desenele animate. Ii dai o palma la fund. Ii pui interdictie la timpul de joaca. Ii ceri sa isi faca singur ordine in toate creioanele colorate.

Ce incerci prin asta? Sa corectezi un comportament neadecvat sau exagerat. Sa ii dai o lectie, din care copilul sa invete ceva. Sa ia aminte si data viitoare sa se comporte diferit.

Sa il faci sa inteleaga cat de mult te solicita si te supara prin purtarea lui. Sa il inveti pe copil valori morale si sociale: sa ii educi constiinta.

Intelegem. Si... functioneaza? Cei mai multi parinti, sovaind, recunosc ca "Nu... Poate doar temporar". Atunci, daca efectele pedepsirii nu sunt cele dorite, care sunt, totusi efectele?

Adesea, pedeapsa nu impiedica o conduita gresita. Copilul nu isi schimba comportamentul, ci este atent sa se fereasca din vazul tau atunci cand il face. Cu alte cuvinte, devine mai ingenios atunci cand vrea sa nu fie prins... Odata prins, copilul ajunge sa fie mai prudent, dar nicidecum mai onest sau mai responsabil.

De ce? Pentru ca, cel mai des, copilul nu intelege logica pedepsei. El stie numai ca o forma externa de control ii impune ceva. Nu prea intelege de ce ar asculta de mama - pedeapsa pe care o primeste nu ii "aduce lumina" in aceasta privinta. Dar asculta, de frica sau pentru ca este mai slab decat parintele...

Psihologul Albert Bandura spunea ca pedeapsa poate controla purtarea rea, dar in sine nu are puterea de a induce un comportament dezirabil si nici macar de a diminua dorinta de a se purta urat. Nu produce nicio invatare, iar ciclul greselilor si al pedepselor se innoieste la nesfarsit...

ASA DA: O pedeapsa aplicata corect

Pai, nu spuneam chiar adineauri ca pedeapsa este o capcana, ineficienta si nesanatoasa? Ba da. Insa daca o intelegem si o aplicam asa cum trebuie, pedeapsa poate sadi in copil acele valori morale si sociale despre care aminteam mai devreme. Si aceasta, fara sa il traumatizeze.

Ce obtinem printr-o pedeapsa aplicata corect?

Ajutam copilul sa isi dezvolte constiinta si un simt intern al auto-controlului. Cu alte cuvinte, copilul va invata sa surprinda corect acele situatii in care el se poarta neadecvat si sa isi modifice comportamentul. De unul singur, ca urmare a propriei analize, nu sub constrangere externa.

Cand aplicam corect o pedeapsa?

Atunci cand ea este o consecinta justificata si logica a comportamentului copilului. Adica atunci cand pedeapsa are sens pentru copil. De exemplu, daca se uita prea mult la televizor sau asculta cu sonorul dat prea tare, in ciuda avertismentelor, atunci ii inchizi televizorul. Dar nu ii interzici ora de joaca in fata blocului, nici nu ii confisti jucariile...

Exemplu de ASA DA: Micutul face galagie si incearca cu orice pret sa atraga atentia adultilor tocmai atunci cand aveti musafiri. O solutie este sa il iei frumos de manuta si sa il duci in camera lui. In acelasi timp, ii explici: "Pentru ca faci atata zgomot si deranjezi intreaga familie si pe invitati cu acest comportament incapatanat, este nevoie sa parasesti incaperea. Stai la tine in camera pana cand te linistesti. Cand crezi ca te poti comporta mai frumos, asa ca noi toti, poti reveni." Cel mic va intelege logica si justetea pedepsei, cel putin dupa ce se va mai calma. Explicatie: Daca ii dai o palma la fund si il incui in camera lui, fara sa ii explici de ce, copilul nu va intelege. Sau daca il duci in bucatarie, unde il certi si il jignesti...

Va folosi timpul in care este izolat in camera lui, pentru a se pune pe urlat si pentru a strange amaraciune si resentimente in suflet. Un copil are nevoie sa i se explice clar in ce fel purtarea lui este nepotrivita sau afecteaza pe ceilalti.

Apoi, ai grija sa primesca o pedeapsa care sanctioneaza acest comportament. (Adica, daca il duci in camera lui, ii dai doua palme si il obligi sa doarma, aceasta rasplata nu este o consecinta logica a faptului ca a deranjat musafirii! Ar fi fost mai potrivita daca cel mic nu ar fi vrut sa doarma la pranz...) Si, nu in cele din urma, copilul are nevoie de o pedeapsa pe masura lui, adica... mica. O pedeapsa excesiva, severa, care depaseste toleranta copilului isi pierde orice valoare. La fel ca o pedeapsa blanda, insa mentinuta timp indelungat. Din contra, il starneste pe copil impotriva parintelui.

Nu il tii izolat in camera pana la ora cinei: pana si un adult ar aduna ranchiuna atatea ore, daramite un copil, care are mult mai putina rabdare. Ar uita si de ce a fost pedepsit... De aceea, ii lasi libertatea sa revina in camera de oaspeti "atunci cand se linisteste". In ciuda orgoliului si a supararii, majoritatea copiilor nu rezista mai mult de jumatate de ora in "exil".

Cand aplicam gresit o pedeapsa?

Atunci cand ea nu are legatura cu purtarea copilului. Daca intre eveniment si consecinte nu putem stabili o legatura logica, nici copilul nu va privi sanctiunea ca pe ceva logic, ci ca pe o nedreptate sau ca pe o pretentie nejustificata a parintilor. Prin urmare, va face tot ce poate ca sa se impotriveasca...

