In primii ani, dezvoltare mentala a copilului este remarcabila. Pana la varsta de doi ani, cunostintele bebelusului despre lume sunt limitate la perceptiile sale senzoriale si activitatile motorii.
"La aceasta varsta comportamentele copilului sunt raspunsuri motorii produse de stimulii din mediu, dar tot la aceasta varsta se formeaza "proto-cognitiile", adica rationamente primare, neconstientizate, despre felul in care este lumea. Nu este indiferent daca copilul este lasat in leagan sa planga timp de doua ore sau daca este neglijat, asa cum nu este indiferent daca mama sare sa vada ce are copilul in primele trei secunde in care acesta plange. Ambele atitudini duc la formarea unor puncte de vedere deformate despre lume: in prima situatie copilul ajunge la concluzia ca lumea este un loc periculos, in timp ce in a doua situatie va dezvolta o toleranta scazuta la frustrare", considera dr. Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa (ACCPI).
Dezvoltarea mentala este un proces continuu si gradat, care dureaza toata viata. Stadiile se succeda pentru ca sunt tot mai adaptate la exigentele realitatii. Piaget a dezvoltat o teorie despre cum copiii construiesc cunostinte, plecand de la greselile pe care le fac, la anumite varste, in rezolvarea unor probleme.
De la 3 la 6 ani, gandirea prescolarului este strans legata de reprezentari si de limbaj. Cu ajutorul cuvantului, copilul reuseste sa-si reprezinte realitatea. Folosindu-se de cuvinte ca simboluri ale persoanelor sau obiectelor, isi dezvolta abilitatea de a intelege si de a comunica. El se joaca la aceasta varsta "de-a scoala" sau "de-a mama", "de-a medicul/politistul", in care cuvintele inlocuiesc situatiile concrete. Astfel de jocuri imaginare dezvolta gandirea preoperationala, permitand copilului sa faca distinctie intre real si imaginar.
"In perioada doi-sase ani copilul invata sa foloseasca limbajul. Inca nu intelege cum sa manipuleze mental informatia si nu poate sa isi insuseasca punctul de vedere al altor oameni. Este de asemenea perioada in care copilul invata mai multe despre mediul inconjurator si ia decizii inconstiente privitor la viata proprie. Este o perioada caracterizata de "gandirea magica", in care copilul invata preponderent prin joc, iar in cursul jocului este angajata imaginatia si copilul este scufundat in lumea fantastica a jocului", completeaza psihoterapeutul Oana Maria Popescu, presedinte ACCPI.
O alta caracteristica a gandirii prescolare este egocentrismul. La aceasta varsta, copilul isi centreaza gandirea asupra propriului ego, el crezandu-se centrul universului. Pentru copilul de 3-6 ani, totul prinde viata. Soarele si luna, ceasul, telefonul, mobilierul sunt fiinte vii, inteligente si ... vorbarete. Din egocentrismul gandirii se desprinde si artificialismul: posibilul si imposibilul se suprapun, copilul crede ca toate lucrurile sunt facute de om. Mai mult decat atat, el fabuleaza si inventeaza, crezand ca toate pe pamant sunt facute pentru el.
Piaget si dezvoltarea cognitiva
In viziunea psihologului francez, copiii incearca sa inteleaga lumea singuri, pe baza propriilor experiente. Jean Piaget considera ca pentru dezvoltarea capacitatilor cognitive este mai important cum gandeste copilul decat ceea ce stie la un moment dat.
Psihologul descopera patru stadii de dezvoltare intelectuala, carora le corespunde cate un tip de gandire:
• stadiul senzorimotor (0 - 2 ani) - simturile si abilitatile motorii sunt principalele instrumente ale copilului pentru a intelege lumea. Copilul poate intelege ca un obiect exista chiar daca nu se mai afla permanent in campul sau vizual. Incepe sa-si aminteasca si sa-si reprezinte experientele. Stadiul se incheie cu achizitia limbajului si a gandirii simbolice.
• stadiul preoperational (3 - 6 ani) este caracteristic copilului de varsta prescolara, care incearca sa achizitioneze gandirea logica. Intre timp, se foloseste de gandirea simbolica si de limbaj pentru a cunoaste lumea inconjuratoare. Gandirea este egocentrica, cunoasterea fiind facuta din perspectiva proprie.
• stadiul concret operational (7 - 11 ani) - copilul intelege si foloseste operatiile logice in rezolvarea de probleme. In aceasta perioada copilul isi defineste notiunea de "numar", "clasificare" si "conservare". Gandirea devine reversibila.
• stadiul operatiilor formale (de la 12 ani) - copilul incepe sa abstractizeze, adolescentul opereaza mental asupra unor probleme ipotetice. Apare gandirea stiintifica.
Dupa ani de studiu si observare a copiilor, Jean Piaget sustine ca dezvoltarea intelectuala a copiilor porneste de la scheme si modele universale si se bazeaza pe asimilare si acomodare, care se concretizeaza intr-o stare de echilibru.
Dezvoltarea proceselor cognitive la copiii de 3-6 ani
Piaget a denumit perioada 3-6 ani stadiul preoperational al dezvoltarii cognitive, deoarece la aceasta varsta copiii nu sunt inca pregatiti sa efectueze operatii mentale logice, asa cum vor fi in stadiul operatiilor concrete.
Gandirea - principala caracteristica a gandirii prescolarului este intuitivitatea, influentata de perceptie; in gandirea intuitiva, actiunile reale sunt imitate. Copilul are tendinta de a corela mental anumite fenomene, indiferent daca intre ele exista sau nu o relatie cauzala.
