Femeie este emotiva, si sensibila, si delicata, ea trebuie protejata si ferita de nefericire ... asa spun poetii si artistii, asa s-a dus vorba in lume. Insa femeia este mai mult decat o floare diafana, femeia este mama, ea da nastere pruncilor si tot ea trece cu simplitate si modestie peste durerile si zbuciumul intern. Femeia este o eroina!
Astfel ca ne-am pregatit cu povesti de mama de la nastere. Eu as scrie o oda acestor mame-eroine care dau nastere unor copii sanatosi si voinici, ele sunt descrierea suprema a femeii, ele sunt cele care ne fac cinste, cele care isi sacrifica si corpul si emotiile pentru a-si umple sufletul si bratele de inocenta unui copil. Sunt si eu aproape de acest pas, ma despart numai doua saptamani, iar povestile mamelor pe care am sa vi le prezint m-au emotionat si mi-au dat curaj. Sper sa va insufle si voua, dragi viitoare mamici, aceeasi forta si vitejie.
Nasterea Asa DA - Asa NU
Mamica: Ana Cristina Ilie (blogonovela1.blogspot.com)
"La prima nastere, deja de cand tot depasisem termenul de 40 de sãptãmâni începusem sã iau în calcul si cezariana, asa cã ne-am dus acasã si ne-am pregãtit pentru internarea de a doua zi, când era si medicul de gardã.
Dimineata n-am mâncat nimic, pentru cã urma sã-mi facã o anestezie si vroiam sã evitãm efectele nedorite. Însã la un spital care este si de urgenþã, nu prea e bine – am aflat atunci – sã mergi chiar în ziua când e medicul tãu de gardã, pentru cã pot surveni multe urgente, si poate sã se facã seara pânã se poate ocupa si de tine. Asta a fost o lectie învãtatã – ca, de alftel, multe altele.
Nasterea Irinei
Mamica: Ada Demirgian (atelier.liternet.ro)
Nu prea se potrivesc însã socotelile de acasã cu cele din realitate. În realitate nu i-am auzit primul strigãt. Dormeam bustean. Anestezie generalã, nu pentru cã asa as fi vrut, ci pentru cã asa s-a nimerit. Dupã 2 zile de contractii (doamnele stiu la ce mã refer), copila mea nu se dãdea dusã din cuib, dar nici cuibul nu o mai tolera, cele 3.600 ale fetei presau pe nervii mei sciatici si uite-asa dãdeam în tremurat si-mi amorteau picioarele, si toate bãierile nasterii se deschideau dar fata nici gând sã o ia spre iesire.
Doctorul buimac de rãsturnarea de situaþie îmi zice cã e ori-ori: primul ori-mami la cuþit, scos rapid copilul care deja trebuia sã fi fost printre noi de vreo 4 ore dupã estimãrile lor; al doilea ori: mai stãm cã poate am noroc si coboarã domnisoara singuricã dar de nu, trecem la forceps ... o tanti mi-a legat picioarele (de parcã mai aveam cum sau unde sã fug) si o alta mi-a pus o mascã pe fatã. Cam atât despre mistica experientã a nasterii Irinei. Când m-am trezit (povesteste soþul) spuneam doar douã lucruri: "vã rog, mã doare burta..." si "fetita mea unde e". Mi-au adus-o: roz cu ochi albastri, seninã, doar nu fãcuse nici un efort... si micã, e drept, atât de micã încât si azi mã tem sã o strâng în brate prea tare, sã n-o frâng."
Nasterea: amintire de nesters
Mamica: Iuliana Gheorghe (nasterea-amintiredenesters.blogspot.com)
"Povestea venirii pe lume a fetitei mele ar putea incepe asa: am ramas insarcinata dupa 12 ani de casnicie cand nimeni nu mai spera sa se intample minunea si recunosc ca nici eu ... Nasterea a fost una prin cezariana, complicata, in urma careia nu mai pot avea niciodata copii... Si totusi ceva m-a ajutat sa merg inainte... Am avut norocul sa am alaturi o prietena moasa care mi-a permis sa-mi sarut copilul imediat dupa nastere si datorita careia sotul meu a fost la usa salii de operatie si apoi tot timpul langa mine... Mi-am sarutat fetia, dar am ramas cu un sentiment de neimplinire... timpul sa-mi admir copilul mi s-a parut mult prea scurt sa-mi dau seama cum arata exact, am fost surprinsa de infatisarea ei vinetie... nu-mi aminteam apoi decat senzatia ca am sarutat ceva acoperit cu o substanta grasoasa... (fetita mea a fost acoperita de o cantitate mare de vernix caseosa la nastere).
