De ce este bine ca nepoții să petreacă timp cu bunicii
Analizând cu atenție versurile din diverse poezii despre bunici, vei putea să înțelegi mai bine de ce prezența acestora este mai mult decât un sprijin pentru tine, odată ce devii părinte. Într-adevăr, să îi ai pe bunici în preajmă va conta enorm în a te putea împărți mai ușor între numeroasele sarcini pe care le ai și timpul petrecut cu cei mici. Dar, mai presus de aceste avantaje, trebuie să ai în vedere și numeroasele beneficii pe care le oferă momentele în care bunicii și nepoții sunt împreună. Aceste beneficii sunt pentru ambele părți și se referă la:
Diminuarea riscului de apariție a depresiei
Oamenii de știință au atras atenția asupra următorului aspect: dacă bunicii și nepoții vor petrece timp împreună în mod constant, vor fi mai puțin expuși stărilor depresive. Astfel, nu doar bunicii, care au un risc mai mare de a dezvolta depresii din cauza singurătății, vor fi mai feriți de acestea și de stările de anxietate. Și nepoții se pot bucura de o stare psihică mai bună în condițiile în care pot discuta cu bunicii, pot primi sfaturi, lecții de viață folositoare și pot asculta povești. Totodată, se vor bucura și de dragoste necondiționată inclusiv în momentele mai dificile ale vieții.
Experiența de viață vastă este cea care îi determină pe bunici să îi înțeleagă mai bine pe nepoții, ajutându-i să se simtă văzuți, auziți, înțelegând că au un sprijin în plus pe care se pot baza oricând.
Sursă poză: istockphoto.com
Prezența bunicilor stimulează dezvoltarea inteligenței emoționale a copiilor
Cercetători din cadrul „Oxford University” au realizat un studiu prin care s-a constatat că acei copii care aveau posibilitatea să petreacă mai mult timp cu bunicii nu numai că erau mai puțin expuși tulburărilor emoționale și de comportament, dar se bucurau și de un nivel mai ridicat al inteligenței emoționale prin comparație cu cei care nu aveau parte de compania bunicilor.
Concluzia studiului este că vor avea parte de aceste efecte pozitive inclusiv copiii și adolescenții proveniți din familii separate în urma unui divorț.
Bunicii îi ajută pe nepoți să-și dezvolte comportamente pro-sociale
Un studiu care a analizat copii cu vârsta cuprinsă între 10 și 14 ani, ce proveneau din familii monoparentale sau cu ambii părinți, a evidențiat următorul fapt: dacă bunicii erau implicați în viața nepoților, aceștia ajungeau să-și dezvolte comportamente pro-sociale, bazate pe empatie și amabilitate, întrucât erau obișnuiți să le dăruiască bunicilor diferite forme de sprijin (de exemplu, sprijin emoțional, să-i ajute la diverse treburi etc.).
În plus, studiul a arătat că suportul emoțional și material pe care bunicii îl ofereau nepoților avea un impact pozitiv asupra acestora și pentru că îi determina să fie mai motivați și mai implicați la școală.
Prezența nepoților îmbunătățește starea mentală a bunicilor
Printr-un studiu publicat online în anul 2014 s-a adus în prim-plan următoarea concluzie: dacă bunicii se ocupă de nepoți, vor fi mai puțin predispuși la dezvoltarea demenței, inclusiv a bolii Alzheimer. În cadrul studiului menționat au fost analizate femei aflate în perioada post-menopauză, care își petreceau timpul alături de nepoții lor. S-a observat că acelea care se ocupau de nepoți timp de 1 zi, în fiecare săptămână, aveau performanțe cognitive mai bune și erau mai puțin expuse în a se confrunta cu Alzheimer sau cu alte forme ale demenței.