Simbolurile, carora copiii le-au atasat o semnificatie, ii ajuta sa-si aminteasca si sa se gandeasca la lucruri care nu sunt prezente fizic. De asemenea, limbajul foloseste un sistem de simboluri pentru comunicare.
Intre 3 si 5 ani, copiii realizeaza ca gandirea se petrece in minte, dar nu inteleg ca oamenii gandesc in cuvinte sau pot "vorbi cu ei insisi". Incepand cu 4 ani, copiii inteleg diferenta intre aparenta si realitate.
Memoria - gandirea este corelata de modul in care ne amintim. In aceasta perioada volumul memoriei creste, iar continutul ei este format din rezultatele observatiilor directe, din dialogul cu adultul sau din povesti. Dupa 5 ani, se constituie amintirile, se retin evenimente cu mare incarcatura emotionala. Copilul memoreaza si retine ce l-a impresionat mai puternic, ceea ce este legat de universul lui.
Odata cu imbunatatirea limbajului si conturarea imaginii de sine, apare si memoria autobiografica. De la 3 ani, copiii incep sa-si aminteasca evenimente si experiente, devin fascinati de trecut. Atentie, insa! La aceasta varsta, copiii pot fi usor influentati in legatura cu amintirile si isi pot insusi experientele altora, povestind despre evenimente la care nu a participat de fapt.
Atentia se dezvolta gradual. Dezvoltarea atentiei asigura posibilitatea efectuarii oricarei activitati. Atentia involuntara este manifestata de curiozitatea prescolarului, iar atentia voluntara este strans legata de dorintele si intentiile copilului de a finaliza activitatea inceputa. La 3 ani, copilul poate fi distras usor de evenimente noi, dar capacitatea de concentrare creste treptat, iar la 4-5 ani ramane implicat mai mult timp intr-o activitate. La 6 ani, copiii pot desfasura activitati cu durata de 30 de minute.
Limbajul se dezvolta in acelasi timp cu gandirea. La 3 ani, un copil cunoaste si foloseste 900-1000 de cuvinte, in propozitii scurte si afirmative. Intre 4-5 ani, copilul este capabil sa rosteasca propozitii (de 4-5 cuvinte) negative, imperative si interogative. Intre 5 si 7 ani, propozitiile devin mai lungi si mai complicate, copiii folosesc mai multe conjunctii, prepozitii si articole.
Caracterisc acestei varste este solilocviul - vorbirea cu sine, cu voce tare, fara vreun sens anume. Piaget considera ca, fiind egocentrici, copiii mici sunt incapabili sa comunice cu sens, ci doar exprima tot ce le trece prin minte.
Intarzieri in dezvoltarea cognitiva
Medicul Oana Maria Popescu ne ajuta sa recunoastem semnele afectarii cognitive la copil:
• aversiunea fata de interactiunile fizice,
• intarzierea dezvoltarii limbajului,
• depresia sau anxietatea,
• dificultatea de concentrare si usurinta cu care copilul este distras de la ceea ce face,
• dificultati de invatare,
• incapacitatea de a exprima rapid gandurile si de a procesa informatia,
• incapacitatea de recunoastere a sunetelor,
• exploziile de furie,
• memorie scurta,
• dificultati de interpretare a cerintelor senzoriale din mediu,
• dificultati in raspunsul dat altora,
• dificultati de vorbire.
De multe ori deficitele cognitive sunt diagnosticate de medicul de familie sau pediatru la vizitele medicale de rutina.
Modalitati de stimulare cognitiva
Deoarece capacitatea de concentrare se dezvolta gradual, gandirea se bazeaza pe simboluri, iar memoria este legata de lucrurile care l-au impresionat cel mai mult, dezvoltarea cognitiva a copilului trebuie atent supravegheata de parinti. Acestia isi pot stimula cognitiv copiii prin exercitii sau jocuri. Spre exemplu, atunci cand copilul are de rezolvat o problema complexa, parintele il poate ajuta prin trasarea unor etape, pe care sa le parcurga pe rand.
"Principalul ingredient al dezvoltarii armonioase a copilului este relatia pe care o are cu parintii. Cu cat relatia cu parintii este mai buna, cu atat copilul poate sa se descurce mai bine in situatii stresante si poate rezolva mai bine diverse probleme. O relatie buna cu parintii implica insa ceea ce se numeste "atasament de tip sigur": copilul nu este nici dependent de parinti, nici ignorat de acestia. Ca urmare, incurajarea activitatilor de unul singur promoveaza capacitatile cognitive ale copilului, in conditiile in care copilul stie ca se poate baza pe parintii sai. O greseala frecventa este cea in care parintii fac totul in locul copilului si nu il lasa sa se descurce singur in variate situatii", atentioneaza dr. Oana Maria Popescu, presedinte Asociatia de Cercetare, Consiliere si Psihoterapie Integrativa (ACCPI).
Tulburarile cognitive
Retardul mental (dizabilitatile intelectuale) sau dificultatile de invatare reprezinta tulburari cognitive, pe care parintii nu trebuie sa le treaca cu vederea. "Deficitele cognitive apar din cauza tulburarilor de dezvoltare fetala sau accidentelor la nastere, dar exista si tulburari cognitive de cauza necunoscuta. In mare parte tulburarile cognitive la copil sunt produse de hemoragiile cerebrale, anormalitatile cromozomiale (defecte genetice), hipotiroidismul congenital, lipsa de oxigen in timpul nasterii, infectiile prenatale si complicatiile intrauterine", considera psihoterapeutul Oana Maria Popescu.
Sursa:
"Psihologia copilului" de Mihaela Gaisteanu
"Ghid de bune practici pentru educatia copiilor intre 3 - 6/7 ani"
http://psihoconsultanta.wordpress.com/discipline/psihologia-varstelor/
Urmareste-ne pe Google News
