Din ce motiv apar influențele externe
Influența colegială persistă din copilărie și până la maturitate, însă îndeosebi în primii ani de viață când valorile și comportamentul unui copil încă se conturează, conform expertului în dezvoltare și comportament Betsy Brown Braun. Un studiu publicat în anul 2007 în revista Psihologie de Dezvoltare atestă în mod surprinzător că vârsta de 14 ani este una critică, în acest moment copiii începând să se opună influențelor externe; această abilitate se intensifică până la până la 18 ani și apoi se aplatizează cel puțin până la 30 de ani. Așadar, un copil influențabil în primul an de liceu poate deveni un adult ușor influențabil.
În mod interesant, când un copil/adolescent este expus unor influențe negative, își poate întări caracterul, și abilitatea de a face alegerile potrivite. Adevărul este că cei mici resping influențele nefaste, conștientizând faptul că se expun unui pericol; există, desigur, și categoria de copii care găsește rebeliunea atractivă. Nu vei afla însă acest lucru decât în perioada adolescenței.
Conform specialistului Betsy Brown Braun, nu ar trebui totuși să interzici anumite prietenii deoarece poți obține contrariul, respectiv să le transformi în ceva atrăgător, iar pentru copiii mai mari să creezi chiar o barieră nedorită între voi doi.
Citește și: Prietenii pe care ar trebui sa-i aiba copilul tau
1. Tipul de fată/băiat rea/rău
Este specialist în arta excluderii și umilirea semenilor în mod ascuns.Grad de pericol: ridicat. Când un copil ajunge în grațiile unei regine sau a unui lider de haită, preia cel puțin o parte din exclusivitatea acestuia. Conform unui studiu de la Universtitatea din Western Ontario din Londra, copiii care au fost incluși în grupul populat au fost mai predispuși să manifeste agresiune relațională (manipulare, răspândire de zvonuri).
Cum să procedezi: întreabă-ți copilul despre emoțiile provocate de prietenul său, eventual cum se simte când fata/băiatul respectiv face/spune lucruri rele și care îi sunt motivele. În acest fel îi consolidezi empatia, stimulându-l să manifeste blândețe față de ceilalți.
2. Tipul care îți răspunde obraznic
Când îi ceri să își facă tema, răspunde cu o remarcă sarcastică, iar în adolescență chiar cu injurii.Grad de pericol: ridicat. Dacă un copil aude un altul că răspunde obraznic adultului, va încerca la rândul său să facă acest lucru, ca să-și exploreze independența.
Cum să procedezi: în momentul în care îți auzi copilul că folosește un limbaj nepotrivit sau observi o atitudine rebelă, indică-i faptul că știi de unde a preluat-o, subliniind că tu nu ești de acord cu un astfel de comportament în casă.
3. Tipul neînfricat
Acest mic cascador este întotdeauna primul care sare cu capul înainte pe tobogan sau care depășește limita de viteză în adolescență.Grad de pericol: ridicat. În cadrul unui studiu desfășurat în Universitatea din Ontario, copiii cu vârste cuprinse între 6-12 ani au urmărit filme cu copii de vârste similare realizând manevre periculoase la locul de joacă, iar când au fost întrebați dacă ar face aceleași lucruri au răspuns afirmativ (dacă au văzut și alți copii vorbind în mod pozitiv despre activitatea respectivă). Acest lucru este valabil în special la adolescnți când au prieteni care folosesc droguri sau alcool.
Cum să procedezi: dacă copilul are mai puțin de 10 ani, discută despre modul în care să-și asculte conștiința pentru a evita pericolul (este mai greu la adolescenți). Reamintește-i că nu trebuie să facă tot ce vede la prietenii/colegii său. Explică-i că poate face alegeri chibzuite și nu îi impune diverse conduite.
4. Tipul perfid
Acționează contrar regulilor și apoi minte. Este genul care fură gumă de mestecat din magazine și aduce băutură la liceu.Grad de pericol: mediu. Asolescenții se află într-o fază de tranziție și încearcă să definească cine sunt, reușind acest lucru prin a demonstra că nu sunt doar o clonă a părinților, conform doctorului Mitchell Printein de la Universitatea North Carolina. Experimentarea și rebeliunea fac parte din procesul de dezvoltare, indiferent de prietenii copilului.
