Copilul meu, computerul si Internetul: Cum ii este afectat creierul?

Copiii si jucariile lor: Internetul, tabletele, laptopurile

Andrei are 5 ani si se invarte imbufnat prin curtea gradinitei, pe la ora pranzului. Nu vrea sa intre in clasa si trage cu dintii de jucaria de plus.

- Vreau acasa, sunt plictisit, vreau sa vina mama sa plec.
- Iti este dor de mama, Andrei?
- Da, dar mai mult imi este dor de Tabi a mea.
- De Tabi? Cine este Tabi?
- Tabi este tableta mea. Mi-a luat-o tata cand i-a luat si fratelui meu de ziua lui (cu jumatate de an in urma). Si mi-e dor de Tabi, sa ma joc cu ea.

Mircea (6 ani) plange in tacere, in fundul clasei. Are o enciclopedie in mana si da pagina dupa pagina, dar nu se uita in ea, ci cand la stanga, cand la dreapta, prin incapere. Ma asez langa el si incerc sa aflu ce l-a suparat. Raspunde destul de incoerent, dar vorbeste mult, ca de obicei. Peste cateva minute, ajungem mai aproape de ceea ce il doare:

- Aveam acasa jocul asta si nu il mai am, l-am pierdut, l-am pierdut de tot. Era foarte important pentru mine, nu mai gasesc un astfel de joc. Era un joc pe tableta, chiar tata l-a cautat din nou pe internet si nu l-a gasit. De asta plang, mi-am amintit ca nu mai am jocul acasa. Era foarte important, pentru ca si mama si tata se jucau cu mine jocul asta. Ne jucam impreuna jocul. Altfel, mama se joaca altceva, spune ca nu are energie de jocurile mele, nici macar cand facem avioane de hartie. Am vrut sa joace fotbal cu mine, dar o doare piciorul. Si tata este plecat mereu si vine abia seara. Dar jocul asta pe tableta puteau sa se joace, ma jucam cu ei.

Alex intra pe usa la 8 dimineata, intinde mana sa ma salute si imi arata un zambet pana la urechi.

- Astazi ma ia tata la ora 4, nu mai stau pana la 6!
- Ce bucurie! Unde mergeti?
- Acasa. Il ia pe fratele meu de la gradi, ca sa il duca mama la doctor, si ma ia si pe mine daca tot il ia pe el.
- Am inteles. Si tu cu tati mergeti acasa?
- Da! Si o sa pot sa stau pe laptop! 2 ore!
- Te duci acasa sa stai pe laptop? De acolo bucuria asta?
- Da! Ca imi place sa stau si nu ma lasa cat as vrea eu de des!
- Aha. Si ce o sa faci pe laptop?
- O sa ma joc un joc cu imparatii-maimuta si o sa imi puna un film!

Si asa mai departe: aproape fiecare scolar sau prescolar are aventurile lui cu Internetul si jocurile video. Copiii sunt entuziasmati de parca ar sosi Mos Craciun si nu avem de ce sa ne miram: calitatea stimulilor care ii "iau in primire" pe ecranul calculatorului sau a tabletei sunt ca un drog pentru creierul uman, mai ales pentru cel necopt al copilului. In schimb, prea multi parinti par a nu fi informati sau constienti de pericolele ireversibile la care aceste distractii supun creierul copiilor...

In articolul de fata, ca sa raspundem la intrebarea Cum afecteaza Internetul creierul copilului meu?, vom reda o serie de observatii ale oamenilor de stiinta, citate din cartea "Efectele micului ecran asupra mintii copilului", apartinand bioeticianului Virgiliu Gheorghe, psihopedagogului Nicoleta Criveanu si lectorului universitar doctor Andrei Dragulinescu.

Copilul meu si computerul: Cum ii afecteaza creierul?