Cand m-am uitat in ochisorii ei care ma cautau parca si ei si am putut s-o simt langa inima mea, m-am indragostit pe loc iremediabil, cu o dragoste pe care n-am mai simtit-o vreodata, cu totul altfel decat ce simtisem pana atunci... Am uitat durerea, dezamagirea,revolta... si am gasit imboldul de a merge mai departe! In trei zile eram acasa desi fusesem unul dintre cele mai complicate cazuri din sala de operatii din ziua interventiei mele."
Nasterea Lioarei
Mamica: Ada Demirgian (injoaca.ro)
"Lioara a venit pe lume în acordurile muzicii. Doctorii ascultau Magic FM - singurul care se prinde bine între peretii sãlii de operatie. Singurul care vorbea cu mine, din câte îmi amintesc, era anestezistul. Mi-a spus trei propozitii pe tot parcursul operatiei. "Acum o sã vã întep. Acum o sã vã apese pe burtã. E fetitã." Nu mi-au arãtat-o decât dupã câteva minute, se strânseserã ciopor în jurul ei ... Era ?ifonatã toatã, cu ochii strân?i ?i incredibil de micã. 10 secunde, atât a durat atingerea noastrã, pe urmã au luat-o ?i n-am mai vãzut-o decât peste vreo orã.
E o minune sã poti fi treaz la na?terea propriului tãu copil. Desigur, trebuie sã te lupti cu toate senzatiile ciudate - tras, împins, cotrobãiala pe dinãuntru, frigul de dupã, care te scuturã în toate pãr?ile, senzatia cã te prãbusesti când te mutã de pe masã pe targã, dusul pe targã ?i defilarea neoanelor prin fa?a ochilor, alunecarea cu spatele spre niciunde, capul sotului itindu-se de nicãieri - toate astea sunt un cocktail greu de digerat, când hormonal, emotional e?ti într-un rollercoaster ce aleargã cu viteze variabile... Dar meritã. Mãcar pentru faptul cã-ti vezi mai iute copilul."
Nasterea: o experienta care depinde in totalitate de medic
Mamica: Hermine Ungureanu (parintiatasati.blogspot.com)
"La prima nastere eram informata, am citit mult, am citit pe forumuri povestiile altor mamici, dar tot nu am fost pregatita pentru ceea ce a urmat. imi doream ca nasterea sa aiba loc , atunci cand bebe era pregatit. Acest lucru s-a intamplat duminica , cand la 3 noaptea m-am trezit ca sa ma duc la toaleta. Constat scurgerea unui lichid ... m-am dus din nou la baie imi dau seama ca s-a rupt apa. Il trezesc pe sot si ii comunic acest aspect, el repede hai sa mergem la spital.
Aveam contractii foarte rare si suportabile, una la 30 de minute. Abia pe la ora 9 sunt din nou bagata in seama de medicul rezident de garda care vine sa monitorizeze bebele. Totul era in ordine. Se hotareste sa fie anuntata doctorita, care pe la 11 a venit sa ma vada, ma consulta, nu era nici o diferenta fata de ora internarii. Hotareste sa imi puna o perfuzie pentru dilatatie, ii spun ca vreau anestezie epidurala (ca asa am vrut din start), ea anunta anestezistul sa vina, iar ea pleaca la cumparaturi, si imi spune ca vorbim la telefon. In momentul in care mi-au pus perfuzia, au inceput contractiile erau de intensitate mare, dese , abia puteam sa respir, si abia puteam sa imi incarc bateriile intre ele. Asta a durat o ora jumate pana cand la ora 13 a ajuns si anestezista.
