Un părinte a doi copii (unul la școală primară și unul la gimnaziu) a realizat o postare prin care a pus accentul asupra lacunelor actuale din sistemul educațional. Iată care sunt acestea:
Programul încărcat, prea multe teme
De mai mulți ani se află printre problemele care trebuie remediate, în condițiile în care elevii au multe ore, multe teme și au adesea nevoie de meditații pentru a ține pasul cu ceea ce li se predă.
În afară de meditații, copiii au nevoie și de sprijinul părinților, care au ajuns și ei să fie deosebit de stresați, întrucât după o zi petrecută la serviciu trebuie să se apuce să-i ajute cu temele. Toate acestea au determinat declanșarea urii față de școală:
„Dragă Ministru al Educației, sunt un părinte a doi copii de școală primară și gimnaziu care nu mai reușește să doarmă bine noaptea. Dacă ieși dimineața pe stradă și privești părinții acestei țări, îi vei vedea însoțindu-și școlarii, triști, neliniștiți și cu cearcăne mari la ochi și unii și alții, adulți și copii laolaltă. Știi de ce, dragă Ministru al Educației? Pentru că sistemul de învățământ pe care tu îl conduci nu este un învățământ pentru elevi. Nu. Este un învățământ pentru elevi și părinți. Elevii, în marea lor majoritate, nu reușesc să performeze la școală fără ajutorul susținut și zilnic al părinților sau a meditatorilor plătiți pe bani mulți. Programa este extrem de densă și informația foarte abstractă, numărul de ore mare și temele pentru acasă istovitoare. Și atunci părintele înțelege că odrasla lui va eșua fără ajutorul său. Și atunci părintele vine surmenat acasă, după o zi de muncă și înțelege că ziua lui de muncă nu s-a terminat. Urmează să fie profesor și meditator pentru copiii săi până târziu în noapte. Iar a doua zi o ia de la capăt cu toate greutățile vieții. Așa este în fiecare zi. Au ajuns părinții să aștepte vacanța la fel de nerăbdători precum copiii. Au ajuns cu toții să urască școala”.
Programa prea densă, cvasiabstractă
Este un minus al tuturor ciclurilor din învățământ, astfel încât copiii învață mai mult mecanic noțiuni fără prea multă aplicabilitate în viața practică. Părintele care a realizat postarea de pe Facebook a afirmat că din această cauză copiii nu mai au plăcerea de a învăța, ci fac acest demers mai mult de frică: „Oare realizezi cât este de grav ce se întâmplă? Să urască școala! Tu și subalternii tăi știu, oare, că pentru organul nostru, numit creier, cea mai mare bucurie este informația? Informația este hrana sa. Așadar, cunoașterea ar trebui să fie o bucurie naturală și firească a omului. Dar în școală devine un chin și o corvoadă. Pentru că devine toxică. Pentru că este prost organizată, este multă, extrem de multă, nu are suport practic, este cvasi abstractă și pentru că sistemul în care este transmisă este unul rigid și greoi, bazat pe învățare mecanică și pe frică”.
Bullying-ul
Părintele celor doi copii precizează că tocmai pe fondul de teamă și de reguli prea rigide bullying-ul a devenit un adevărat flagel în școli: „E un sistem plin de reguli formale, de forme fără fond și spaime. Bullyng-ul din școli se dezvoltă tocmai pe acest fond de frică și presiune constantă”.
Finanțarea insuficientă
Din acest punct de vedere, se dă ca exemplu rectificarea bugetară, care a privat Ministerul Educației de 2 miliarde de lei: „Într-un comunicat transmis aseară, noi, elevii mici și mari ai școlii românești am aflat că Ministerul Educației a pierdut 2 miliarde de lei prin rectificare bugetară. Ne explici senin că este vorba despre bani alocați proiectului "România modernă, România digitală", dar care însă nu a fost implementat.
Programul era destinat schimbării sistemului de predare a lecțiilor, prin achiziționarea de table inteligente și de tablete. Era destinat unui învățământ atractiv. Dar iată, nu s-a întâmplat și profesorii tăi continuă să scrie pe tablele clasice până provoacă dureri de mușchi și ligamente elevilor și până le pierde orice interes pentru lecția predată, obosindu-i inutil”.
Plecând de la aceste lipsuri, se vorbește despre un fenomen din ce în ce mai vizibil, așa-numitul analfabetism de tip funcțional, prezent la toate nivelurile, de la vârste fragede. Din acest motiv, s-au creat și precedentele de a se plagia, de a nu mai exista interesul pentru creația originală: „Într-un sistem de învățământ care și-a propus să dezvolte o nație de eminențe cenușii, când nația asta a ieșit de pe poarta școlii, a uitat aproape tot ce a învățat. Și nația asta intens educată ani de zile de profesorii tăi bate recordurile europene la analfabetism funcțional. Și nu știe să își scrie corect limba maternă. Și nația asta pe care tu ai dorit-o atât de savantă, chiar și la cel mai înalt nivel al idealurilor de educație, în învățământul doctoral, nu știe să facă o cercetare adevărată și intens documentată, ci se pune să plagieze. Plagiatul e sport național în România, dragă Ministru al Educației. Pentru că așa îți crești tu copiii. Din clasele mici ale școlii, acești copii pierd startul și șansa de a dobândi o gândire liberă și critică, de a-și dezvolta imaginația și mai ales de a avea foame și iubire de cunoaștere”.
Alte aspecte îngrijorătoare legate de ceea ce se întâmplă în prezent cu sistemul nostru de învățământ țin de faptul că nu s-a reușit atingerea țintelor din cadrul Strategia Europa 2020, capitolul Educație și Cercetare. Astfel, nu s-a redus rata abandonului școlar, nu a crescut rata absolvenților de instituții de învățământ superior și nu s-au suplimentat fondurile alocate sectorului cercetării: „România nu a atins niciuna dintre țintele asumate în Strategia Europa 2020 la capitolul Educație și Cercetare, arată datele Eurostat. Cele trei măsuri obligatorii cuprinse în documentul semnat de România arată că ar fi trebuit să reducem rata abandonului școlar la 11,3%, să creștem procentul persoanelor care au studii superioare în vârstă de 30-34 de ani la 26,7% și să creștem procentul din PIB alocat cercetării la 2%.
Toate aceste semnale atât de îngrijorătoare nu te pun pe gânduri la modul sincer și asumat, dragă Ministru al Educatiei?”
În finalul postării, se precizează că educația stă la baza unei națiuni prospere, dar că în cazul României copiii ajung să fie nefericiți încă din primii ani de școală, ajungând să o urască. Această constatare ar trebui să creeze un plus de îngrijorare: „Închei amintindu-ți că educația e prima condiție pentru o viața de calitate a unui popor. Acest popor este nefericit de pe băncile școlii și bunicii, părinții și copiii nației românești ar vrea să vadă școala unsă cu grăsime și mâncată de câini. În loc să fie lumină și bucurie, e suspin și vorbă de ocară. Mânca-ți-ar câinii sistemul de învățământ etern reformat și etern repetent, Dragă Ministru al Educației!"
Surse foto: istockphoto.com, pixabay.com