Atât nepoții, cât și bunicii, vor avea o stare emoțională mai bună
Când stau cu bunicii, nepoții se simt iubiți, protejați, ascultați, dar vor avea parte și de bună-dispoziție, de distracție și vor fi cei mai fericiți când văd că se ține cont de dorințele, de poftele lor. Toate acestea îi vor determina să zâmbească, să fie mai plini de energie.
Nu mai puțin importante sunt însă îmbrățișările pe care bunicii și nepoții și le dăruiesc reciproc. Acestea sunt foarte agreabile și stimulează producerea oxitocinei (un neurotransmițător produs de hipotalamus, care este eliberat în fluxul sanguin de către glanda pituitară și care face parte dintre „hormonii iubirii”) pentru cei ce se îmbrățișează. Pe de o parte, îmbrățișările sunt binevenite pentru dezvoltarea armonioasă a copilului și, pe de altă parte, atât bunicii, cât și nepoții, se vor bucura, grație oxitocinei, de sentimentul de iubire, de căldură emoțională, de siguranță, se vor simți mai relaxați și mai conectați.
Sursă poză: istockphoto.com
Nepoții vor învăța numeroase lucruri de la bunici
Abilitățile pe care le dețin bunicii pot stârni interesul nepoților, așa că nu este de mirare dacă nepoții vor primi cu bucurie faptul că vor avea șansa să învețe să coasă, să tricoteze, să modeleze lutul, să gătească, să sculpteze lemnul etc.Toți vor fi bucuroși, bunicii pentru că se vor simți utili, iar nepoții pentru că au șansa de a învăța ceva inedit.
În același timp, bunicii îi pot învăța pe copii diverse jocuri, menite să îi ajute să-și dezvolte abilități ce le vor fi oricând utile, precum răbdarea, concentrarea asupra unei activități, capacitatea de a respecta reguli, de a-și aștepta rândul etc.
Nu în ultimul rând, grație înțelepciunii, a răbdării și a energiei pe care bunicii le pun în slujba nepoților, micuții au posibilitatea să deprindă anumite valori morale. Sfaturile și vorbele bune venite din partea bunicilor îi vor motiva pe copii să reflecteze, pe măsură ce vor crește, la ceea ce li s-a spus și astfel vor putea dobândi mai multă înțelepciune în viața de adulți. Anumite poezii despre bunici sunt și ele o dovadă a acestui fapt, în versurile lor putându-se regăsi recunoștința nepoților pentru ceea ce au învățat de la bunicul sau de la bunica.
Se va consolida legătura dintre generații
Când stau alături de bunici, nepoții vor avea o șansă unică: aceea de a afla mai multe lucruri despre părinții lor, despre familie, despre istoria acesteia. Întrucât bunicii vor împărtăși cu ei povești de familie, anecdote, tradiții, ritualuri și valori, se va consolida conexiunea dintre generații, esențială pentru menținerea unor relații armonioase, sigure și sănătoase.
Bunicii vor deveni pentru nepoți adevărate modele pozitive, motivându-i pe aceștia să devină preocupați de păstrarea patrimoniului cultural (obiceiuri, valori, tradiții), a istoriei familiei lor și să învețe mai multe lucruri despre rădăcinile lor, consolidându-și astfel sentimentul de apartenență.
Bunicii au o speranță de viață ridicată
Odată ce bunicii se implică în viața copiilor și a nepoților, vor fi nevoiți să devină tot mai activi, să facă adesea mișcare, ceea ce îi va ajuta să-și păstreze sau să-și îmbunătățească mobilitatea.
Mai mult, implicarea constantă în viața nepoților îi va ajuta pe bunici să aibă o speranță de viață mai bună. Spre exemplu, un studiu a arătat că persoanele în vârstă ce se îngrijeau de nepoți aveau o rată a mortalității cu aproximativ 37% mai mică decât acelea care nu erau implicate într-un asemenea demers. Explicația oamenilor de știință este aceasta: bunicii se simt mai utili, știu că au un scop, se mențin activi și își petrec zilele desfășurând activități care le permit să-și păstreze funcțiile cognitive într-o formă bună.