Doctorita mai suna si ea din cand in cand sa intrebe cum sunt, vadit deranjata de faptul ca era deja ora 18 si eu nu mai nasteam. La ora 19 a venit val vartej, nervoasa, tipand: Ca daca stiam ca dureaza atata, nu mai chemam anestezista sa iti faca anestezia si multe alte comentarii. Am fost mutata in sala de nasteri, cu dilatatie 8 pentru inceperea nasterii. Bebe nu era inca coborat. Mi se zice sa imping desii eu nu simteam ca trebuie. Vede doctorita ca nu merge il cheama pe medicul de garda , care se urca pe burta mea si impinge in locul meu. Impingeam si eu, si el, se tipa hai o data impinge, simt ca ma taie, apoi doctorita isi baga mainile il prinde pe bebe de cap si il trage afara cu putere. Toata lumea din sala de nasteri se uita la doctorita cum tipa, si incercau ca o inbuneze. Bebe imi este fluturat desupra mea, sa il vad, si este preluat si dus in camera copiilor. Ora nasterii 20:00. Aflu mai tarziu ca are 4040 gr., scor apgar 9. Eu eram atat de speriata si atat de incordata, parca nu imi venea sa cred, parca eram intr-un film si nu imi dadeam seama ca eroul pricipal eram chiar eu. A urmat scoaterea placentei, chiuretaj, cusut. Cusutul a fost live, ca anestezia era trecuta. 6 cusaturi, bagat ac scos ac, bagat ac, scos ac, trasul atei, legatul atei.
A doua zi a venit anestezista sa imi scoata cateterul si doctorita sa ma vada ..imi venea sa o iau de gat pentru felul in care sa comportat ...mi-a dat de intels ca fiecare mai are o zi proasta. O zi proasta, dar chiar cand eu nasc? Acest medic in loc sa fie alaturi de mine in cel mai greu moment , m-a lasat balta. Pe tot parcursul sarcinii s-a comportat ireprosabil , la fel a facut si toata perioada cat am fost internata. Nimic din comoportamentul ei anterior nu mi-a dat de inteles cat poate fi de nesimtita."
"La a doua nastere, pe la 23.45 ma pun in pat si incerc sa adorm ..imi treceau diferite ganduri prin cap...la un moment dat simt ca mi se rupe apa si simt caldura ei pe picior .... Il intreb pe Marius daca doarme, vine si raspunsul ca nu si ii zic: mi s-a rupt apa , dar nu te panica ca nu nasc inca :)) Asta era la ora 00:00. Intr-un final ma las convinsa sa mergem la spital. Asa in pijama cum eram, am luat halatul pe mine, bagajul la purtator, ne urcam in masina si mergem la maternitate. Sunt dusa intr-un salon intunecat cu 4 paturi goale ...eram singura singurica ( istoria se repeta ) si mi se zice sa fac nani ca pana dimineata sigur nu nasc , ii spune sotului sa nu stea mult si pleaca ... eu cu aceeasi privire ucigatoare ii zic sotului ca nani puteam sa fac si acasa :)). Era ora 5 cand in sfarsit vine asistenta, ma intreaba cat de dese sunt contractiile ..ii zic ca sunt la 2 minute ..ma urca pe masa , ma consulta si imi zice ..dilatatie 5 ... la ora 6 a venit din nou asistenta si imi zice hai sa te vad ... ma pune pe masa ma consulta dilatatie 8 si imi zice ...mai ai un pic si nasti , dami telefonul sa iti sun medicul , il suna ii spune de mine si ii zice sa se grabeasca ca nu mai am mult si nasc.
Sunt invitata in sala de nasteri pe masa, doctorul imi zice: Hermine, daca impingi cum trebuie de trei ori, gata ai scapat. In asteptarea contractiei asistenta imi punea branula in mana, infirmiera toarna apa si ma spala cu rivanol jos, urmeaza o contractie imping dar forta mi se termina repede, medicul imi zice: concentreaza-te, trebuie sa impingi pe contractie de 3 ori, ii zic ca nu pot, dar mi-am pus in gand ca trebuie si urmeaza contractia, in timpul acesta mi sa facut injectie cu xilina si epizotomia ...si imping prima data din piept ....gresit ...imi zic singura in gand ..nu asa ...trebuie sa o faci ca lumea si trag aer in piept si mai imping o data, de data asta corect si mai repet o data ..in acel moment am simtit marea eliberare...bebele a iesit, si tipa cat il tineau plamanii, iar manutele si le-a dus la ochi, semn ca il deranja lumina multa din jurul lui.