"Calculatorul, ca si televizorul, indiferent de utilizarea sa, constituie un important factor de stres pentru creierul uman. Pe parcursul folosirii computerului, ecranul acestuia, ca si cel al televizorului, inhiba activitatea emisferei stangi, a cortexului prefrontal si slabeste comunicarea interemisferica, realizata prin puntea corpul calos. In schimb, favorizeaza deschiderea portilor subconstientului si inscrierea cu putere a imaginilor transmise, in adancurile acestuia.

Imaginea de pe ecranul monitorului, printr-o actiune de natura hipnotica, impinge creierul intr-o stare electrica de tip alfa, subminand, concomitent, ritmul cerebral beta ce caracterizeaza procesele gandirii logice si analitice sau, in general, gandirea activa. In momentul in care utilizam calculatorul pentru un proces ce solicita gandirea, creierul trebuie sa faca un efort mult mai mare decat in mod obisnuit, pentru a putea birui inertia hipnotica in care il introduc imaginile de pe ecran. Pe de o parte, vizionarea genereaza unde alfa si, pe de alta parte, gandirea activa solicita unde beta. Aceasta face ca, atunci cand ne aflam cu ochii lipiti de ecran, procesul gandirii sa fie mult ingreunat, desfasurandu-se cu un consum mult mai mare de energie nervoasa si cu riscul epuizarii mult mai rapide a creierului.

In cazul computerului, analiza trebuie particularizata in functie de modul in care este utilizat. De exemplu, nu acelasi lucru este sa citesti un text pe ecran, cu a uita de sine, lasandu-te absorbit in spatiul virtual al jocurilor video. De fapt, factorii agravanti sunt schimbarea rapida a cadrelor si suscitarea cu putere a emotiilor si instinctelor." (Dr. Virgiliu Gheorghe)

Copilul meu, Internetul si distragerea continua a atentiei

"Internetul este cel care ofera exact acel tip de stimuli senzoriali si cognitivi (repetati, intensi si care creeaza dependenta) despre care s-a dovedit ca pot conduce la alterari puternice si rapide ale circuitelor si functiilor cerebrale.

In decursul unei zile, majoritatea dintre noi petrecem cel putin o ora sau doua pe Internet, iar in decursul acestui timp tindem sa repetam mereu aceleasi actiuni sau unele similare. Unele dintre acestea sunt fizice - scriem la tastatura, miscam din mouse si ii apasam butonul stang sau drept, etc. Pe masura ce realizam aceste actiuni, Internetul ne furnizeaza un set continuu de impulsuri catre centrii corticali vizuali, somato-senzoriali si auditivi. Internetul ne comanda atentia cu mult mai multa insistenta decat au facut-o vreodata televizorul, radioul sau ziarul de dimineata. Iar problema este ca Internetul ne acapareaza atentia doar ca sa ne-o imprastie!

In loc sa ne concentram la informatia care ni se transmite, atentia ne zboara cu multa usurinta la orice altceva: la palpairea monitorului, la imaginile si culorile de pe site-ul respectiv, la zgomotele de afara etc. Distragerea continua a atentiei pe care o hraneste si o incurajeaza Internetul este mult diferita de distragerile voite, temporare, ale mintii atunci cand cantarim o decizie. Multimea haotica de stimuli pe care ii ofera Internetul, ne bombardeaza mintea, impiedicand-o sa gandeasca profund si creator. Creierele noastre se transforma pur si simplu in unitati de prelucrare a semnalelor, si nimic mai mult!" (Lect. Univ. Dr. Andrei Dragulinescu)

Stimuleaza cititul pe Internet invatarea?

"Multi invatatori si profesori erau (si multi inca mai sunt si acum!) convinsi ca invatarea va fi mult stimulata de Internet si de principiul pe care se bazeaza acesta: citirea informatiilor sub forma de hipertext (text presarau cu link-uri - legaturi - catre alte texte). Ei argumentau ca hipertextul va intari capacitatea de gandire critica a elevilor, permitandu-le sa vada cu mai multa usurinta diverse situatii, din mai multe puncte de vedere. Eliberati de constrangerile pe care le impune cuvantul tiparit, cititorii ar fi astfel capabili sa faca tot felul de conexiuni de mare profunzime, intre diverse texte.

