Nu pot să vorbesc cu soțul meu, de teamă să nu mă părăsească

Ana este o femeie care s-a căsătorit din iubire și respect pentru soțul său, care a ajutat-o să se mute dintr-un mediu familial toxic și i-a oferit căldura de care avea nevoie, sau cel puțin, așa credea ea, pe atunci. Relația lor s-a dezvoltat rapid - în doi ani de la prima întâlnire s-au căsătorit și au conceput rodul dragostei - un băiețel pe nume Alexandru, pe care Ana avea să-l iubească mai mult decât orice pe această lume. Pentru că relația Anei cu părinții săi nu a fost niciodată bună, a fost de acord să se mute într-o anexă a casei socrilor săi, construită special pentru proaspăta familie:

„La început a fost bine. Nu le pot reproșa nimic din punctul ăsta de vedere: m-au ajutat; ne-au ajutat și ne-au fost alături în cele mai dificile momente. Eu nu am avut niciun ban, ne-am luat de tineri, a venit pe lume și Alexandru și dacă nu ar fi fost ei, ne-am fi chinuit mult, dar acum nu știu ce să mai fac...”, mi-a povestit Ana la primele ședințe.

Conflictul dintre generații

Generațiile se transformă de la an la an, iar părinții și bunicii noștri cu siguranță aveau total alte metode de a-și crește copiii. De câte ori nu ați auzit de la mame/ soacre: „Nu-l mai cocoloși atât! / Lasă-l să se învețe! / Lasă, că știu eu mai bine, eu așa i-am crescut pe ai mei și uite ce bine au ajuns!”? Cele mai multe sfaturi vin dintr-o dorință pură de fi de ajutor - știm și apreciem acest lucru - însă, uneori, anumite comportamente pot fi extrem de dăunătoare.

Și așa se face că... într-o zi, când Ana era în curte cu Alexandru, socrul ei și soțul, socrul a atenționat-o să-i capteze atenția copilului (la acea vreme în vârstă de 6 luni) pentru a-i arăta „ceva amuzant”. Entuziasmată, Ana și-a luat copilul în brațe și s-a dus lângă cei doi bărbați, pentru a vedea despre ce este vorba, dar „Am simțit atunci că-mi cade cerul în cap. Când am văzut ce a putut face, pur și simplu mi s-a făcut rău: lovea un pui de cățel pe care-l lăsase cineva în fața porții și i se părea distractiv. Ba mai mult decât atât, rădea și bărbatu-meu ca prostul. Am înlemnit”.

Socrul nu se afla la prima „abatere”. Încă de la vârsta de 4 luni și jumătate, încerca să îi dea copilului nuci, fistic sau alune pentru a vedea „ce face cu ele”, râzând de fiecare dată când micuțul le băga în gură; sau îl trezea de fiecare dată când adormea mai târziu decât „ora obișnuită”, „pentru fi sigur că va dormi și noaptea”, fără să respecte nenumăratele discuții pe care le-a purtat cu nora sa. Disperată, Ana a încercat să vorbească cu soțul, să-i explice, cu calm, că pentru ea copilul este cel mai impotant și educația lui va fi realizată după regulile sale, nicidecum după regulile altor persoane. Răspunsul soțului, la fiecare problemă: „Exagerezi. Sunt părinții mei și nu mă cert cu ei pentru fițele tale”.

Abuzul verbal este real

Picătura care i-a umplut paharul a fost momentul în care și-a văzut socrul și soțul râzând în timp ce un cățeluș plânge, neajutorat, de durere: „Mi s-au părut doi psihopați. Eu nu pot să-i educ pe ei, dar în niciun caz nu vreau să-mi las copilul să crească cu așa exemple și când i-am spus că nu tolerez așa ceva, m-a amenințat că mă lasă pe drum și-mi ia și copilul”. Nu suntem aici nici să aruncăm cu pietre, nici să luăm partea cuiva. O astfel de situație pare extrem de ușor de rezolvat, însă realitatea poate fi cumplită pentru mămicile tinere, care nu au niciun venit și depind de alte persoane întru totul. Din păcate, Ana nu este singura femeie care nu poate vorbi cu soțul său despre probleme importante din educația copilului său, din teama de a nu fi părăsită; Ana nu este singura mamă care strânge din dinți și suportă; Ana nu este singura mamă care se gândește zi de zi la un plan de „evadare” și nu este nici singura căreia îi este teamă să-și lase copilul în grija propriilor sale rude, chiar și pentru câteva minute. Ana nu este singura femeie abuzată verbal de soțul ei și nici singura mamă ca se străduiește să-și stăpânească furia de fiecare dată când își vede copilul agresat de propriul său bunic. Ana nu este singura!

Citește și: Am scăpat din iadul abuzului și datorez totul copilului meu

Dragi mămici, pentru multe dintre noi, viața nu a fost și nici nu este atât de dificilă, iar pentru acest lucru trebuie să ne simțim binecuvântate. Știm, viața ține de alegeri, în mare parte, însă nu toate alegerile care par a fi bune, ne conduc într-un punct cu adevărat benefic. Cel mai frumos vis se poate transfoma într-un adevărat calvar, peste noapte. Nu toată lumea deține resursele necesare pentru a face față unor astfel de situații, iar aici intervenim noi, cele care putem oferi o mână de ajutor. Ajutați-vă și sprijiniți-vă între voi. Uneori, un simplu cuvânt și o mână întinsă pot face diferențe cu adevărat remarcabile și dacă știți femei care trec prin situații similare, fiți voi umărul de care nu au parte acasă, pe care să plângă! Fiți voi confortul și liniștea lor, chiar și preț de câteva minute!