Exemplu de ASA NU: In cazul de mai devreme, il duci pe cel mic in camera lui si il ameninti ca daca nu se potoleste sau daca nu ramane acolo, in liniste, nu mai are voie pe bicicleta, abia cumparata si nepretuita pentru cel mic, timp de o saptamana. Explicatie: Pedeapsa devine ineficienta. Suspendarea bicicletei nu corecteaza comportamentul galagios!

In plus, sub nervii momentului, profiti orbeste de privilegiul la care copilul tine cel mai mult. Este neintelept. Pedeapsa devine un rautacios act de revansa. Atingi un punct sensibil al copilului, ceea ce il va rani si il va infuria indeajuns incat sa nu mai aiba disponibilitatea de a intelege logica pentru care il pedepsesti...

Sentimentul lui ca este tratat nedrept se va alimenta si i se va sterge din minte evenimentul pentru care a fost pedepsit. Ce lectie sa mai invete in aceste conditii...?

Mai potrivit este sa te restrangi la o sanctiune simpla, urmare directa a comportamentului, asa cum am aratat mai devreme.

ASA DA alternative pentru pedepsirea copilului

De exemplu, cel mic, in verva rezolvarii temei la matematica, tranteste stiloul peste caiet, cu naduf si improscand cu cerneala un sfert din birou. Si de parca nu era destul, o pleiada de cuvinte neortodoxe se rostogolesc din gurita lui furioasa. Tu faci ochii mari, te intrebi de unde Doamne iarta-ma a invatat asta mic asa ceva?!..., dupa care ii comunici verdictul radical: "Treci imediat in camera ta si faci inca zece probleme, daca la numai doua, reactionezi asa urat, nerusinatule!".

Dar ce ai rezolvat asa? Acesta este un exemplu trist de ASA NU... In loc sa ameninti cu pedeapsa, poti incerca mai intai asa, DA:

1. Propune o solutie utila sau o alternativa

Este mai bine decat sa reactionezi sub impulsul emotiilor si al nervilor, la fel ca el. Arata-i ca ii intelegi emotiile, ca i le accepti si ca ii poti oferi o alta solutie pentru presiunea pe care o au acestea asupra lui.

- "Ce suparat esti! Ah, ce nesuferite cred ca sunt exercitiile alea... Si eu le-as spune vreo doua, in locul tau! Insa nu ar strica sa te exprimi altfel decat injurand..."

- "Ai nevoie sa iei o pauza? Hai sa facem ceva distractiv ca sa scapi de nervii pe care ti-i provoaca tema asta. Haide sa intocmim impreuna o lista de cuvinte raspicate si hotarate pe care sa le folosim cand ne mai enervam in halul asta (tu pe tema pentru gradinita si eu pe dezordinea din casa, de exemplu)!"

- "Uite, esti foarte nervos acum si inteleg ca ai nevoie sa te manifesti. Ori injuri in gand, ori folosesti cuvinte mai putin agresive si care nu jignesc."

2. Exprima cu fermitate dezaprobarea, fara sa il identifici cu ceea ce a facut

"Ma deranjeaza un limbaj de acest fel. (De ce?) Sunt cuvinte dure si imi tulbura linistea. Tu esti nervos acum, insa nu esti singur in camera. Eu nu am motive sa fiu nervoasa/nervos, dar auzind cuvintele acestea urate si agresive, ma irit si ma enervez si eu. In plus, cuvinte ca astea suna foarte urat din gura ta. Mie, ca mama/tata, imi vine greu sa aud un astfel de limbaj la copilul meu. Asa ca as prefera sa nu il mai aud. Sau sa gasesti o alta metoda pentru a-mi arata cat esti de furios".

Un ASA NU ar insemna sa il identifici pe copil cu purtarea lui, adica, precum in exemplul de mai sus, sa il numesti "nerusinatule...". Problema nu este copilul: daca ai fi mai calm si mai rational decat el acum, ai recunoaste singur ca el nu este un nerusinat. Problema este purtarea din acest moment a copilului, asa ca in ea trebuie sa tintesti, ca in ceva ce copilul are puterea sa schimbe.

3. Lasa-l sa experimenteze urmarile comportamentului sau

"Mi-a pierit orice chef de a te ajuta la exercitiile acelea sau de a sta in aceasta camera. Daca nu incetezi tu cu injuratul, plec eu din camera, pentru ca nu ma simt bine sa aud asa ceva".

Copilul devine mai constient si mai responsabil, daca traieste pe propria piele consecintele purtarii sale. In plus, trairea sentimentului de vinovatie pentru o fapta rea este necesara pentru dezvoltarea autcontrolului. Sunt situatii in care sentimentul de vinovatie vine ca o urmare fireasca a purtarii celui mic, iar pedeapsa nu mai este necesara.

De exemplu, imagineaza-ti ca pustiul tau de 5 ani se joaca "periculos" in fata blocului. Ii tot repeti sa nu se mai ia la bataie nici macar in joaca si sa nu mai arunce pietre in ceilalti copii, caci ar putea sa ii loveasca. Intr-o zi, cel mic arunca in gluma o alta piatra, care de aceasta data il nimereste pe un alt pici drept sub spranceana. Daca atingea putin mai jos, putea sa ii scoata ochiul... Sangele tasneste, toti copiii se sperie, baiatul lovit plange, parintii coboara in graba, agitatie, neliniste, se merge la spital... In acest caz, pustiul tau a vazut cu ochii lui consecintele purtarii lui. Este speriat si se simte vinovat. Fii sigura ca o pedeapsa nu mai are niciun rost, ar provoca, din contra, si mai multe sentimente negative celui mic. Copilul deja isi experimenteaza pedeapsa.