Insa cercetarile in domeniu spun cu totul altceva. Descifrarea hyperext-ului ii incarca substantial din punct de vedere cognitiv pe cititori, slabindu-le capacitatea de a intelege si de a retine ceea ce citesc. Un studiu descoperea ca persoanele care citeau informatiile sub forma de hypertext incepeau, nu dupa multa vreme, sa devina distrate, sa clicheze pe diverse linkuri si sa treaca mereu de la o pagina de internet la alta, in loc sa ramana la aceeasi pagina si sa o citeasca atent. Un alt experiement arata, de asemenea, ca cei care citesc in format hypertext, adeseori nu isi mai pot aminti nici macar ce anume au citit si ce nu au citit.

Cercetatoarea Erping Zhu, in urma unui alt experiment, conchide: "exista o corelatie puternica intre numarul de link-uri din text si dezorientarea sau supraincarcarea cognitiva. Citirea si intelegerea textului necesita stabilirea unor relatii intre concepte, realizarea unor deductii, activarea cunostintelor anterioare si sintetizarea ideilor principale. Dezorientarea sau supraincarcarea cognitiva pot astfel perturba activitatile cognitive de citire si intelegere.

De cand hipertextul a ajuns pretutindeni, ca urmare a raspandirii Internetului, s-au inmultit proportional si studiile care evidentiaza urmatorul fapt: cei ce citesc un text cu desfasurare liniara (precum textul obisnuit dintr-o carte) inteleg mai multe, retin mai multe si invata mai multe decat cei care citesc un text presarat cu link-uri, pe Internet.

Concluzia cercetatorilor a fost ca cititul de pe Internet descurajeaza cufundarea atenta si profunda in lectura. Link-urile sunt un factor care impiedica invatarea. Atentia cititorilor este canalizata mai mult inspre hipertext si functiile lui, decat spre experienta oferita de povestire." (Lect. Univ. Dr. Andrei Dragulinescu)

Este Internetul necesar in educatie?

"In cadrul unui studiu publicat in 2007 in revista Media Psychology, cercetatorii au cerut de la mai mult de 100 de voluntari sa citeasca de pe Internet un text despre tara africana Mali. O parte dintre ei au primit o varianta a prezentarii ce cuprindea numai o serie de pagini de text de pe Internet, iar cealalta parte au primit o versiune care includea, pe langa paginile de text, o prezentare multimedia, pe care subiectii o puteau opri sau reporni de oriunde ar fi vrut.

Dupa parcurgerea prezentarii, subiectilor li s-a dat un text cu zece intrebari referitoare la continutul materialului. Cei care au primit versiunea doar cu text, au raspuns corect in medie la 7,04 intrebari din 10, in timp ce aceia care au urmarit versiunea cu text si multimedia au raspuns corect doar la 5,98 intrebari din 10: ceea ce, au conchis cercetatorii, reprezinta o diferenta semnificativa. Tehnologiile multimedia disponibile pe Internet - afirma ei in continuare - mai degraba limiteaza decat imbunatatesc achizitia informatiei." (Lect. Univ. Dr. Andrei Dragulinescu)

"Folosirea Internetului ca resursa pentru educatie se bucura de un sprijin aproape universal din partea studentilor, parintilor, profesorilor si institutiilor. (Kubey, 2001) Totusi, un studiu a aratat ca 86% dintre profesorii, bibliotecarii si specialistii in computere din institutiile scolare, care au fost chestionati in acest studiu, considera ca folosirea Internetului de catre copii nu le imbunatateste performantele scolare. (Barber, 1999) Ei au argumentat ca informatia pe Internet este prea dezorganizata si nu are legatura cu programa scolara si cu manualele, pentru a-i ajuta pe elevi sa obtina rezultate mai bune la teste.

