Dezvoltarea socio-emotionala vizeaza debutul vietii sociale a copilului, capacitatea lui de a stabili si mentine interactiuni cu adulti si copii, de a-si percepe si exprima emotiile, de a intelege si a raspunde emotiilor celorlalti, precum si dezvoltarea conceptului de sine. In stransa corelatie cu conceptul de sine se dezvolta imaginea despre sine a copilului, care influenteaza decisiv procesul de invatare.
Jocuri, cantece, activitati educative, indeplinirea sarcinilor trasate de parinti sau efectuarea temelor date de invatatoare, toate manifestarile prescolarului sunt insotite de emotii si sentimente. Daca la bebelus, starile afective sunt confuze - plange si rade in acelasi timp, la varsta prescolara, apar stari emotive complexe. Una dintre ele este cunoscuta sub numele de „sindromul bomboanei amare", rezultata din primirea unui recompense nemeritate deplin. Copilul este capabil acum sa sesizeze deosebirea intre rasplata si faptele proprii.
Dezvoltarea socio-emotionala la prescolar
In prescolaritate, se contureaza clar sentimente morale, cum ar fi: rusinea, multumirea, prietenia si dragostea. Actiunea de a imita se accentueaza si da nastere unor stari afective noi. Treptat, se dezvolta memoria afectiva si capacitatea de a-si stapani reactiile (spre exemplu: se abtine sa nu planga atunci cand se loveste). Prin actiunile zilnice, copiii isi dezvolta competentele socio-emotionale. Ei invata sa lege prietenii, sa-si inteleaga emotiile proprii, dar si pe ale celorlalti, sa defineasca o problema si sa caute solutii adecvate.
Intre 3 si 6 ani, copiii inteleg cauzele emotiilor si comportamentelor celorlalti. Prescolarii pot intelege emotiile exprimate de copiii de aceeasi varsta cu care interactioneaza, iar aceasta capacitate ii ajuta sa-si rezolve eficient eventualele conflicte.
Copiii incep sa vorbeasca despre propriile emotii la varsta de 3-4 ani, cand identifica si diferentiaza emotiile de baza, precum: furie, tristete, frica si bucurie. Acum apar accesele violente de furie si teama de separare. La 5-6 ani, copiii cunosc rusinea, vinovatia sau jena.
Logopedul Nicoleta Stanciu ne identifica toate caracteristicile dezvoltarii socio-emotionale ale copiilor cu varste cuprinse intre 3 si 6 ani:
- se dobandeste controlul propriilor emotii si dorinte;
- copiii inteleg faptul ca o persoana isi pastreaza sexul. Spre exemplu, unele fete poarta pantaloni sau unii baieti au parul lung;
- se dezvolta constiinta de sine: am ochii albastrii, imi place culoarea roz, etc;
- pot sa apara para, minciuna, unele comportamente inadecvate ce trebuie eliminate si inlocuite cu cresterea stimei de sine, accentuarea aspectelor pozitive, a calitatilor copilului;
- copilul desfasoara activitati de joc si jocuri de rol, jocuri de societate, jucarii de plus, puzzle-uri, eroi din povesti ce transmit modele pozitive de viata;
- in aceasta perioda, copilul trebuie sa invete sa isi astepte randul, sa inhibe un raspuns (functie cognitiva);
- intre 3 si 6 ani copilul trebuie sa recunoasca si sa spuna emotii precum: bucurie, tristete, furie, frica, rusine, vinovatie, jena, etc;
- limbajul emotional este foarte important;
- copiii inteleg ca o persoana nu isi exprima adecvat emotiile pentru a proteja o alta persoana si cum sa isi exprime adaptativ emotiile in functie de circumstante;
- copiii vorbesc despre ceea ce simt, despre sentimentele lor si asculta ceea ce simt si spun ceilalti;
- intre 3 si 6 ani, unii copii isi inhiba comportamentele neadecvate, altii au nevoie de recompense sau au nevoie sa fie laudati;
- la aceasta varsta, copiii se joaca unii cu ceilalti, dar baietii cu baietii si fetele cu fetele, fiecare preferand jucarii specifice sexului;
- intre 3 si 6 ani se dezvolta jocul simbolic si imaginativ;
- copiii trebuie intrebati mereu cum se simt, trebuie respectate dorintele copiilor, nu avem voie sa ne umilim copiii, ci trebuie mereu sa fim gata sa ne cerem scuze si sa venim in ajutorul lor.
Competentele emotionale sunt strans legate de cele sociale. Popularitatea si legarea prieteniilor depind, in mare masura, de abilitatea copilului de a gestiona propriile emotii si pe ale celorlalti.
Din perspectiva dezvoltarii sociale, se constata o crestere a frecventei de manifestare a comportamentelor de supunere la reguli, de formare si mentinere a unei prietenii, de integrare in grupul de prieteni.
Cum iti poti da seama ca micutul tau are intarzieri in dezvoltarea socio-emotionala?
Copiii ale caror competente emotionale si sociale sunt insuficient dezvoltate pot avea probleme serioase mai departe in viata. De la inadaptarea la programa scolara si inevitabilul abandon pana la agresivitate, furie necontrolata, anxietate sau depresie. Specialistii au demonstrat ca aceste probleme se intalnesc mai rar la copiii cu abilitatile socio-emotionale bine dezvoltate.
Cercetarile in domeniu au dovedit ca nu este suficient sa dezvoltam abilitatile intelectuale ale copiilor. Capacitatea de a constientiza trairile emotionale, de a le gestiona in mod adecvat sau de a-si face prieteni sunt la fel de importante. De asemenea, abilitatea de a intelege si descrie emotiile celorlalti este necesara pentru manifestarea empatiei, care conduce la simpatie.