Ținând seama de rolul esențial pe care îl are timpul petrecut împreună de bunici și de nepoți pentru sănătatea și starea lor de bine, părinții sunt cei care se vor îngriji pentru a se asigura că relația dintre ei va deveni din ce în ce mai bună. Printre măsurile care ar trebui luate în acest scop se regăsesc:
- Părinții ar trebui să le arate copiilor fotografii de familie și albume în care să se regăsească bunicii și nepoții- Acest demers este cu atât mai necesar cu cât familiile se află la distanță unele de altele, iar din acest motiv copiii nu își pot vedea prea des bunicii. Dar dacă vor avea ocazia să răsfoiască fotografiile ori de câte ori își doresc și li se va povesti despre bunici, vor putea să-i cunoască mai bine și vor fi mai dornici să-i revadă
- Pe cât posibil, nepoții vor merge în vizită la bunici- Aceste vizite sunt cu totul speciale și vor consolida relația dintre bunici și nepoți. În același timp, întâlnirile periodice și excursiile sau vacanțele în familie sunt prilejul perfect pentru a-i aduce împreună pe aceștia
- Copiii ar trebui încurajați să le scrie bunicilor- Fie că se va recurge la scrisori puse în plic și trimise prin poștă, fie că acestea vor fi scrise în format electronic și vor fi trimise pe email, acestea sunt o modalitate simplă de păstrare a legăturii dintre bunici și nepoți
- Nepoții ar trebui să vorbească des cu bunicii- Telefonul, email-ul, întâlnirile pe Zoom, pe Skype sau prin intermediul oricăror noi tehnologii sunt instrumente deosebit de utile pentru a se încuraja comunicarea dintre bunici și nepoți. Astfel de întâlniri pot deveni mai frumoase dacă nepoții vor veni cu următoarea surpriză: vor spune poezii despre bunici
- Se vor crea rutine comune pentru bunici și nepoți- Acestea vor fi stabilite de comun acord și se pot referi la: părinții și copiii îi vor suna pe bunici într-un anumit moment al zilei, se vor stabili zile de reuniune de familie (cum ar fi în zilele de weekend), nepoții să poată să rămână peste noapte în casa bunicilor sau bunicii să vină și să doarmă în casa în care locuiesc nepoții etc. Indiferent de soluția găsită, rostirea unor poezii despre bunici va înfrumuseța mai mult clipele petrecute împreună!
- Copiii ar trebui să învețe să realizeze un arbore genealogic- Copiilor le poate fi stimulată curiozitatea pentru a descoperi istoria familiei, pentru a-și cunoaște strămoșii. Realizarea unui arbore genealogic cu ajutorul părinților, al bunicilor sau pur și simplu ca activitate recreativă de weekend sau de vacanță va fi de mare ajutor pentru a-i determina pe copii să comunice mai mult cu bunicii pentru a afla informații despre familie
- Bunicii vor fi stimulați pentru a-i învăța lucruri noi pe nepoți- Așa cum s-a precizat anterior, faptul că un copil va avea șansa să învețe ceva de la bunicii săi îl va ajuta nu numai să deprindă abilități, dar se va stimula și comunicarea dintre generații. Acesta este motivul pentru care atât copiilor, cât și bunicilor, ar trebui să li se asigure „recuzita” menită să-i ajute să se implice într-un astfel de demers. De pildă, dacă este vorba despre învățarea la distanță, bunicii și nepoții ar trebui să dispună de acele dispozitive care să le permită să poată comunica în mediul online
Sursă poză: istockphoto.com
Poezii emoționante despre bunici
O modalitate la îndemână și oricând binevenită pentru ca nepoții să-și arate dragostea, admirația și să le mulțumească acelor ființe dragi, care i-au vegheat precum îngerii păzitori încă din primii ani de viață, este să se rostească poezii despre bunici. Fie că este vorba despre o poezie pentru bunic, fie că este vorba despre o poezie pentru bunica sau despre poezii despre bunicii care au murit, acestea vor transmite emoție și vor evoca nu numai amintiri prețioase, ci și nostalgia după anii minunați ai copilăriei.
