Educația sexuală la adolescenți: sfaturi utile de la psiholog

Informații despre educația sexuală

Educația sexuală reprezintă oferirea de informații legate de dezvoltarea corpului, sex, sexualitate și relații, precum și crearea de abilități pentru a ajuta tinerii să comunice despre și să să ia decizii informate cu privire la sex și sănătatea lor sexuală. Educația sexuală trebuie să aibă loc pe întreaga perioada a anilor de studiu ai unui adolescent, cu informații adecvate dezvoltării și mediului cultural al adolescenților respectivi. Ar trebui să vizeze informații despre pubertate și reproducere, abstinență, contracepție și prezervative, relații, prevenirea violenței sexuale, imagine corporală, identitate de gen și orientare sexuală. Educația sexuală ar trebui predată de profesori și are rolul de a preveni sarcinile și infecțiile transmise sexual, în același timp respectând drepturile tinerilor la informații complete și oneste.

Programele de educație sexaulă au de obicei rolul de a întârzia vârsta începerii vieții sexuale, folosirea mijloacelor de contracepție, reducerea frecvenței raporturilor sexuale și a numărului de parteneri sexuali. Deși există cursuri speciale pe această temă care sunt susținute în școli, adolescenții pot să fie refractari la ele sau să nu înțeleagă tot ce au nevoie pentru a face alegeri informate. Chiar dacă este neplăcut, educația sexuală face parte din responsabilitatea părintelui. Reîntârind și suplimentând informațiile oferite în școală se stabilește cadrul pentru o sexualitate sănătoasă.

Abordarea educației sexuale de către părinți

Când vine vorba despre purtarea unei discuții despre educație sexuală între părinte și copil nu este un lucru ușor. Însă dacă aștepți momentul potrivit, poți rata ocazii bune de a discuta cu copilul tău; ar trebui să existe un dialog constant și continuu.
- Profită de moment – atunci când observi un program sau o melodie care atrage atenția asupra unui comportament sexual responsabil trebuie să profiți de ocazie și să inițiezi un dialog
- Fii sincer – spune dacă nu te simți confortabil, însă reține că nu trebuie să întrerupi comunicarea. Dacă nu știi să răspunzi la anumite întrebări care îți sunt adresate de adolescentul tău, încercați să găsiți împreună răspunsuri.
- Fii direct – exprimă-ți sentimentele cu privire la chestiuni specifice. Evită formulările vagi și prezintă riscurile în mod obiectiv, incluzând durere emoțională, infecții transmise sexual și sarcini nedorite.
- Ține cont de punctul său de vedere. Nu ține predici adolescentului tău și nici nu te baza pe strategii menite să descurajeze implicarea sa într-o activitate sexuală. În schimb înțelege presiunea, provocările și grijile pe care le are copilul tău
- Nu te baza doar pe statistici. Nu vei reuși să realizezi o comunicare plăcută dacă te bazezi doar pe date și pe statistici. Adolescentul tău are nevoie de informații concrete despre sex, dar și să afle despre sentimente, atitudini și valori. Puteți discuta despre etică și responsabilitate, ținând cont de convingerile personale sau religioase pe care le împărtășiți.
- Lasă o ușă deschisă. Este important ca adolescentul tău să înțeleagă că poate vorbi cu tine despre sex ori de câte ori are întrebări sau nedumeriri. Spune-i de fiecare dată că apreciezi când apelează la tine.

Opinia specialistului

Daniela Nicoleta Dumitrescu, Psiholog clinician, psihoterapeut CBT, Formator Metoda ESPERE®, Webmaster: www.jacques-salome.ro, www.danieladumitrescu.blogspot.com a avut amabilitatea să răspundă la câteva întrebări:

Care sunt principalele sfaturi de care ar trebui să țină cont un părinte când vine vorba despre educația sexuală a unui adolescent?

Aş începe spunând că educaţia sexuală nu începe la o anumită vârstă şi că fiecare etapă de vârstă are cumva specificul ei. Spre exemplu, dacă la vârsta preşcolară copiii sunt mai interesaţi de diferenţele anatomice dintre băieţi şi fete, în perioada adolescenţei sunt mai degrabă interesaţi de aspecte legate de relaţionare, comunicare cu sexul celălalt - cum îi atrag atenţia? Cum îl/o fac să înţeleagă că îl/o plac? Cum aflu dacă mă place? Preocuparea lor se mută în sfera emoţională şi experienţială - îşi doresc să încerce, să vadă cum este prin propria trăire, nu se mai mulţumesc cu o informaţie pur şi simplu. Acum trăiesc primele iubiri şi primele dezamăgiri, prin urmare este o perioadă intensă din punct de vedere afectiv.
O altă diferenţă semnificativă este legată de faptul că dacă până spre pubertate copiii vin către părinţi cu întrebările care le frământă gândurile, văzând în părinte autoritatea supremă, spre adolescenţă se vor raporta la grup şi vor căuta informaţii în afara sferei parentale, părinţii pierzându-şi din ascendenţă. Aici este şi marele pericol pentru că nu întotdeauna sursele de informare sunt cele adecvate şi pot să integreze informaţii total greşite. Mai mult, grupul de prieteni va avea o influenţă mult mai mare decât părinţii, mai ales în ceea ce priveşte subiectele "delicate", aşa că va deveni principala sursă de informare. Nu uitaţi că în ciuda acestei opoziţii, adolescenţii tânjesc după recunoaşterea şi validarea parentală, dar primesc reacţiile punitive ale părinţilor ca pe ameninţări ale dezvoltării sinelui autonom.
Dacă ar fi să mă raportez la câteva recomandări, le-aş spune părinţilor să aibă în vedere subiecte ca diferenţa între atracţie şi iubire, între ce este acceptabil şi ce nu în raport cu propriul corp (având aici în vedere posibilele situaţii de abuz), despre contracepţie, despre pornografie, despre avort etc. Este foarte adevărat că pentru a putea fi prezent în astfel de discuţii şi tu ca părinte trebuie să te pregăteşti niţel. Prin urmare, recomand părinţilor să ceară un răgaz copiilor dacă li se pare că subiectul îi depăşeste şi să le propună să reia discuţia a doua zi. Primiţi întrebările şi curiozităţile adolescenţilor ca pe o dovadă de încredere, dacă ei încă mai vin la voi să vă ceară sfatul.
Aş mai preciza că perioada adolescenţei este momentul în care creierul are un boom de dezvoltare, exact pe zona neocortexului prefrontal, ceea ce face ca reacţiile adolescenţilor să fie disproporţionate, să treacă uşor de la o stare la alta, să nu fie capabili să înţeleagă pe deplin consecinţele faptelor lor, pentru că fix zona din creier care se ocupă cu controlul impulsurilor este un pic în "renovare". De aceea, mulţi părinţi îmi spun că nu-şi mai recunosc copilul.
Mare atenţie asupra expunerii la pornografia on-line pentru că din păcate copiii au astăzi acces la vârste mult prea mici la imagini sexuale explicite, ceea ce intră la categoria de abuz emoţional - atunci când ofer unui copil informaţii peste nivelul lui de înţelegere se consideră din punct de vedere psihologic că este un abuz.
Din fericire astăzi vorbim despre numeroase materiale informative pe care părinţii le pot folosi în discursul lor. Mai mult, există deja seriale despre sexualitate (pe care adolescenţii le savurează) şi pe care le recomand a fi urmărite împreună cu adolescentul pentru a putea discuta direct pe subiect.