Ecranul calculatorului strica mintea, ii inhiba dezvoltarea, impiedica gandirea libera, reflexivitatea, slabeste creativitatea si distruge retele neuronale, streseaza si oboseste pana la epuizare. Este falsa credinta ca utilizarea calculatorului dezvolta gandirea si il face pe copil mai inteligent. Aceasta convingere se intemeiaza mai mult pe un curent de opinie intretinut de cei care castiga miliarde de dolari din vanzarea jocurilor, a programelor de calculator sau a tehnicii de calcul in general. (...) Este mai facil sa cumperi un calculator si sa il lasi pe copil sa isi petreaca timpul in fata acestuia. Cati dintre parinti stiu insa ca este greu de gasit un alt mijloc care sa afecteze tot atat de puternic dezvoltarea creierului copilului, pe cat o face calculatorul? Atata timp cat copiii sunt captivati hipnotic in fata ecranului, iar instinctul de conservare este complet anulat pe perioada vizionarii, televizorul si calculatorul tind sa devina agresorii ideali." (Dr. Virgiliu Gheorghe)

La ce varsta poate utiliza copilul computerul?

"Din punct de vedere educational, este foarte important de evidentiat ca, in fapt, computerele forteaza utilizarea unor ganduri si rationamente formale de un tip special: cele care pot fi introduse in masina sub forma de comenzi si instructiuni; eu le numesc "ganduri masinale"; gandirea utilizatorului este redusa la ceea ce poate fi interpretat de masina.

Educatia ar trebui sa aiba ca unul din cele mai inalte obiective ale sale dezvoltarea inceata a capacitatii de gandire logica si obiectiva, astfel incat sa devina libera si creativa la varsta adulta. Aceasta nu se poate intampla daca gandirea este incadrata prea devreme in forme rigide si moarte, precum cele cerute de orice masina, si mult mai mult de computere, care lucreaza la un nivel mental strict formal.

Datorita tipurilor de gandire si limbaj formal, impuse de utilizarea calculatoarelor si datorita autocontrolului enorm pe care il cer, si bazat pe experienta mea personala cu elevii de liceu, am ajuns la concluzia ca varsta ideala a tinerilor, pentru a incepe sa utilizeze un calculator, este 16 ani, preferabil 17." (Dr. Valdemar Setzer, profesor si cercetator in cadrul Departamentului de Stiinte Informatice al Universitatii din Sao Paolo, Brazilia)

"Academia Americana de Pediatrie recomanda ca pana la doi ani, copiii sa nu fie lasati sa se uite la televizor, iar dupa aceasta varsta, pe toata perioada varstei scolare, sa li se limiteze timpul vizionarii (cumulat televizor, video sau calculator) la una, cel mult doua ore pe zi. Unii autori opineaza ca macar pana la 5-6 ani, cand se incheie prima etapa esentiala in dezvoltarea creierului, copiii sa fie tinuti departe de televizor si calculator." (Dr. Virgiliu Gheorghe)

Prin ce anume creeaza Internetul dependenta?

"Experientele care te fac sa uiti cine esti si unde esti si care creeaza o stare de constiinta alterata, sunt destul de puternice", avertizeaza Dr. David Greenfield in cartea sa, Dependenta virtuala, unde sugereaza ca trasaturile unice ale Internetului pot contribui la formarea si intarirea dependentei de Internet. Dr. Virgiliu Gheorghe le reia si le enumera:

"Accesul usor la Internet. Cu apasarea unui buton, utilizatorii se pot conecta la site-uri din intreaga lume, 24 de ore pe zi, 7 zile pe saptamana. Nu exista o limita a informatiei disponibile. Mereu se poate gasi o alta legatura care sa fie apasata si un alt site de vizitat.

