Normal că îl înveți toate aceste lucruri, fiecare la timpul lor, pe măsură ce copilul crește. Sunt detalii normale ale educației copilului, nu-i așa? La fel de normală este și educația sexuală. Educăm alimentația celui mic, pentru că vrem să aibă un sistem digestiv sănătos. Educăm emoțional copilul, pentru că vrem să se dezvolte emoțional sănătos. Trebuie să educăm copilul privind organele lui sexuale, pentru că vrem să aibă un sistem reproducător sănătos. Trebuie să educăm copilul privind sexualitatea lui pentru că vrem să se dezvolte din punct de vedere sexual sănătos, să aibă discernământ, să distingă binele de rău, să facă alegerile corecte și sănătoase pentru el.
Nu vreau să politizez nimic, însă nici nu vreau să tac și să las ca o mână de politicieni pudici și nepăsători că trăim încă în peștera subdezvoltării și a neinformării, să ne rupă de civilizație. Cum, nu știți despre ce vorbesc?
Camera Deputaților pune din nou în dezbatere proiectul de Lege pentru "inocența copilăriei" privind interzicerea cursurilor de educație sexuală în învățământul preșcolar, primar și gimnazial, fără acordul scris al părinților sau tutorelui. Conform proiectului de Lege pentru "Inocența Copilăriei", profesorii care încalcă legea riscă închisoare de la trei luni la doi ani sau amendă. Și uite așa ajungem să ne păstrăm ștampila de țară subdezvoltată emoțional și social, și să ne depărtăm de tot ceea ce înseamnă european.
Politica struțului și a pudibonderiei
Preşedintele organizaţiei Salvaţi Copiii România, medicul pediatru Mihai Gafencu, a atras de multe ori atenţia că România ocupă primul loc în Europa la numărul de mame adolescente. Este unul dintre efectele proastei informării şi a lipsei educaţiei sexuale din rândul tinerelor, spune el. Oare nu este suficient să vedem că România se confruntă cu un număr mai mare de nașteri în adolescență decât state precum Rwanda (25,6), Trinidad Tabago (30,8), Emiratele Arabe Unite (30,1), Uzbekistan (17,6), Albania (21,8), Bahamas (28,7), Botswana (31), Burundi (27,9), Djibouti (21), India (23,3) și Mauritius (28,3)?
"Societatea românească, pe lângă multe minusuri şi recorduri negative, are în Europa cea mai mare natalitate în rândul minorelor, precum şi al recrudescenţei unei boli cu transmitere sexuală. Politica struţului este cea care a caracterizat, printr-o pudibonderie pe care nu vreau să o aduc în discuţie, o sumedenie din anii noştri cunoscuţi ca Regim Ceaușist. În secolul XXI, presiunea extrem de mare a socialului şi neîngrijirea spaţiului public legată de informaţiile despre sex, fac ca noi, adulţii responsabili ai ţării noastre, să ne gândim la cum ar trebui să curăţăm media, limbajul şi comportamentul nostru de vulgaritate şi expunere sexuală, mai apoi la aşa-zisa penalitate legată de explicitarea unor lucruri în termen potriviţi vârstei lor, la nivelul coplăriei. Niciodată în istoria omenirii neştiinţa şi lipsa de informaţie nu a dus la rezolvara unor probleme. Minţi înghesuite pot să conceapă tot fel de iniţiative legate de ceea ce nu se pricep".
Această lege este "încă o confirmare a faptului că România îşi pierde bruma de cultură europeană, respectiv deschiderea /direcţia către civilizaţie. Este o aberaţie ...", scrie psihologul Mircea Dragu pe Facebook, unul dintre cei mai respectaţi psihologi din Timişoara, care de aproape 20 de ani lucrează cu copiii. "Atunci când vorbim despre educaţia pentru sănătate, nu doar despre educaţie sexuală, la nivel de copii şi adolescenţi, e nevoie să o facem cu multă grijă. E un loc în care atât interdicţia, cât şi invaziunea sunt la fel de periculoase. Venim dintr-o tradiţie culturală lungă, în care am ţinut sub preş, nu am discutat despre lucrurile acestea; din păcate atât abuzul sexual, cât şi sarcinile nedorite la adolescente sunt nişte subiecte de actualitate, iar statisticile din România nu ne avantajează. Nu putem să ne prefacem că aceste lucruri nu există, că dacă nu vorbim despre ele vor dispărea din mod magic in viaţa noastră".