Daca copiii experimenteaza emotii negative puternice si nu stiu sa le exprime, se vor comporta neadecvat. Sunt copii capriciosi sau care manifesta furie, gelozie, razbunare sau plictiseala si izolare.
"Sunt copii care se dezvolta tipic, dar sunt si copii care se izoleaza de grupul social, copii cu autism, etc. Este importanta evaluarea periodica a copiilor de catre persoanele avizate, pentru a urmari dezvoltarea copilului, punctele forte si cele slabe in evolutia sa. Parintele este primul care observa anumite probleme in evolutia copilului. De asemenea, cadrul didactic trebuie sa informeze parintii in legatura cu evolutia cognitiva si socio-emotionala. Parintii si cadrele didactice sunt cei care trebuie sa ia masuri atunci cand vad mici semne pe care copilul le da, sa nu astepte sa se instaleze o anumita tulburare deoarece este mult mai usor sa previi decat sa tratezi", avertizeaza psiholog logoped Nicoleta Stanciu.
Ce pot face parintii ca sa-si ajute copiii sa se dezvolte socio-emotional?
Dezvoltarea sociala si emotionala a copilului mic este esentiala pentru modul in care va creste si va evolua. Daca abilitatile motorii si cresterea se dezvolta natural, dezvoltarea socio-emotionala necesita ajutorul parintilor. Ei sunt principalii responsabili de formarea copilului ca individ, mai ales la varste foarte fragede.
Parintii, dar si educatorii sunt cei care contribuie la dezvoltarea emotionala a copiilor prin socializarea emotiilor. Aceasta socializare se realizeaza prin reactiile avute la emotiile exprimate de copil, prin discutiile despre emotii sau prin exprimarea propriilor emotii.
Qbebe va prezinta cateva modalitati prin care puteti incuraja dezvoltarea socio-emotionala a prescolarului:
Cititi impreuna povesti!
Personajele din povesti sunt o sursa inepuizabila despre cum poti lega sau dezlega prietenii sau cum sa reactionezi in situatii de conflict, despre emotiile altor persoane in anumite situatii. Cititi impreuna povestea si adresati-i intrebari. Spre exemplu, cum s-a simtit Scufita Rosie cand a venit Vanatorul sa o salveze?
Discutati despre emotii!
Este vital ca micutul sa constientizeze importanta sentimentelor si emotiilor, cat si a faptului ca ele trebuie exprimate si impartasite. Intreaba-l cum se simte ori de cate ori ai ocazia.
Regulile trebuie respectate!
Iar atunci cand sunt incalcate, trebuie amendate. Este foarte important ca el sa constientizeze ca orice actiune are o consecinta, iar comportamentul inadecvat trebuie corectat. Aveti insa grija sa alegeti o pedeapsa potrivita si sa o duceti la bun sfarsit. Daca renuntati, nu va va mai lua in serios!
Arata-i unde a gresit fara sa critici!
Atunci cand greseste, invata sa ramai calma si sa pornesti de la ce a facut bine pentru ca apoi sa ii arati si unde a gresit. Doar punandu-i in valoare calitatile, va fi motivat sa nu mai greseasca.
Incurajeaza-l sa imparta si sa ajute!
Atunci cand un copil ii cere jucaria preferata, incurajeaza-l sa o ofere. Iar daca sunteti in parc si o batrana trece cu bagaj, invata-l sa o ajute sa duca greutatea. Devine increzatorIin fortele proprii si constient cat de important este sa oferi si sa ajuti!
Lasa-l sa aleaga de unul singur!
Lasa-l sa ia propriile decizii si ai grija sa i le respecti. Va invata, astfel, cum sa gestioneze diferite situatii si gaseasca rezolvarea. Daca vei alege tot timpul in locul lui, va ramane cu un handicap major: nu isi va cunoaste niciodata adevarata valoare!
"Parintii trebuie sa trimita copiii la gradinita incepand cu varsta de trei ani, sa creasca competentele lingvistice ale copiilor, sa le citeasca cat mai multe povesti, sa comunice continuu pentru a dezvolta vocabularul copilului. Este important ca parintele sa fie mereu pozitiv, sa abordeze pozitiv toate intamplarile si problemele personale. Parintii au rolul de a creste competentele sociale ale copiilor (parc, teatru, joc, magazine, circ, etc). Parintii pot implica fetele in jocuri specifice baietilor si invers. (Ex: baietii pot sa se joace sotronul, sa sara coarda, elasticul, sa coloreze o papusa, sa deseneze un colier, etc). Uitatul copilului in fata televizorului este un factor distructiv", concluzioneaza logoped Nicoleta Stanciu
Dezvoltarea abilitatilor sociale si emotionale se realizeaza progresiv, pe masura ce copiii cresc, oferindu-le contexte adecvate de invatare si exersare a lor, modele de exprimare a propriilor emotii si de rezolvare a problemelor emotionale personale. Este foarte important sa avem intotdeauna raspunsurile potrivite care sa-i ajute sa isi inteleaga emotiile si sa le gestioneze.
Surse:
"Creativitate si inteligenta emotionala", de Mihaela Roco
"Dezvoltarea competentelor emotionale si sociale la prescolari", de Catrinel Stefan si Kallay Eva
"Ghid de bune practici pentru educatia copiilor intre 3 - 6/7 ani"
Laboratorul de Psihologia dezvoltarii - "Prescolarul - dezvoltare socio-emotionala"
http://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-varstelor/
Urmareste-ne pe Google News