Stimularea oferita de Internet. Culorile vii, viteza mare, usurinta de folosire si calitatile interactive transforma Internetul intr-o experienta incitanta. Utilizatorii pot interactiona pentru a stimula schimburi sociale si intelectuale, atat ca participanti, cat si ca observatori.

Anonimatul Internetului. Inhibitiile simtite in viata reala sunt inlaturate deoarece utilizatorii nu se cunosc intre ei. Ei pot fi oricine vor sa fie. Aca acestia sunt nefericiti in viata reala, ei pot crea o viata virtuala ideala.

Pierderea notiunii timpului, pe Internet. Cei mai multi utilzatori au marturisit ca pierd notinunea timpului atunci cand navigheaza pe Internet."

Substratul psihologic al dependentei de Internet

Dr. Virgiliu Gheorghe explica: "Printre factorii cauzatori ai aparitiei dependentei de Intrenet, se numara si anumite situatii sau persoane concrete, dar poate mai ales gandurile si sentimentele negative, care ii determina pe oameni sa caute un refugiu, o metoda de a uita de acestea. Spre exemplu, "atunci cand se simte deprimat, lipsit de speranta si pesimist cu privire la viitor, un alcoolic poate sa recurga la bautura. Atunci cand se simte singur, neatractiv pentru ceilalti si lipsit de incredere in sine, un obez poate sa se napusteasca spre orice gaseste in frigider. In acelasi mod actioneaza si dependenta de Internet". (Young, 1999)

"Iti creeaza sentimente si te recompenseaza cu senzatii pe care nu le poti obtine in alte moduri. Poate bloca senzatii de durere, incertitudine sau disconfort. Poate crea senzatii puternice, care focalizeaza si absorb atentia. Poate sa ii permita unei persoane sa uite sau sa se simta bine cu privire la anumite probleme insurmontabile. Poate furniza un sentiment temporar, artificial, de securitate si calm, de incredere in sine sau de implinire, de putere si control, sau de intimitate."(Peele, 1991) Aceste false beneficii explica de ce o persoana continua sa se intoarca la experienta pe care o considera dependenta. (Young, 1999)

Copilul meu si jocurile pe calculator: Robotizare si animalizare

"Intr-un joc tipic, punctele pe care le castiga jucatorul depind de viteza sa de reactie. Gandirea constienta fiind un proces foarte lent, jucatorul trebuie sa reactioneze fara sa gandeasca. Cu alte cuvinte, jocul determina reactii automate. Aceasta explica motivul pentru care copiii joaca mult mai usor si cu mult mai mult succes aceste jocuri: ei nu au inca formata gandirea proprie si constiinta, tot atat de dezvoltate ca la oamenii maturi.
Deoarece jocul impune actiuni motorii de mica amplitudine si automate, iar actiunile acestea sunt mecanice, se poate spune ca jocurile il „robotizeaza" pe jucator. Cu alte cuvinte, el este redus la o masina care detecteaza mici impulsuri vizuale limitate si efectueaza miscari mici si limitate cu degetele.

Una din cele mai importante obiective ale educatiei este sa dezvolte capacitatea de luare a unor decizii constiente corecte. Animalele sunt cele care actioneaza dupa instincte si situatie, dar oamenii nu. Jocurile electronice se impotrivesc acestui obiectiv si produc o "animalizare" a copilului. Este contrar unuia din obiectivele supreme ale educatiei." (Dr. Valdemar Setzer)

"In anul 2001, profesorul Ryuta Kawashima de la Universitatea Tohuko, Japonia, expert in vizualizarea activitatii creierului, comparand prin metoda rezonantei magnetice nucleare activitatea corticala a tinerilor care se ocupau cu jocurile Nintendo, cu aceea a tinerilor care rezolvau probleme de matematica, a observat ca la cei dintai sunt activate zonele din creier care se ocupa cu perceptia si miscarea, in timp ce exercitiile matematice stimuleaza functionarea lobilor prefrontali.

