Seara, în pijamale, fără machiaj și tocuri, suntem numai noi și copilul

Asemenea oricărei alte ființe umane, femeia are nevoie de o anumită prestanță în societate și poate că de foarte multe ori, ea are nevoie să fie cu un pas înaintea bărbatului, doar pentru a reuși să își impună punctul de vedere. Femeia va fi tot timpul aranjată, în limitele în care statutul și viața pe care o duce îi vor permite acest lucru. Fie că vorbim despre tocuri înalte, fie că vorbim doar despre manichiura proaspăt făcută, femeia va avea cel puțin o notă de eleganță pe care și-o va atribui și o va alătura celei cu care se naște. Prin definiția ei, femeia este eleganță pură, iar dacă de-a lungul secolelor ne-am obișnuit să ne diferențiem puternic față de bărbați și să împărțim foarte clar rolurile și granițele, astăzi, societatea a evoluat.

Astăzi, femeia are și carieră, și familie, și aptitudini de bucătar, și abilități de meșter, dar și o gândire demnă de invidiat. Mai mult sau mai puțin, fiecare femeie își asumă mult mai mult decât rolul de mamă, care cândva, era tot ceea ce i se cuvinea odată ce pleca din casa părintescă. Este dificil, nimeni nu spune că a întreține o familie în vreme ce te ocupi de carieră și alergi pe tocuri de la școala celor mici, la sala de fitness, o cafea alături de prietenele tale sau un loc de muncă solicitant, este ușor. Însă știi ce recompensă ne așteaptă pe toate la final de zi?

Machiajul pe care îl așezi dimineața pe față te ajută să pui în lumină cele mai de preț trăsături ale tale, însă până seara, știm... devine obositor! Tocurile îți alungesc picioarele și dintr-o dată parcă simți că „te ridică” la o anumită prestanță. Pășești altfel pe drumurile pe care le tot străbați de-a lungul zilei, însă la un moment dat, simți nevoia să le dai jos și să te așezi pe canapea. Pentru unele femei, viața devine puțin mai dificilă, mai ales atunci când nu au un suport - un partener de nădejde, în brațele căruia să-și plângă durerea și să-și arunce frustrarea; un partener care să le conțină, în măsura în care poate el - uneori mai stângaci, alteori mai sănătos - suferințele și obosela. Pentru unele femei, viața este mai dificilă atunci când ele sunt singura sursă de venit și mai presus de toate, atunci când devin și mame și vor tot ceea ce este mai bun pentru puii lor. Pentru unele femei, viața este mai dificilă atunci când nu reușesc să găsească o cale de a fi fericite și când aleargă de-a lungul unei zile la nenumărate interviuri, în speranța că vor reuși să înlocuiască locul de muncă acum pierdut. Pentru unele femei, viața este mai dificilă atunci când sunt nevoite să se despartă de părinți, pentru totdeauna, dar pentru toate femeile devenite mame, recompensa se află seara, acasă, alături de copilul mult iubit.

Seara suntem noi, pur și simplu noi - cu bune și cu rele, cu greutăți și cu fericiri, cu neliniști și cu siguranțe. Seara suntem noi, fără machiaj și fără tocuri; fără haine alese și fără prea multe cuvinte complexe. Seara suntem noi și nu am putea fi mai „noi înșine” dacă nu am avea o ființă care să ne lumineze viața așa cum o fac ai noștri copiii. Seara, pline de oboseală și cu picioarele umflate, privim către copiii noștri și ni se umezesc ochii de bucurie. Brusc, răspunsul la toate întrebările este aici: „Ce sens are să lucrez atât?”/ „Pentru ce mă zbat?”/ „Se vede vreun rezultat?”/ „Oare copilul acesta chiar este fericit?”

Recompensa la final de zi

Lumina de pe chipul inocent al copilului tău răpunde scurt la orice întrebare pe care o ai. Pentru lumina aceea te zbați, în lumina aceea găsești sens, lumina aceea este rezultatul și fericirea, iar tu, dragă mămică, tu faci posibile aceste trăiri minunate. Seara nu mai dăm socoteală nimănui (în afara micului șef care ne ia la rost că nu l-am luat mai devreme de la after-school) și nu mai suntem nevoite să purtăm nicio mască. Fie că vorbim despre măștile sufletești, fie că vorbim despre machiaj sau zâmbete forțat așezate pe chip, seara suntem pur și simplu noi. Nu există niciun alt om pe această lume care să te cunoască la fel de bine sau chiar mai bine decât o face al tău copil.

Copilul tău te cunoaște și recunoaște pe baza sentimentelor, grimaselor și tonalității vocii, dar mai presus de orice - copilul tău te cunoaște mai bine decât oricine pentru că el este parte din tine. O extensie a ta, poate. O mică extensie care prinde conturul propriu și se pregătește să pășească în viață; o micuță extensie pe care știm că vrei să o ferești de toate greutățile prin care ai trecut tu, însă viața are modalitățile sale de a testa pe oricine. Copilul tău este, poate, cel puțin la fel de complex precum tainele universului și niciodată nu vor exista suficiente cuvinte care să exprime tot ceea ajungi să trăiești prin intermediul simplului fapt de a știi că el există și că este al tău. Nimeni nu va putea să descrie vreodată fericirea care inundă sufletul în momentul în care, plini de întrebări, dureri, regrete, oboseală, tragedii și anxietăți, ne uităm către copiii noștri senini și simțim cum ne cuprinde lumina. Niciun întuneric nu va fi suficient de puternic pentru a umbri vreodată strălucrirea copilului tău; nici măcar întunericul nopții, în care sunteți doar voi doi, pe o canapea, în fața unui televizor - tu, cu ochii ațintiți către puiul tău, iar el, cu capul sprijinit de tine, dormind, zâmbind și emanând dragoste nemărginită.