Ce ar trebui să facă, respectiv să nu facă un părinte când vine vorba despre educația sexuală?

Cred că am atins anterior recomandările privind ce ar fi bine să facă un părinte, prin urmare aş sublinia câteva comportamente nedorite în relaţia cu un adolescent. Primul ar fi cel de ignorare, de considerarea a sexualităţii ca fiind un subiect tabu. Sexualitatea este o parte importantă din viaţa noastră şi cu cât vom menţine "misterul" asupra ei, cu atât creştem curiozitatea şi comportamentele de risc.
Al doilea comportament de evitat este cel de raportare permanentă la ceea ce se întâmpla cu noi la vârsta lor şi la modalitatea prin care părinţii noştri au gestionat lucrurile. Din păcate, generaţia părinţilor noştri (actualii bunici) nu a fost deloc pregătită în zona aceasta, deci nu sunt tocmai un reper funcţional. Discutăm despre un alt tip de adolescent, mult mai informat, mai prezent în sfera sexuală, mai deschis, dar şi mai compleşit de informaţii, mai centrat pe imaginea de sine şi prin urmare mai anxios decât adolescentul generaţiei noastre.
Al treilea comportament este cel prin care judec interesul adolescentului pentru sexualitate ca pe o anomalie, ca pe ceva aberant. Vârsta adolescenţei este vârsta în care preocuparea sexuală devine semnificativă, fie că adolescentul o manifestă sau nu faţă de părinte. Aş aduce în discuţie şi subiectul masturbării, care încă este văzută ca pe ceva ruşinos. Ştiu că poate multă lume va fi surprinsă, dar copiii se masturbează din primii ani de viaţă, când îşi descoperă corpul şi când descoperă că anumite atingeri produc senzaţii noi, intense şi plăcute. Masturbarea la vârste antepreşcolare este o etapă normală în evoluţia copilului. Adolescentul nu face decât să perfecţioneze procesul.

Se poate face educație sexuală în familie sau mai degrabă în școală?

Lucrurile nu trebuie privite în termeni antagonişti, ci complementari. Cele două instituţii trebuie să vină una în completarea celeilalte, nu în opoziţie sau conflict. Dacă şcoala, spre exemplu, poate să ofere informaţii mai degrabă legate de anatomia şi fiziologia corpului, părinţii pot să suplimenteze aceaste informaţii cu noţiuni legate de relaţionare, comunicare, gestionare emoţională, educarea rolului de partener relaţional. Sigur că, din păcate, nimeni nu ne învaţă să construim, să întreţinem şi să închidem sănătos relaţiile, tocmai de aceea recomand lecturarea, pregătirea şi eventual consultarea unor specialişti care ar putea să vă împărtăşească câteva recomandări.

Relații sănătoase și relații nesănătoase

Adolescenții și tinerii nu sunt de obicei conștienți de modul în care apare violența sexuală, așa că trebuie să îi explici aceste lucruri. Trebuie să fii atent la semne de avertizare precum: abuzul de alcool sau de droguri, evitarea prietenilor sau a evenimentelor sociale, scuzarea comportamentului unui partener, teama resimțită față de un partener, pierderea interesului în activități care îi făceau plăcere, vânătăi/zgărieturi sau alte leziuni.
Adolescenții care ajung în relații abuzive sunt expuși unor consecințe pe termen lung, inclusiv performanță academică redusă, abuz de alcool și tentative de suicid. Impactul emoțional al relațiilor nesănătoase poate să persiste, crescând șansele de apariție a unor relații nefericite, violente. Lecțiile pe care le învață în prezent despre respect și relații sănătoase sau ce este potrivit, respectiv greșit se vor propaga în relațiilor lor viitoare. Este important să discuți cu adolescentul tău despre ce constituie și ce nu constituie o relație sănătoasă.

Surse: www.plannedparenthood.org,www.mayoclinic.org, https://advocatesforyouth.org/