Kawashima demonstreaza ca jocurile pe calculator vatama, in timp, cortexul prefrontal si, in general, inhiba dezvoltarea creierului. El ajunge la concluzia ca violenta la copii apare nu numai din cauza mesajelor violente transmise pe micul ecran, ci si din cauza vatamarii creierului prefrontal, in urma vizionarii excesive. Se stie, de exemplu, ca persoanele care au suferit in urma unui accident o afectiune a acestei parti a creierului, devin extrem de agresive." (Dr. Virgiliu Gheorghe)

"Jucatorul jocurilor electronice invata cum sa execute activitati foarte specializate. Dar ceea ce invata nu poate fi aplicat decat la jocul respectiv si nu poate fi utilizat in viata reala. Totusi, in situatii de urgenta, de stres sau de constiinta confuza, jucatorul s-ar putea sa reactioneze ca in joc, dar manevrand ceea ce este real drept ceva artificial. In acest sens, jocurile sunt mult mai rele decat televizorul. Televizorul inregistreaza in constiinta spectatorului imaginile vazute si situatiile. Jocurile electronice, pe langa aceeasi inregistrare, il antreneaza pe jucator sa execute anumite actiuni.

In recenta sa carte, John Naisbitt mentioneaza tragedii petrecute in unele scoli americane, in care conditionarea si antrenamentul realizate de jocurile pe calculator au provocat actiuni violente tragice, intreprinse de tineri utilizatori. Un caz impresionant este cel din orasul Paducah, Kentucky, petrecut in 1998: un tanar de 14 ani a intrat intr-o clasa si a tras 8 focuri de arma in capul si in toracele victimelor, cate un foc de persoana, nimerind toate tintele.

Naisbitt mentioneaza o analiza a cazului, in care se spune ca un politist bun sau un soldat nimereste in general 20% din tinte, nu trage niciodata doar un singur foc pentru fiecare victima, etc. Dar faptul incredibil este ca tanarul nu a mai folosit niciodata inainte o arma: el s-a antrenat in utilizarea armei doar pe calculator. Un politist utilizeaza rareori arma; in schmb, in jocul electronic, imediat dupa pornire, este necesar sa incepi sa tragi si sa nu te opresti, altfel, punctele sunt pierdute. In exemplele mentionte de Naisbitt, copiii ucigasi au actionat ca animalele sau, mai rau chiar, ca masinile, cu fantastica precizie si sange rece, fara niciun fel de compasiune." (Dr. Valdemar Setzer)

Cum afecteaza Internetul creierul? Marturia unui jurnalist american

Nicholas Carr este un jurnalist american renumit, mai ales prin articolele si cercetarile demarate asupra efectelor pe care Internetul le are asupra mintii umane, in ziare precum "New York Times", "Financial Times", "The Guardian." In cartea sa din 2010, The Shallows, Nicholas descrie propria experienta vizavi de Internet, iar lectorul universitar doctor Andrei Dragulinescu traduce si adapteaza o parte din relatarea sa:

"In ultimii ani, am mereu o senzatie neplacuta, ca si cum cineva sau ceva ar incerca sa imi modifice traseele neuronale, reprogramandu-mi memoria. Nu-mi pierd memoria - pe cat imi pot da seama - insa ea se schimba. Nu mai gandesc asa cum gandeam inainte. Aceasta o simt cel mai intens atunci cand citesc. Inainte imi era usor sa ma cufund in lectura unei carti sau a unui articol lung. Mintea mea era prinsa in meandrele povestirii sau ale argumentatiei si imi petreceam ore in sir, parcurgand fragmente lungi de proza. Acum, aceasta mi se intampla rar. Concentrarea incepe sa se risipeasca dupa doar o pagina sau doua. Devin agitat, pierd firul, incep sa imi caut altceva de facut. Cititul atent, care inainte era ceva firesc, acum a devenit un chin.