„Bunicul meu”- de Lidia Batali
„Bunicul meu” este o poezie ce zugrăvește portretul fizic și moral al unui bunic, care cu blândețea și cu bunătatea sa își dedică timpul nepotului său/nepoatei sale, jucându-se cu el/ea și spunându-le povești sau glume.
„Bunicul meu sădește flori,
Mă plimbă printre ele,
Mă ia ades de subsiori.
Și mă ridică-n stele.
Bunicul meu e tare blând,
De grijă el îmi poartă
Și noaptea-l simt adesea stând
Mai treaz ca niciodată.
Bunicul meu e minunat
Și face-ntruna glume,
Povești îmi spune pe-nserat,
Ca el nu-i altu-n lume.
Bunicul meu este căluț,
Mă poartă prin câmpie,
E răbdător și e drăguț
Și orice joc îl știe.
Bunicul meu este frumos
Ca prințul din poveste
Și ziua-ntreagă e voios
Și tare drag îmi este.
Bunicul meu e-așa de bun
Dreptate-n toate are
Și pe obraz, acum îi pun,
Cu drag, o sărutare.”
„Îmi amintesc, bunico...”- de Rodica Nicoleta Ion
Poezia de mai jos exprimă nu doar dorul nepotului/nepoatei pentru bunica trecută în neființă, ci și dorința de a mai putea auzi poveștile copilăriei spuse de aceasta.
„Îmi amintesc mereu, bunica mea,
Cum mă ţineai cândva în poala ta
Şi îmi spuneai poveşti cu zmei şi zâne...
Şi-acum le-aş asculta dacă le-ai spune...
Dar altă lume te-a furat, departe,
Tu dormi în ceruri şi te-ascunzi în noapte.
Îmi mângâi păru-n vis şi plângi. Ştiu bine,
Scumpă bunică, îţi e dor de mine.
Te-ntorci pe drumuri tainice, te pierzi,
La geamul meu, cuminte, te aşezi...
Priveşti cu ochii-n lacrimi lumea mea.
Bunico, te iubesc, oh, nu uita!”
Sursă poză: istockphoto.com
„Eu la lumina lunii îți scriu cu dor nebun”- de Florin Dumitru
La fel ca poezia de dinainte, aceasta demonstrează și ea dorul nespus de bunica și de vremea copilăriei.
„Cerneala se usucă pe-acest crâmpei de foaie,
Îți scriu bunică dragă, din mica mea odaie.
Afara bate vântul prin frunza de salcâm
Eu la lumina lunii îți scriu cu dor nebun…
Trecură multă vreme de când nu ne-am vorbit
Și-n visurile mele tu nu ai mai venit,
Dar noaptea abia începe și timp avem destul
Eu la lumina lunii îți scriu cu dor nebun…
Am fost acum o lună la casa bătrânească,
Ograda e schimbată și iarba a dat să crească.
Cireșul de la poartă, cel ce umbrea pământul
Culcat era bunico… pesemne și-a dat duhul.
Urcat pe prispa casei priveam în gol pierdut,
Și mă vedeam din nou copilul ce-ai crescut.
Pe tălpile desculțe când adunam țărana
Și parcă-ți aud glasul, mă dojeneai într-una.”
„Avea bunicul meu ceva, ce nimeni altul nu avea”- de Aurelia Panait
În această poezie despre bunici se îmbină dorul de bunicul care nu este mai este în viață cu dorul de copilărie.
„Avea bunicul meu ceva
ce nimeni altul nu avea:
avea un munte de blândețe
și urme adânci de tinerețe,
avea privirea luminoasă
sub ochelari cu rama groasă,
avea cuvinte potrivite
și daruri neobișnuite...
