Imi amintesc cum visam seara, cand compuneam eseuri nesfarsite pentru scoala, cum va fi cand nu voi mai avea teme, cum va fi cand dimineata nu va fi nevoie sa ma trezesc la 7 si sa ma asez in banca la 8, cum va fi cand voi putea sa ies in oras si in timpul saptamanii, si sa stau pana la ce ora vreau, fara sa dau cuiva explicatii privind destinatia mea cand ies pe usa. Visam cum va fi sa mananc ce vreau eu si cand vreau eu, sa beau sucuri acidulate, sa am propria masina si sa plec unde vreau eu, sa locuiesc singura si sa ies cu prietenii in oras si sa beau un pahar de vin, sa imi construiesc propria mea garderoba, sa imi iau caine si sa ma joc toata ziua pe computer.
Of, daca as fi stiut atunci ce stiu acum ...
O sa mananc ce voi vrea!
Una dintre marile "probleme" ale unui copil este mancarea. Azi nu vrea cartofii prajiti, ii vrea piure, nu vrea suc de portocale, vrea lapte cu cacao ... si tot asa. Cu totii faceam mofturi, nu-i asa? Cu totii am crescut ... si acum tinem diete si regim, renuntam la zahar si carbohidrati, mancam pe fuga si, mai ales daca suntem mame, gatim aproape in fiecare zi pentru copilul care face mofturi. Desigur ca poti sa mananci un intreg tort de ciocolata la 12 noaptea sau sa devorezi cea mai mare shaorma cu "de toate". Insa maine vei manca numai o salata, vinovat de excesul culinar. Ce bine era cand ne gatea mama mancarea ei minunata si sanatoasa ...
"Imi amintesc ca ne facea mama micul dejun si era gata cand ne trezeam, mai faceam si mofturi ca nu ne placea ceva anume...acum...mi-as dori sa mai gasesc totul gata facut cand ma trezesc.", ne spune Alina.
Nu o sa ma mai duc la scoala!
De cate ori nu ti-ai spus asta, mai ales cand deschideai ochii dimineata si realitatea vreunei teze sau a vreunui test te izbea in moalele capului? Nu vreau la scoala, vreau doar sa stau intr-un camp de flori, fara teme, fara profesori, fara teze si sa privesc cerul. Vreau sa ma fac mare. Acum esti mare si maine ai de terminat o prezentare, este 11 noaptea, si te dor degetele de la cat ai tastat, si iti amintesti ca dimineata trebuie sa iti duci copilul la gradinita si nu ai schimburile pregatite ... si nu iti doresti altceva decat sa ai teza la romana maine.
"Imi aduc aminte perfect o conversatie cu tatal meu: eu eram suparata ca aveam prea mult de invatat pentru scoala si ca nu aveam timp sa ma uit la desene animate, sa stau mai mult afara cu prietenii si sa ma joc- cred ca aveam vreo 10-11 ani; atunci i-am spus ca imi doresc si eu sa am serviciu si sa stiu ca atunci cand ajung acasa s-a terminat serviciul pe ziua respectiva; el mi-a spus atunci, dojenitor, ca tot ce trebuie sa fac eu acum este sa invat, doar atat "trebuie". Acum, cu sau fara "trebuie", am de facut o gramada de lucruri, munca nu se termina cand ajung acasa, din contra, atunci incepe (ca sa nu mai zic acum de cand avem si un baietel ...)", ne povesteste Alina.
O sa am banii mei si masina mea!
Da, da, visai cu ochii deschisi cum o sa fii mare, o sa ai un job bine platit, o sa te scalzi in bani, o sa iti cumperi ce vrei tu, o sa ai o masina decapotabila si o sa te plimbi cu prietenii cu parul fluturand in soare, plecand fericit in vacanta. Realitatea unui adult insa nu este deloc asa. Cand esti lipsit de griji si dornic sa te distrezi cu prietenii esti la facultate si nu ai bani. Cand gasesti un job si incepi sa ai bani, nu ai timp, dornic sa te afirmi si sa iti maresti salariul. Cand ai ajuns unde doreai din punct de vedere salarial, iti doresti mai mult: o familie, o casa, o masina mai mare care sa cuprinda bagajul tau, al sotiei tale si al celor doi copii. Acum ai credite, rate, si drumul cu masina inseamna slalom pana la gradinita, frustrarea locului de parcare cautat indelung, munca, iarasi munca, sedentarism si, slava cerului, bucurii specifice varstei, precum zambetul si pupicii copiilor, o carte buna, un film deosebit, o discutie interesanta cu prietenii ... cand nemilosul timp iti permite.
"Am terminat facultatea, am terminat si masterul, am un job full time de 3 ani. Si ce-i cu asta? Nu mai interactionez cu zeci de colegi, nu mai simt emotiile dinaintea examenelor, nu ma mai dau cu capul de pereti crezand ca fac restante si trec la "cu taxa", nu mai pot sa chiulesc ca sa ma plimb pe strazile vechi din Bucuresti. Ah, nici nu mai am reduceri pe mijloace de transport in comun. Responsabilitati, chirie, facturi, drum facut ca o robotica acasa-serviciu-acasa, parinti si bunici vazuti o data la doua sapt, agitatie, foarte putin timp liber.", ne confirma Raluca.
"Cand aveam 15 ani nu visam la altceva decat la o masina numai a mea. Imi imaginam cum plimb fetele cu ea. Acum am masina mea si imi plimb fetele cu ea, ca sunt tatal a doua fetite frumoase. Visele adolescentei mele s-au implinit, intr-un fel sau altul.", ne spune razand Adrian.
