20 de poezii pentru bunica emoționante

Poezie despre bunica scrisă de Grigore Vieru 

Bunica

Tot mai mică, tot mai mică,
Cât o floare, o furnică,
Cât o lacrimă sub soare…
De ce oare, de ce oare?! 

La mulți ani, bunica noastră: poezii pentru buna

La mulţi ani, bunico!, de Mihai Vîlcu

Toată ziua, ca furnica,
Îi dă zor, cu spor, bunica.
Paşii ei, târâş, în pripă
Nu stau locului o clipă.

Faţa-i blândă e brăzdată
Dar nu-i tristă niciodată,
Şi chiar dacă oboseşte
În ochi soarele-i sclipeşte.

Nu e zi ca să nu-i vie
Nepoţei în ospeţie,
Ca să guste din bucate
De bunica preparate...

Azi e ziua ei şi, iată,
Au venit toţi, laolaltă,
Nepoţel şi nepoţică
Cu drag mare de bunică;

Cu cadouri şi buchete
De garoafe, margarete...
Şi-o dorinţă îngerească –
La mulţii ani să le trăiască!!!

Buna mea, de Niculina Mureșan

Buna mea, bunica buna,
Cu tine e-așa de bine!
Nimeni nu știe să spună
O poveste ca și tine.

Ești un munte de răbdare
Și ma ierți când eu greșesc.
Uneori te supăr tare,
Dar tu știi cât te iubesc.

Ai muncit o viață-ntreagă
Să ne fie nouă bine.
De vei fi cândva bolnavă
Noi o să-ngrijim de tine.

Anii trec, se duc și dacă
Vei fi slabă și bătrână,
Vei rămâne-ntotdeauna
Bunicuța mea cea bună.

Bunica mea, de autor necunoscut

Bunica mea cu voce caldă,
Și alintări mănunchi în mână
Ești tânără întotdeauna,
Căci bunătatea nu-i bătrână.

Bunicuța mea, de Niculina Mureșan

Mulți ani frumoși și sănătoși
Pentru bunica mea.
Și-un cântecel e darul meu
Acum, de ziua ta.

Bunicuța mea
Cu tine e-atâta de bine!
M-alinți, mă răsfeți
Nicicând nu mă cerți
Și știu cât te rogi pentru mine.

Îl rog acum pe îngeraș
Să te-apere de rău
Iar eu promit să fiu mai bun
Și-ascultător mereu.

Mulți ani frumoși și sănătoși
Să ai de-acum mereu
Și-un buchețel de-mbrățișări,
Acesta-i darul meu.

Bunica, de Rodica Nicoleta Ion

Ești și vei fi mereu bunica mea,
Te voi cinsti și te voi respecta
Tu-mi dai speranță și lumină-mi dai,
Mirosul dulce-al florilor de mai…

Poezii frumoase despre bunica

Bunica, de Otilia Cazimir

Când vântul copacii îndoaie,
Și plouă, și-i frig, și ni-i frică,
Fugim la bunica-n odaie
Noi: două surori și-o pisică

Acolo-i călduț și-i tăcere
Divanul bătrân dintre uși
Cu vechile lui lăicere
Ne-așteaptă cu cărți și păpuși.

Bunica ne iese-nainte
Cu zâmbetul blând de bunică.
”-Ei, care mi-a fost mai cuminte,
Fetițele, ori tu, pisică?”

Bunica, de Elena Farago

În sobă arde focul,
Din sobă scântei mici sar,
Bunica lângă mine
Citește frumos și rar.
Ea are glasul dulce,
Îmi place s-o ascult,

Bunica îmi zâmbește,
O iubesc foarte mult.
Citește, se oprește,
Poate a obosit.
Din mână cartea-i cade.
Bunica a ațipit.

Bunica, de Victor Tulbure

Bunica are ea un fel de chei
Vrăjite și supuse vrerii ei.
La fel cum ceasul îndărăt ți-l dai,
Din iarnă ea te-ntoarce-n luna mai.
Sau vara ți-o aduce înapoi
Chiar dac-afară viscolul e-n toi.
Cu cheia… când cămara i-o descui,
Îți râde iarăși toamna din gutui,
Și teii-și regăsesc în faguri plini
Miresmele furate de albini.