Cum să procedezi: cel mai important este că comunici cu copilul tău și să-l încurajezi să explice de ce găsește atrăgător prietenul (poți descoperi probleme subtile care îl direcționează către acesta). În cazul în care copilul tău nu este interesat de relație, ia în considerare posibilitatea că el poate conduce actele de delincvență și implementează reguli stricte legate de timpul petrecut afară.
5. Tipul care dă vești șoc
Este vorba, mai pe scurt, despre expertul în sex.
Grad de pericol: mediu. Copiii au fost dintotdeauna fascinați de sex (ca și noi adulții, dacă ne amintim), dar dacă prietenul copilului tău îi prezintă informații despre sexualitate înainte de a-i explica tu cum stau lucrurile, trebuie să intervii.
Cum să procedezi: mai întâi de toate află ce anume a auzit copilul, dar nu într-o manieră acuzatoare (mai degrabă curioasă). Apoi, împărtășește chiar tu lucrurile pe care le consideri adecvate vârstei (de unde vin bebelușii etc.) și poți purta, eventual, o discuție cu părinții acelui copil (evită să îl acuzi în mod direct și poartă-te ca și cum îți dorești să îi protejezi pe ambii).
6. Tipul care are crize de tantrum
Vrea întreaga lume, chiar acum.Grad de pericol: redus. Copiii care au crize de tantrum toată ziua tind să aibă temperamente dificile, ca și părinții sau rudele lor care le întăresc cedând la cererile acestora. Copilul tău poate doar să imite, dar nu pentru un timp prea lung.
Cum să procedezi: dacă observi manifestări de tipul crizelor de tantrum, este important să îți impui punctul de vedere. Dacă prietenul său face o criză la tine acasă, este bine să pleci din cameră, luându-ți de mână copilul pentru a-i oferi acestuia timp/spațiu să se calmeze.
7. Tipul neigienic
Evident, nu este în relații prea bune cu apa și săpunul.Grad de pericol: moderat, atâta timp cât nu pune în pericol sănătatea și siguranța copilului tău, nu trebuie să te îngrijorezi. Ne reamintește de importanța pe care o joacă un părinte în stabilirea exemplului.
Cum să procedezi: nu interveni decât dacă copilul tău vine să întreabă de ce prietenul său miroase ciudat și poartă haine pătate. Atunci este momentul optim să îi explici în detaliu regulile de igienă.
8. Tipul obsedat
Are tendința de a se axa pe diverse lucruri, precum insecte, viața pe Marte sau chiar deschiderea continuă a sertarelor din casă.Grad de pericol: nu trebuie să îl critici deoarece copiii sunt sensibili la tot felul de mesaje și ajung să își dorească mai mult un lucru interzis.
Cum să procedezi: mulți părinți au tendința de a diagnostica copiii altor oameni cu tulburări în dezvoltare. Este greșit să faci acest lucru și nu trebuie să te grăbești cu o etichetă. Chiar dacă ar fi adevărat, nu este nimic greșit într-o asemenea prietenie. De fapt, este bine să dezvolți prietenii cu oameni diferiți.
9. Tipul dependent
Nu se dezlipește de fiul sau fiica ta, ca și cum ar face parte din familie.Grad de pericol: redus, este mai degrabă deranjant decât periculos
Cum să procedezi: copilul tău se bucură de popularitate și tu ar trebui să faci la fel. Acest comportament de tip dependent este un semnal că al tău copil atrage alte persoane; prin urmare, dacă nu îl deranjează compania acelei fete/acelui băiat, nu interveni. Dacă își dorește însă să petreacă timp împreună cu alți copii, poți discuta despre cum trebuie să te comporți cu prietenii tăi fără să-i rănești.
Este copilul tău o influență negativă?
Aceasta este întrebarea pe care trebuie să ți-o adresezi întotdeauna. Poți afla răspunsul la ea discutând cu profesorii săi (petrec destul de mult timp cu copilul tău), discutând în fiecare zi cu el (despre ce face și relațiile sale) și observă interacțiunile sale cu semenii (invită prieteni de-ai săi la voi acasă). Cedează tentației de a critica atât pe el/ea, cât și pe prietenii săi (intră într-o stare defensivă naturală, iar tu ca părinte nu ești capabil să înțelegi). Impune limite când este cazul și nu uita de faptul că o comunicare de calitate reprezintă cheia pentru multe probleme.
Surse:
www.realsimple.com; www.empoweringparents.com; www.huffingtonpost.com