O sa fac ce vreau eu!
Nu-i asa ca de fiecare data cand mama iti spunea sa inchizi televizorul ca este timpul de culcare sau ca nu ai voie sa te uiti la filmul acela, sau, cand ai mai crescut si ai inceput sa iesi cu prietenii, ca nu vei purta fusta aceea ca este prea scurta, ca nu ai nevoie de machiaj si ca la 10 cel tarziu trebuie sa fii acasa, nu-i asa ca de fiecare data iti spuneai: "Lasa, ca ma fac eu mare." Si visai ca atunci cand te vei face mare vei vedea si tu in sfarsit Pulp Fiction, vei sta pana la 3 noaptea cu prietenii, te vei machia si te vei imbraca asa cum vei dori. Da, acum poti sa faci toate cele enumerate mai sus, nu iti cere nimeni socoteala. Insa apar schimbarile maturitatii, cand a te imbraca si a te machia nu mai este asa de simplu, si trebuie sa stii sa asortezi piese si culori ca sa nu pari ridicol, cand filmele interzise minorilor nu mai sunt deloc interesante, cand iti doresti avid seri in care sa adormi inainte de 11 noaptea sau sa ai macar un program de somn regulat. Faci ce vrei tu, daca iti permite timpul si viata de familie. Si, nu-i asa, ca ai vrea sa vina mama sa iti spuna ce sa mananci, cand sa dormi si cum sa te imbraci, ca sa nu iti mai bati tu capul cu asta?
"Oho, de cate ori nu mi-am dorit sa stau singura, fara sora mea, fara mama si tata urmarindu-ma la fiecare pas. Am ajuns la facultate si am stat si cu 6 fete in camera. Apoi m-am mutat singura, si sufeream grozav din cauza singuratatii cand veneam de la serviciu. M-am casatorit si am un copil. Stau si cu soacra mea. Si imi dau seama cat este minunat sa fii inconjurat de oameni care te iubesc si pe care ii iubesti. Nu as mai vrea si nici nu as mai putea sa stau singura, asa cum imi doream in adolescenta.", ne spune Maria.
"Cand eram copil, exact asta imi doream: sa locuiesc singura, sa nu imi mai spuna mama sau tata cu ce sa ma imbrac, ce sa mananc si cate eforturi depune ea/el ca sa am eu totul, sa nu ma mai intrebe unde ma duc si cu cine si cand ma intorc... Sa nu mai fie casa lor, regulile lor, eu sa ma supun... Si am crescut, si m-am mutat singura... Surprize neplacute: nu imi gaseam lucrurile prin casa pentru ca mama nu mai insista sa le pun la locul lor, nimic nu era spalat si calcat cand aveam nevoie, nu-mi mai spunea nimeni ce sa mananc pentru ca frigiderul era gol (mereu uitam de "lantul slabiciunilor - gandit, hotarat, lista, piata, gatit"), iar cand ajungeam acasa, casa era pustie si nu tocmai funny ... " ne povesteste Louise.
"Mi se parea ca mersul cu vaca la camp in fiecare zi de vacanta de vara, este un chin. Si nu faceam decat sa citesc la umbra unui copac si ma mai uitam din cand in cand sa vad daca animalul a disparut. Pe atunci imi imaginam cum voi ajunge o mare domnisoara cu un super job apreciata de sefi, imbracata frumos si foarte respectata... Acum imi dau seama ca erau doar iluzii iar mersul cu vaca la camp era o super relaxare .... In sinea mea am ramas inca un copil. Mereu am teluri pe care vreau sa le ating si imi imaginez ca in viitor totul va fi mai bine si eu voi deveni persoana la care visam cand eram copil... O persoana mai buna, mai slaba, mai apreciata, cu venituri mai mari.", se confeseaza Adriana.
Cati dintre noi nu am avut astfel de dorinte cand eram mici si ne razvrateam cu replici dramatice si ochi dati peste cap impotriva regimului parintesc atat de sever si drastic? Acum suntem parinti la randul nostru, si constientizam, oarecum dureros, ca acele momente, ale copilariei si adolescentei sunt singurele momente lipsite de grijile cu adevarat apasatoare. Grijile de atunci par fulgi cazuti pe umerii nostri, si nu pietrele de moara ce ne apasa acum. Fiecare etapa a vietii vine cu dorintele si problemele ei. In copilarie si adolescenta ne doream sa fim mari, acum ca suntem mari, nu ne dorim neaparat sa fim iar copii, ne dorim poate momentele acelea lipsite de orice grija si de responsabilitati, ne dorim sa fi avut atunci mintea de acum, ca sa apreciem mai mult si sa ne bucuram mai intens de copilarie. Ne dorim sa putem sa ii facem sa inteleaga pe copiii nostri importanta copilariei lor ... si observam ca in fiecare zi devenim mai mult ca parintii nostri.
Acum suntem adulti, modelati parte din ceea ce ne doream sa fim cand eram mici si parte din ceea ce ne-a indrumat viata sa fim. Acum viata noastra este frumoasa si delicioasa datorita zambetelor copiilor nostri, si, fara sa constientizam uneori, incercam sa ne retraim copilaria prin frumusetea sufletului lor curat si nestiutor. Si ne dam seama ca, de fapt, daca ne-am intoarce in timp, nu am face cu nimic lucrurile diferite, tocmai pentru ca rezultatul sa fie acelasi: copiii nostri.
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor-Sef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