Bunica, de autor necunoscut

Voiam să plâng și n-aveam unde
La pieptul cui lacrimi s-ascund
Dar mi-am adusdeodat-aminte
De chipul tău cu păr cărunt
De chipul tău cu ochi în care
Imagini multe stau ascunse
Din timpuri ce s-au scurs, căci anii
S-au grămădit pe-a vremii fuse.
Dar nu s-au dus;îi porți cu tine
Și, vezi, tot nu te-au gârbovit.
Chiar de-s optzeci, puțini sunt încă,
Căci sufletu-ți n-a-mbătrânit.
Dacă zâmbești e tinerețe,
Pe-obrazul tău acum zbârcit
Și tinerețea-i frumusețe
Ție sufletul întinerit.
Dacă zâmbești, e bunătate,
E ocrotire-n ochii tăi,
Dacă zâmbești e tinerețe,
Și fug departe norii grei.

Bunica mea, de autor necunoscut

Mi-a dat bănuții ei
Pitiți într-o batistă
Și a rămas la poartă,
Privind în urmă, tristă…

În gândul ei se-ntreabă:
”Oare-oi mai apuca,
Să o mai văd la anu’
Pe nepoțica mea?”

Pe drumul meu spre casă
Abia puteam căra
Borcanecu dulceață,
Și tot ce mi-a dat ea...

Uitându-mă-n bagaje,
M-a copleșit durerea,
Căci ce-atârna mai greu
Era de fapt, IUBIREA…

AVEA BUNICA, de Aurelia Panait

Avea bunica mea de toate:
Avea o prispă cu mușcate,
Avea fântână, pâine, sare,
Avea putere și răbdare.

Avea credință și iubire
Și-un dor nespus de nemurire,
Avea un cal la o căruță,
Și lapte bun de la văcuță.

Avea povești nenumărate
Și cântece nemaicântate,
Și le spunea adeseori
La clacă și la șezători.

Avea o sobă, un vătrai,
Avea și gura mea de rai!...
Nu mai găsesc ce a lăsat,
Căci satul s-a modernizat:

Nu mai zăreşti ca altă dată
La geamuri floarea de mușcată,
Văd atârnate la balcon:
Begonii și rhododendron....

Fântâna e necurățată,
Căci se consumă apă plată.
Văcuțe sunt puține-n sat,
Bem lapte pasteurizat.

Căruţe vezi foarte puţine,
Dar te-întâlneşti cu limuzine.
Nu mai există șezători,
Cu basme și cu ghicitori,

Pe potecuţa spre vecini
Crescut-au spini şi mărăcini
Căci avem facebook și așa
Știm noi a socializa...

Nu mai avem deloc răbdare,
Bisericile sfinte-s goale,
Porunca dată, să iubim,
Deloc nu ne-o mai amintim!

Bunico, satul de poveste
Azi îl vedem, dar nu mai este...

Bunica mea, de autor necunoscut

La bunica în grădină
Nepoții au adus lumină.
Toți cu vise îndrăznețe
Au pus mâna pe hârlețe.
Și-au săpat rânduri de vie
Să-i facă o bucurie
Bunicii de la câmpie
În ast'toamnă arămie.
Nici bunica nu a stat
Pe cei dragi i-a alintat
Cu mămăligă, peștișor
Și vin dulce din ulcior.
Și i-a petrecut la poartă,
I-așteaptă și altă dată.
Au promis că vin mai des,
Dar bunică i-a-nțeles.

Bunicuța, de Ion Morari

Bunicuţa ce-a bătrînă,
Toarce şi împleteşte lînă.
A împletit nişte ciorapi,
Pentru nepoţeii dragi.
Iar bunelul în ocol,
Le face sanie cu motor.

Bunica, de autor necunoscut

Bunicuţa, sub umbrar
O clipă nu stă măcar,
Coase nasturi, veste, ii,
Parc-ar colora câmpii,
Croşetează ciorăpiori,
Cu zig-zaguri şi cu flori
Şi când ghemu-i atâtica
O ajută şi pisica.
Ea ne cântă şi ne spune
Cum să facem fapte bune
Şi privind prin ochelari
Ne vede cum creştem mari!