Pe masa din stanga mea, medicul neonatolog l-a verificat rapid, l-a sters dupa care am avut onoarea sa il tin pe burta. Moment in care tipatul a disparut, copilasul meu iubit se linistise dintr-o data. Un alt moment unic si sublim care nu a durat decat 10 minute dar mie mi s-a parut o vesnicie ..imi doream sa nu il ia de pe mine ...dar a urmat si despartirea.
Dr. Alin Murariu, ii multumesc din suflet pentru tot ajutorul acordat, un medic de nota 10, un adevarat profesionist, cu mult calm si rabdare, il recomand cu mare caldura."
Nasterea prin cezariana
Mamica: Laura Frunza (laurafrunza.com)
"O sã vã povestesc cu amãnunte cum s-a desfãsurat la mine operatia de cezariana, pentru cã în mare coordonatele sunt aceleasi, indiferent de spitalul în care nasteþi.
1. În preziua operatiei este bine sã limitati la minim consumul de alimente sau sã consumati alimente lichide în loc de solide (ceaiuri, supe, iaurturi). De asemenea, este extrem de important sa fiti epilatã în zona pubianã.
2. În ziua operatiei m-am dus nemâncatã la spital - este bine sã nu mâncati nimic deoarece în timpul operatiei vã poate veni greatã.
3. Cu jumãtate de orã înainte de operatie mi s-a pus o perfuzie de hidratare (asa mi s-a explicat). La sapte fix am fost condusã pe picioarele mele în sala de operatie. Nu îmi era deloc fricã, ci frig, nu vã spun ce frig era în sala de operatie si cum tremuram. M-am urcat pe masa de operaþie, mi-a introdus o sondã urinarã (de departe cel mai neplãcut moment pentru mine), apoi mi-a fãcut anestezia epiduralã. Mi s-a introdus un cateter în coloana. Anestezia a început sã functioneze imediat si a început operatia. Trebuie sã mentionez cã simtul tactil încã mai rãmâne, nu vã doare dar simtiti cum trage de cãrnuri. De asemenea, la un moment dat o sã vã apese puternic în cosul pieptului pentru a scoate copilul, ti se taie respiraþia un moment si atât. Dupã aceea o sã auziti tipãtul mult asteptat. Neonatologul ia copilul, îl curãtã si vi-l aratã putin, apoi îl duce la salonul de bebelusi.
4. A doua zi mi-au scos sonda urinarã, mi-au luat greutatea de pe burtã si m-au dus la salon, am fost nevoitã sã mã ridic singurã din pat ca sã mã urc în scaunul cu rotile. Asta e partea cea mai grea timp de douã-trei zile - ridicatul din pat. Efectiv ti se taie respiratia de parca ti se aseazã un elefant pe piept. Ridicatul din pat se face asa: te întorci pe o parte, îndoi picioarele, te sprijini într-un cot si arunci picioarele peste marginea patului, te ridici în fund si mai stai acolo putin, apoi aluneci jos din pat. Eu am avut stãri de lesin si chiar am lesinat o datã când m-am dat jos din pat, asa cã e bine sã stati pe lângã pat la început.
5. În toate cele trei-patru zile cât stati în spital vi se fac injectii din 6 în 6 ore: pentru circulatia sângelui (sã nu faceti trombozã) si pentru eliminarea lohiilor. Pe mine sincerã sã fiu nu m-a durut operatia cât m-au durut contractiile uterului pentru eliminarea lohiilor. Cât am stat în spital am mâncat asa (ca idee): în prima zi supã strecuratã si ceai, a doua zi - piept de pui la cuptor si iaurt, a treia zi - somon la grãtar, supã cu legume si pui, compot de prune, a patra zi - pulpe de pui la grãtar si iaurt. În a patra zi am plecat acasã cu bebe.
Nu a fost atât de groaznic pe cât mi-am închipuit, acum sunt foarte bine, nu am dureri deloc, iar cicatricea evolueazã usor spre o linie roz."
Dragi viitoare mamici, iata exemple de curaj, care ne insufletesc si ne ofera forta necesara sa mergem mai departe. Copiii nostri merita orice sacrificiu!
Cu drag,
Gabriela Paladi
Redactor Sef Qbebe
Urmareste-ne pe Google News