Cred ca stiu ce se intampla. De mai mult de zece ani incoace, petrec mult timp pe Internet, cautand si navigand, iar uneori adaugand la uriasa baza de date a Internetului. Chiar si atunci cand nu lucrez, cel mai probabil ma aflu scotocind prin stufarisul de date al Internetului - citind si scriind email-uri, parcurgand titluri si postari pe blog-uri, urmarind noutatile de pe Facebook, uitandu-ma la filmulete, descarcand muzica sau doar trecand usor de la un link la altul. Internetul a devenit pentru mine mediul informational bun la toate, conducta pentru majoritatea informatiilor care imi intra, prin vaz si auz, direct in minte. Avantajele vin. Insa vin cu un pret. Dupa cum sugera McLuhan, mijloacele media nu sunt doar canale de transmisie a informatiei si atat. Ele furnizeaza materialul pentru gandire, dar tot ele modeleaza procesul gandirii. Iar ceea ce pare ca imi face Internetul este sa imi distruga capacitatea de concentrare si aprofundare.

(...)Undeva prin 2007, sarpele indoielii a inceput sa se strecoare in paradisul meu informational. Am inceput sa imi dau seama ca Internetul exercita asupra mea o influenta mult mai puternica si mai vasta decat avusese vreodata computerul meu, pe vremea cand nu aveam Internet. Acela a fost momentul in care am inceput sa ma ingrijorez pentru incapacitatea mea de a-mi concentra atentia asupra unui singur lucru pe o perioada mai mare de cateva minute. La inceput am crezut ca problema era un simptom al mintii mele, aflata la varsta de mijloc. Insa mi-am dat seama ca nu, creierul meu nu se afla doar in deriva. Era infometat. Imi cerea sa fie hranit, dar in felul in care il hranea Internetul: si cu cat il hraneam mai mult, cu atat flamanzea mai mult. Chiar si atunci cand nu eram la calculator, tanjeam sa imi verific email-ul, sa apas pe linkuri, sa fac niste cautari pe Google. Imi doream sa fiu conectat. La fel cum Microsoft Word ma transformase intr-un procesor uman de cuvinte, simteam ca Internetul ma transforma intr-un soi de masina de procesat datele de mare viteza, intr-un fel de computer uman.

Poate ca sunt o exceptie. Dar se pare ca nu e asa. Cand pomenesc prietenilor mei de problemele pe care le intampin cu cititul, multi imi marturisesc ca si ei sufera de probleme asemanatoare. Cu cat utilizeaza mai mult Internetul, cu atat le vine mai greu sa-si pastreze concentrarea atunci cand citesc un text mai lung.

Multi dintre bloggerii pe care ii urmaresc au mentionat si ei acest fenomen. Scott Karp, care lucra inainte pentru o revista, iar acum scrie un blog despre mediile informationale de pe Internet, marturiseste ca a incetat cu totul sa mai citeasca vreo carte. "Eram printre cei mai buni la literatura in liceu si eram un devorator de carti", scrie el. "Ce s-a intamplat oare?" Si tot el speculeaza asupra unui raspuns: "Oare nu cumva motivul pentru care nu mai citesc decat de pe Internet, se datoreaza atat de mult faptului ca s-a schimbat modul in care citesc, adica incercand sa caut ce e mai usor, cat si faptului ca s-a schimbat modul in care gandesc?" (Nicholas Carr, In The Shallows)

Surse: Dr. Virgiliu Gheorghe, Nicoleta Criveanu, Lect. Univ. Dr. Andrei Dragulinescu: Efectele micului ecran asupra mintii copilului, Editura Prodromos, 2013; Revista Familia Ortodoxa, nr. 6 (53)/ 2013, nr. 7 (54)/2013 si nr. 8 (53)/2013.