Avea un pod în care stam
când înspre lumea mea fugeam:
cu fân, cu scânduri, cereale,
cu cărți, reviste și ziare,
cu scule-n lăzi orânduite.
și cuie noi sau ruginite,
cu un anume foarfece
cu care-și tundea oile.
Acolo sus, în podul lui,
era și roata timpului.
și o- învârteam iscoditor,
și în trecut și-n viitor.
Avea un leagăn minunat
de-o grindă groasă atârnat
și îmi plăcea în zbor să cânt
și nimeni zborul nu mi-a frânt.
c-am fost acolo, și mai sunt!
Avea un nuc și un cireș
în care mă urcam ades,
livezi cu pruni, butoaie adânci
în care prunele s-arunci,
și-avea, în serile cu ger,
și țuică fiartă cu piper.
Avea un plug, cu el ara,
pământul și-l însămânța
și niciodată n-a lăsat
pământu-n rugă nelucrat!
Și-acum din cer, de sus din stele,
el ară-n gândurile mele,
c-avea dreptate când mi-a zis
că va pleca în paradis !
Avea bunicul meu cel bun,
în vene sevă de gorun,
avea bunicul meu cel drag
dulceața fructelor de frag.
Avea bunicul meu iubit
ceva frumos, neprihănit:
avea copilăria mea
și a plecat cu tot cu ea!”
Sursă poză: pexels.com
„Cu bunicul”- de Dumitru Delcă
Bunicul din poezie apare drept călăuză a nepotului pe drumul vieții, cel care îl învață că fiecare dintre noi trebuie să-și urmeze „steaua”.
În serile cu lună plină
Cu bunicul stau la poartă,
Sau admirăm din grădină
Senina boltă-înstelată.
Aproape-n fiecare seară
Îl întrebam pe bunicul,
Unde e Steaua Polară,
Unde este răsăritul.
Răspundea-întrebării mele,
Arătându-mi cu răbdare,
Din puzderia de stele,
Pe cea mai strălucitoare.
Spunea că ea luminează
Mintea celui ce se pierde,
Că-n viaţă-l orientează
Să rămână mereu verde.
Bunicul m-a învăţat
Că steaua e ghidul vieţii.
După ea, eu m-am ghidat
Ca să trec prin valul ceţii.”
„Bunicii”- de Radu D. Rosetti
„Bunicii” reprezintă o poezie ce exprimă admirația pentru dragostea pe care o simțeau bunicii unul pentru celălalt, dragoste care s-a păstrat nealterată în ciuda trecerii timpului.
„Albiți de vremuri și necazuri,
La gura sobei, povestesc.
-Știi tu când pentru prima oară
Ți-am spus atunci „că te iubesc”
-O, da, zâmbește blând bătrâna,
Și eu ți-am dat, spre amintire,
Din părul meu, o buclă de-aur,
Ca semn de vecinică iubire.
-O, știu, moșneagul îi răspunde.
Și printre foile-nvechite
Șuvița de-aur i-o arată,
Simbol de zile fericite.
Plângând ca doi copii alături,
S-au sărutat pe frunte dulce.
Târziu de tot în acea seară
S-au dus bătrânii să se culce.”
„Să nu uitați”- de Viorel Tudorache
Din această poezie despre bunici reiese imensa recunoștință pe care oricare dintre noi ar trebui să o aibă pentru cei ce ne-au sprijinit în copilărie și care ne-au ajutat să devenim cei ce suntem astăzi.
„Să nu uitați să mulțumiți
Acelor bătrânei ce v-au crescut
Chiar dacă azi sunt gârboviți
V-au dat cândva tot ce-au avut
Nu vă uitați că nu au dinți
Ci mai degrabă să luați seamă
Că v-au servit de drept părinți
Când mama nu era prin preajmă
Să nu uitați nici de spinarea
Ce v-a cărat cu-atâta drag
Măcar când vine sărbătoarea
Să le mai poposiți în prag
Adulți de azi, copii de ieri
Să nu uitați un singur lucru:
Cele mai calde primăveri
Au fost la țară la bunicu’
Să nu uitați, cu drag au dat
Din timpul lor, să deveniți
Oamenii buni, de respectat
Să mergeți să le mulțumiți!”