Sfatul bunicii, de Chiorescu Corneliu

Când îi stau culcată-n poale
Şi-mi ţine în palma-i moale,
Mâna mi se face mică...
Ştiţi ,c-aveţi şi voi bunică !
Că mă-nvăţ-o răsfăţată,
Îi sunt unica nepoată ,
Ştiu că binele-mi doreşte
Când de toate îmi vorbeşte;
Cum să-mi pun bluza cea nouă,
Sau să mă pitesc când plouă,
Să mă pieptăn în oglindă,
Cum o fată să îşi prindă
Părul sau să ţină seama,
Mai ales când nu e mama,
Cum se calc-o uniformă
Ori o plapumă enormă
S-o strângi dis-de-dimineaţă...
Ce să faci când mergi pe gheaţă
Să nu cazi ,să-ţi fie bine...
Să-nveţi să-ţi fie ruşine
Ocolind situaţii care
Ar aduce supărare
Şi ar scade din mândrie,
Nu ştiu ea de unde ştie (!)
Toate astea împreună,
Mie ,zilnic să îmi spună...
Cum să fac ? Abia ţin minte
Preţioasele-i cuvinte,
Şi adaugă degrabă:
-Ţine cont ce-ţi spune-o babă !
Tu eşti mică şi-ţi lipseşte,
Mie ce îmi prisoseşte,
Experienţa mea de-o viaţă...
De eşti ,cum te ştiu ,isteaţă,
Să te foloseşti ,nu strică
Cât mai ai înc-o bunică.
...Ce noroc tot mă încearcă,
Pe toate le ştie ,parcă...
Cum a putut ea s-adune
Atâta înţelepciune ?
Am s-o-ntreb târziu spre seară
Ca să-mi spun-a câta oară (?)...
-Tot ce ştiu acum ,nu-ţi strică,
Dar o viaţă de bunică
Te va ajuta nepoată
Când voi fi ,de mult ,plecată !

Bunica, de Șt. Octavian Iosif

Cu părul nins, cu ochii mici
Și calzi de duioșie,
Aieve parc-o văd aici
Icoana firavei bunici
Din frageda-mi pruncie.

Torcea, torcea, fus după fus,
Din zori și până-n seară;
Cu furca-n brâu, cu gândul dus,
Era frumoasă de nespus
În portu-i de la țară...

Căta la noi așa de blând,
Senină și tăcută;
Doar suspina din când în când
La amintirea vreunui gând
Din viața ei trecută.

De câte ori priveam la ea,
Cu dor mi-aduc aminte
Sfiala ce mă cuprindea,
Asemuind-o-n mintea mea
Duminicii preasfinte...

Bunica – Vasile Romanciuc

Bunicuță, dragă, ești
Școala noastră de povesti.
Și, măcar că niciodată
Nici o notă nu ne pui,
Nu rămâne ne-nvățată
Vreo poveste ce ne-o spui.

Știm că mai demult, dar iată
Când anume – am uitat,
Făt-Frumos și Cosânzeana
S-au născut la noi în sat.

Bună-bunicuța noastră,
Doar un lucru te-am ruga:
Nu ne da nici o vacanță
Cât suntem la școala ta!

Bunicuță dragă, ești
Școala noastră de povesti.

Bunica, de Gh. D. Vasile

Când vine dimineața,
Iar tu mai dormi în pat,
Ea-ți însorește viața
C-un zâmbet minunat.
Când zburzi și râzi în soare
Și-o clipă-astâmpăr n-ai,
O, câtă teamă are
Și câte griji îi dai!
Când vine să te culce –
(de joacă-ai ostenit),
ea te adoarme dulce
c-un basm abia șoptit.
De dragul tău, bunica
O clipă-n loc n-ar sta
Și toată ziulica
Veghează viața ta.

Citește și: 15 poezii despre bunele maniere

Bunico, în ochii tăi senini, de C.A.Munteanu

Bunico, în ochii tăi senini,
De unde ard adânci lumini?
Şi părul tău de ce-i aşa?
Curat ca fulgii albi de nea?
De ce când umbli te apleci?
Să vezi cum calci? Pe unde treci?
Bunică dragă, cât aş vrea
Să fii tu nepoţica mea!
Poveşti să-ţi spun, să-ţi dau mâncare
Să simţi cât te iubesc de tare.

Ghicitori despre bunica

Seara la culcare,
Îmi spune povești,
E bătrâna tare,
Cred că o ghicești!
Umblă toată ziulica
Și e harnica...

Este mama mamei mele,
Iar eu sunt nepoata ei.
Ea este ….. mea

Bunica este una din cele mai importante persoane din viața unui copil. Învățămintele primite de la această ființă dragă sunt neprețuite, însă dragostea și afecțiunea pe care ez este capabilă s-o ofere cântăresc cât tot aurul din lume. Respect-o și iubește-o așa cum merită!

Citește și: Îngrijirea bebelușului: 11 sfaturi de la bunica pe care medicul spune să le uităm

25 de lecții importante de la bunica

Surse: poezii.md