Ce înseamnă carantina pentru un copil de 7 ani: Povestea care a schimbat perspectiva tuturor

Kristin s-a îmbolnăvit la vârsta de 7 ani de o formă severă de gripă, care nu îi dădea pace sub nicio formă. Cel mai bun lucru pe care l-a putut face mama ei, atât pentru ea, cât și pentru întreaga familie, a fost să o bage în carantină. Cuvinte mari, pentru un copil mic, însă cu o doză de imaginație, dragoste și grijă infinită, mama jurnalistei a reușit să o facă pe aceasta să se simtă mai degrabă în vacanță, decât în cantină, iar ani mai târziu, Kristin povestește cum au reușit acele zile să îi schimbe viața.

Făcând parte dintr-o familie cu șapte copii, Kristin a fost nevoită să stea în izolare, din respect pentru micuța comunitate în care se afla. Mama, stâlpul familiei, a reușit să gestioneze situația într-atât de bine, încât Kristin povestește relaxată despre perioada respectivă:

„Mama mea avea un ritual pe care amândouă l-am respectat cu strictețe. În camera mea, avea dezinfectant, cu care avea grijă să curețe zilnic ușa. Părea ușor înfiorător la început să o văd intrând mereu în cameră cu mănușile sale galbene, curățând ușa, însă odată ce și le dădea jos și îmi verifica temperatura, aproape că îmi doream să fiu bolnavă pentru totdeauna, pentru a simți căldura mâinilor sale și dragostea cu care se apropia de mine”, menționează Kristin.

Povestea se petrecea cu mult înainte ca psihologia să ia amploare și exercițiile de mindfullness să explodeze în întreaga lume, însă, cu toate acestea... iubita mamă a jurnalistei a știut cum să mențină copilului său atât corpul, cât și creierul, sănătoase.

„Pe atunci nu exista conceptul de mindfullness, dar mama mea a reușit să mă ajute să privesc situația dintr-o perspectivă sănătoasă”, declară Kristin. Pe această cale, Kristin împarte cu noi „trucurile” care au reușit să o scoată din cotidianul potențial agonizant, în care se afla:

1. Călătorește cu mintea

Mintea poate călători oriunde, oricând, atât timp cât o antrenăm în acest scop. Ne putem plimba și putem colora lumea în orice culoare vrem noi. Putem schimba anotimpurile, țările, timpul, decorul.. totul. Important este să ne antrenăm puțin mintea și imaginația: „Nu m-am simțit niciodată închisă într-o cameră și atât. În acea perioadă am putut călători oriunde!”, povestește Kirstin.

2. Fii precum peștișorul auriu

Un îndemn care la prima vedere poate suna ciudat, însă... „pe când stăteam în carantină, aveam un peștișor auriu, care nu a trăit mult, din păcate, dar era în viață atunci când nu puteam ieși din casă. Mama m-a învățat să înot cu el; m-a învățat să mă relaxez și să văd lumea prin ochii săi și îmi amintesc foarte clar momentul în care am reușit să îmi văd dormitorul de lângă el, chiar din acvariul lui mic. Vedeam lumea din apă și înotam alături de el”, spune jurnalista.

„Un epidemiolog mi-a întărit sfatul, recomandându-le tuturor celor cu care intra în contact să cumpere peștișori aurii. Poate că nu vorbesc, poate că nu se conectează la internet, nu ne oferă mâncare și nici nu au Netflix-ul instalat, însă respiră, iar simplul fapt de a ne conecta la o ființă, într-o perioadă în care nimic din jurul nostru nu mai pare că ar avea viață, este mai mult decât benefic pentru creier”, mai adaugă Kristin.

3. Cărți, cărți, cărți...

Pentru că o carte are puterea de a te deconecta de la banalul tău și de a te conecta la orice lume pe care o alegi tu. Te poți plimba oricând pe tărâmuri necunoscute, poți descoperi magie, groază, dragoste, istorie; poți merge din 1918 până în 2080 de la o pagină la alta.

4. Respiră

Poate deveni extrem de dificil să stai între patru pereți pentru un timp îndelungat, fără un anumit termen, așteptând doar să treacă... să fie mai bine, însă nu uita să respiri. Nu uita să aerisești camera în mod frecvent: „Mama ținea geamul deschis în camera mea chiar și noaptea, ceea ce ar fi putut fi destul de riscant, însă simțeam cum respir. Simțeam cum respiră și camera odată cu mine. Îmi amintesc că vedeam perdeaua mișcându-se pe ritmul vântului și pur și simplu simțeam că respir”.

Unul dintre cele mai responsabile lucruri pe care le putem face în această perioadă este să ne izolăm. Izolarea ar putea suna dur, la prima vedere, însă totul ține de perspectivă. Timpul petrecut cu tine însuți sau cu cei dragi nu este timp mort și nicidecum timp pierdut; este timp de reconectare: de reconectare la planurile pe care ți le faci de ani de zile și niciodată nu reușești să le pui în practică; reconectare cu cărțile de căpătâi, reconectare cu copiii tăi, cu părinții tăi prin intermediul conversațiilor interminabile la telefon; de reconectare cu tine.

Dragă mămică, închide ochii și reamintește-ți, încă o dată, faptul că tu ești un pilon vital al familiei: pe tine te strânge în brațe copilul și în poala ta plânge atunci când este bolnav; pe umărul tău își lasă partenerul durerile și responsabilitatea ta, în acest moment, este să fii puternică! Ține-ți familia în izolare! Nu pierzi nimic dacă acorzi atenție acestei probleme care ne macină pe toți. Ieși atunci când ai nevoie, strict pentru ceea ce ai nevoie. Cumpără cu măsură și respectă comunitatea, exact așa cum îți respecți familia. De câteva săptămâni, cu toții am devenit unul singur. Cu toții respirăm la unison, obosiți și speriați. Cu toții ne întrebăm, pe același ton: „Oare când se va termina?” și cu toții sperăm la mai bine. Nu uita, însă, dragă mămică, faptul că „mai binele” tuturor ține de fiecare dintre noi în parte. Noi decidem, în cea mai mare măsură, când se va opri totul, așa că este momentul să stăm în casă și să fim responsabili. Să ne ferim și să îi ferim pe cei iubiți.

De câteva săptămâni încoace luptăm cu toții pe același front: nu mai este loc de injurii, nu mai este loc de acuze: acum este loc doar pentru responsabilitate. Fiți responsabile, dragi mămici! Fiți responsabile, pentru că familia stă pe umerii voștri, iar voi puteți face cu adevărat o diferență!

Inspirație: usatoday.com