Scrisoarea unei asistente medicale către mamele care și-au pierdut bebelușii
O asistentă medicală nu a rămas indiferentă la suferința prin care trec mamele care ajung să descopere la un control din perioada sarcinii că inima bebelușilor lor nu mai bate. De aceea, ea a redactat o scrisoare din care se poate sesiza că le înțelege pe deplin durerea enormă.
„Dragă Mamă,
Te vedem.
Te vedem când vii la noi, când încerci să te abții să nu plângi și când îți tremură mâna când semnezi formulare.
Te vedem când îți spunem că trebuie să te schimbi în cămașa de spital, când te asigurăm că ne vom întoarce la tine imediat și când ți se pare că fiecare minut este o eternitate.
Te vedem când îți punem gelul rece pe abdomenul rotund și când așezăm transductorul acolo unde ar trebui să se audă bătăile inimii bebelușului tău.
Te vedem când îți muști buza de jos, încercând să rămâi răbdătoare, în timp ce îți explicăm faptul că poate dura ceva timp până când monitorul va fi ajustat.
Te vedem când punem deoparte transductorul și plecăm din încăpere pentru a lua rezultatul ecografiei și pentru a-l chema pe medicul tău.
Te vedem cum ești în căutarea mâinilor partenerului tău în timp ce așezăm cu grijă transductorul, căutând cu disperare acel sunet despre care știm că înseamnă prezența vieții.
Te vedem cum te uiți la monitorul întunecat, cum lacrimile îți curg pe obraji pe măsură ce încercăm să mărim imaginea cu inimioara copilului tău.
Te vedem întrucât și inima noastră se frânge de durere pentru tine, întrucât știm că bebelușul nu mai este în viață.
Te vedem și când medicul se deplasează prin acea încăpere și când se uită la noi, știind că bebelușul nu mai e în viață.
Te vedem cum tremuri din cauza hohotelor de plâns, în vreme ce te ținem strâns, iar anestezistul încearcă să-ți diminueze durerea fizică.
Te vedem când te instruim în tăcere cum să împingi pentru a-l aduce pe lume pe îngerașul tăcut, știind însă că nu vom auzi primul său plâns.
Te vedem în momentul în care îți așezăm la piept trupușorul său perfect. Îți reamintim că nu este din vina ta ceea ce se întâmplă.
Te vedem când îi vom spăla părul moale și când îl vom înfășa, sperând că va arăta precum un nou-născut care doarme.
Te vedem și noi printre lacrimi în timp ce ne străduim ca tălpițele sale să lase urme perfecte, știind că le vei păstra pentru întotdeauna.
Te vedem în timp ce ne ducem spre casă în tăcere, încercând să ne limpezim mintea pentru ca în momentele în care vom reveni la tine să ne prefacem că suntem bine.
Te vedem când îl strângi la piept, când îl săruți pe cap și când încerci să-i miroși părul, știind că poate nu vei mai avea parte de un asemenea moment.
Te vedem în fiecare mamă care pleacă de la noi cu brațele goale.
Da, mamă, să știi că te vedem. Îți vedem pierderea, îți simțim inima îndurerată, ne aducem aminte de tine.”
Articolul reprezintă traducerea și adaptarea materialului oferit de Amanda Poulson (Salt Lake City, SUA) pentru site-ul lovewhatmatters.com
Sursă: lovewhatmatters.com
Sursă poză principală: istockphoto.com
Surse foto: istockphoto.com