Sursă poză: pexels.com
Poezii pentru bunici scurte
Să spună poezii despre bunelu sau despre buna este o adevărată bucurie și un motiv de mândrie pentru „piticii” care sunt la grădiniță sau în primul an de școală. Ca să poți alege o asemenea poezie pentru copilul tău, inspiră-te și din următoarele sugestii de poezii pentru bunici scurte.
„La bunici”- autor necunoscut
„La bunici” este o poezie foarte simplu de reținut chiar și de către copiii aflați în primul an de grădiniță:
„La bunici dacă te duci
Îți dau mere dulci și nuci.
Și pe obraz o sărutare
Să crești sănătos și mare.”
„Bunicii mei”- autor necunoscut
Următoarea poezie despre bunici a fost compusă de un copil:
„Bunica mea e harnică,
Iar bunelul, harnic.
Toată ziua ei muncesc
Și pe mine mă-ngrijesc.” (sursă: brainly.ro)
„Bunelul”- de Grigore Vieru
Și această poezie este foarte ușor de reținut și îi va aduce o mare bucurie unui bunic:
„Treaz ca pasărea, din zori,
Statuie cu miei, cu flori,
Aplecat puțin ca spicul...
Tare drag îmi e bunicul.”
„Eu și bunicul”- de Emilia Plugaru
Este o altă poezie despre bunici numai bună pentru copiii care se află încă la început de drum în ceea ce privește memorarea versurilor:
„Stau în brațe la bunicul
Și îmi place, și e bine,
Știti de ce? Fiindcă bunicul
Tare seamănă cu… mine.
Când era bunicul mic
Și încă nu-mi era bunic,
Semăna cu mine, zău!
Tare drag mi-e bunul meu.”
„8 Martie! E ziua ta!”- autor necunoscut
Iată o poezie de 8 Martie pentru bunica. În mod cert că va fi foarte fericită să o audă de la nepoțel sau de la nepoțică!
„8 Martie! E ziua ta!
O floare-ți dau bunica mea
Și vreau să știi că-n acest dar,
E dragostea mea făr' de hotar.”
„La mulți ani, bunica mea!”- de Niculina Mureșan
Poezia de mai jos este o variantă ideală pentru situația în care copilul tău vine și la tine te roagă: „Mami, haide să găsim o poezie pentru bunica mea de ziua ei!”
„Bunicuțo, eu sunt mic.
Ține-mă în brațe-un pic.
Și mângâie-mi obrăjorii.
Hai, șterge-mi și ochișorii!
M-ai certat… și-am plâns puțin.
Buni, tot la tine vin
Să-ți șoptesc de ziua ta:
„La mulți ani, bunica mea!”
Sursă poză: istockphoto.com
Rostite timid, de „piticii” de la grădiniță, cu mai multă încredere de cei mai măricei sau cu emoție și nostalgie de oameni în toată firea, poeziile despre bunici vor evoca întotdeauna duioșie, dor și recunoștință. De asemenea, ele pot fi „o punte” între generații, întărind parcă mai mult legăturile create în timp și dovedind empatie, suport emoțional și respect pentru valori și tradiții consacrate.
Surse: alzheimers.net, base-berlin.mpg.de, brainly.ro, citatepedia.ro, copilul.ro, eurekalert.org, family.lovetoknow.com, labunici.com, mamisicopilul.ro, ox.ac.uk, poezii.md, poezicidepitici.blogspot.com, povesti-pentru-copii.com, royukom.com, scholarsarchive.byu.edu, shs-conferences.org, thehealthsite.com, usu.edu, totuldespremame.ro, facebook.com/lumea.poeziilor/
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com, pexels.com