Un copil cu copil
Am să vă spun o poveste scurtă. Se făcea că la mine în sat, acolo unde locuiesc părinții mei, undeva în Ialomița, unde procentul de mămici adolescente este unul dintre cele mai mari din țară, trăia o puștoaică de 12 ani. Să îi spunem Andreea. Andreea a născut la 13 ani o fetiță frumoasă și sănătoasă, pe care sora mea a botezat-o, și i- ales numele de Oana. Mama ei nu a fost la niciun control ginecologic, singura dată când a fost văzută de un ginecolog a fost când a născut. Nu știa ce este acela un prezervativ, nu știa ce înseamnă contactul sexual până ce nu a învățat-o iubitul ei, nu teoretic, ci prin contact sexual direct. Cu mici explicații pe care aș prefera să nu le detaliez. Credea că bebelușul crește în stomac, iese prin rect și că menstruația este o pedeapsă de la Dumnezeu. Nu știa că penisul bărbatului elimină sperma, și credea că a rămas gravidă pentru că își iubea cu adevărat prietenul. Andreea își formase, în lipsa informării corecte, propria ei viziune asupra sexualității, și era complet vulnerabilă și ținta perfectă pentru iubitul ei de 27 de ani.
Cum reacționați citind aceste rânduri? Zâmbiți amar? Credeți că nu este posibil? Vă întristează? Vă șochează? Plângeți? Râdeți? Vă revoltă?
Haideți să facem ceva! Să ajungem cu educația sexuală și la fetița Andreei. Oana are 7 ani acum. Ea va crește educată de mama ei și va ajunge peste numai 5-6 ani să fie un copil cu copil. Chiar ne dorim asta? Se prea poate ca al tău copil, al meu, al vecinului, al fratelui, al colegului să nu aibă nevoie de informații elementare privind sexualitatea lui de la școală, pentru că noi, părinții lor, la rândul nostru informați, ne vom ocupa să îi educăm frumos, corect și responsabil în această privință. Dar ce se va întâmpla cu Oana, fetița de 7 ani care va crește cu ideea că menstruația este o pedeapsă și că rămâi gravidă numai dacă iubești pe cineva cu adevărat? Ce se va întâmpla cu mii de astfel de copii, ai căror părinți vor refuza să semneze consimțământul educației sexuale? Din fanatism, pudibonderie ignorantă sau nepăsare?
Vă las pe voi să vă oferiți aceste răspunsuri și, căutându-le să înțelegeți de ce este nevoie de educație sexuală în școli.
Educația sexuală nu este despre a învăța copiii cum să facă sex. Educația sexuală este despre a oferi copiilor șansa la informare corectă și la discernământ
"Acest copil, acest tânăr are nevoie să învete să facă nişte alegeri sănătoase. Fie că vorbim de abuz de substanţe, fie despre comportamente care implică sexualitate. Ideea de la care plec este că despre aceste lucruri trebuie să afle din timp. Prin şi pentru părinţi, la început. Într-o lume perfectă părintele ar avea ce să spună copilului pe un subiect ca intimitatea, ar şti cum să reacţioneze în momentul în care copilul îşi manifestă interesul, curiozitatea pentru sexualitate, pentru tot ceea ce înseamnă propriul corp şi corprul celuilalt. După ce părintele deja are un set de informaţii şi atitudini pe care le transmite copilului, acest copil poate intra în comunitate, în grădiniţă, ora de karate, ora de dans. E important să ştie ce este ok şi non-ok în termen de atingere, expunere etc.
La vârsta preşcolară discutăm mai degraba despre o hartă a intimităţii. Copilul să ştie cine e ok să-l vadă dezbrăcat, cine nu, unde şi în ce fel e bine sau rău să fie atins. E la fel de important ca şi spălatul pe dinţi, ca trecutul străzii pe culoarea verde a semaforului şi oprirea la cea rosie. Această educaţie pentru sănătate are nevoie să existe undeva, ca un fir roşu, care să-i dea în diverse stadii de dezvoltare upgrade-uri. Un copil de zece ani are nevoie să ştie ce înseamnă menstruaţie, ce înseamnă modificări ale corpului la băiat, ce înseamnă modificări ale corpului în perioada pubertăţii la fete, sa nu se sperie de aceste lucruri. Copiii cu siguranţă observă şi îşi pun întrebări. Cu atât mai mult cu cat sunt supraexpuşi la fel şi fel de surse nefiltrate, necontrolabile de informatie, au acces inclusiv la informaţii care pot fi chiar periculoase pentru ei. De exemplu, pornografia modifică percepţia sexualităţii la copii şi la adolescenţi; mulţi dintre ei sunt expuşi tocmai din cauza faptului că nu primesc informaţie cumpănită inclusiv pe acest subiect", a explicat Mircea Dragu.
Vă las să o ascultați și pe Diana Stănculeanu, psihoterapeută Salvați Copiii, la Itsy Bitsy, la Meditații pentru Părinți, invitată de prietenul nostru, Alex Zamfir, să vorbească despre ce înseamnă de fapt educația sexuală în școli și cum explică statisticile de ce este nevoie de ea.
Surse: adev.ro/p496rk, Digi 24, Itsy Bitsy, HotNews
Urmareste-ne pe Google News
